RUGACIUNEA RUGACIUNILOR

RUGĂCIUNEA RUGĂCIUNILOR

( ale ispitelnicului Ion şi Ioan)

Veniţi la Mine: sunt aici demult

Vinedcătorule

A trecut seara a venit dmineaţa

Aici am şezut;

Toţi cei osteniţi şi împovaraţi;

Mai simt povara mea ca pe-o durere

Cocoaşă rea care mă urâţeşte  şi nu

Piere; şi Eu vă voi odihni pe voi: cum

Doamne dacă ochii nu mi-i ridic şi nici

Noaptea nu mi-i înhid decât cu pastile;

Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţa

Ţi-vă de la Mine: am vrut şi nimic nu

Am învăţat lumea cu vicleniile ei mă

Întoarce mereu de pe cale spre răul din mine;

că sunt blând şi smerit cu inima;

 iată un lucru ce pare simplu atât de greu

să fii blând şi smerit cu inima

care îţi cere tot

timpul să calci pe alături prin spini;

şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre;

am vrea atât de mult şi-atât de mult dorim

dar sufletele noastre sunt nor de pulbere

sunt smog şi emanaţiune toxică

nu se împacă nici cu smerenia

nici cu rugăciunea în genunchi

despe măsură nu mai vorbim, abia

din când în gând şi-atunci vicleanul

fuge de la una la altele căci chiar atunci

trece viaţa pe drum cu ale sale

fustiţe scurte o latră cânii peste gard

de la vecini ne zăpăcim şi suntem în

ispită duşi noi o numim eroare;

Căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară.

Învaţă-mă cum să le port Vindecătorule

Fără de silă şi fără obidă, învaţă-mă

Cum să viez şi nu să mor; învaţă-mă

Cum să mă rog şi jugul şi povara Ta să le

Duc să-mi fie ca mângâierea Ta uşoară...

Oh adierea şi răcoarea să le simt din plin

Şi vindecarea şi lăsarea din obiezi şi chin...

Amin Amin Amin !

ION MURGEANU