FRICA
Trăim ca nişte zmei şi suntem îngropaţi ca nişte pigmei.
Ca nişte animale într-o ladă de scânduri peste care
Se toarnă pământ. Cei vii au inventat ritualuri.
Stau pe margini şi plâng iar popa cădelniţează.
Frica ne dă târcoale în timpul vieţii numai
Din când în când. Ce culoare o fi având frica
Nimeni nu se întreabă. O punem în pământ
Cu moartea din ladă. Râde sau plânge frica atunci?
Frica umblă pe întuneric la miezul nopţii
Dând târcoale pe lângă cei singuri:le numără
Paşii le ascultă bătăile inimii. Nu-i opreşte din mers
Le iuţeşte doar pasul până ce ies din pădure sau din tufiş.
Frica e curioasă de laşitatea lor. Ea ştie că poate lua de la aceştia
Cu vârf şi îndesat. Le numără paşii frânţi şi împiedicaţi
Le împânzşte vederea şi mai mult îî aruncă
Le împânzşte vederea şi mai mult îî aruncă
În îndoială şi-n cumpănă-i pune de rostul ce şi l-au propus.
Există şi o frică de evenimente cum şi istoria lumii
Are frica şi fricile ei; ea a deschis închisorile
Ea inventă bătaia acolo la tălpi percheziţia spaimele
Ea stabileşte torturile-n lagăre când fiara devine în om neom...
Frica de necunoscut frica de fiară frica de om
Care nu ştii niciodată ce i se năzare şi te vede
Pe rând fiară şi necunoscut ascunzând cuţitul în sân.
Frica de necunoscut ca o fată mare în noaptea nunţii.
Vor naşte cei doi necunoscuţi fii şi fiice care sunt crescuţi
De frică mai mult decât de laptele mamei de umbre
De întunericul nopţii din dormitor atunci când
Rămân singuri şi-l cheamă pe Dumnezeu la patul lor.
Dar cei fără cămin cei fără dormitor cei părăsiţi
Cei fără mamă şi tată au şi ei frica lor? O, ei râd
De aceasta şi o înfruntă cu teribilismul celui
Ce neavând nimic nu are ce pierde. Frica de sub pod
Frica de pe câmp frica de pe platformele trenurilor
Pe care se ascund sau călătoresc aceste mici glorii ale fricii
Fără teamă şi fără prihană au şi ei frica lor frica altfel de frică
De ziua de mâine şi teama dacă nu vor mai putea fi manglitori...
PIAŢA UNIVERSITĂŢII
(ALTAR)
Am fost prezenţi la Piaţa Universităţii
Şi am îngenuncheat cu toţi şi ne-am rugat
Şi am spus Tatăl Nostru am strigai Jos comunismul
A fost-cum să vă spun-fructul biodiversităţii
Cei răi ajunşi între cei buni o clipă
Dar rezultul fu o zi ca o tornadă
În 13 iunie din acel an de pripă
Peste splendoare-au asmuţat sumbra mineriadă...
Apoi n-am mai putut ingenunchea
Am fost numiţi „golani” mândrindu-ne
Cu eticheta prinsă-n piept ca pe-o cocardă
N-am mai putut îngenunchea lăsând
Doar inima din piept să salte şi să ardă...
Ceeea ce am făcut se poate repeta
În vis orice „golan” are un mic altar
Domnul ne vede şi ne ştie după nume
Că nu am fost acolo în zadar: noi fremătam...
Iubi-vom şapte vieţi până la cea din urmă lume
Aceea pentru care noi cântam acolo şi anume
Lumea lui tine şi a mea
Care se varsă ca un râu în spume
Lumea cuiva şi a lui cineva!...
Ion Murgeanu
