Poezie daneza - Johannes Jensen (1873 - 1970)
Fata pribeaga
Fata salbateca, cine esti tu,
Ratacitoare pe nalta poteca,
Drum deschizându-ti prin vânt,
În licarul rosu al asfintitului?
Târziu e; de ce mai înfrunti
Uraganul cu aripa iute?
Pe-alergator îl opresti,
Doar când în drum a cazut.
Vântul aprins îti lipeste
Rochia în jurul genunchilor,
Gingas vântul îsi modeleaza
Mijlocul tânar, unduitor.
De ce mai înfrunti vijelia?
De ce te-ncordezi contra vântului?
El te ridica: nu mai lupta...
Eu, sunt furtuna!
Poezie românească – Ion Murgeanu (1940- 2012)
Toamna înfruntă ploaia
Fiecare toamna înfruntă ploaia
Cum poate fără umbrelă; ud sau udat,
Un caine pe-asfalt trezit de furtună
Culcuşindu-se-n frunze; o mâţă
Afară-n ploaie subt uşă a scheunat;
Sau fata ce trece grăbită prin ploaie
Cu gândul la ora ce s-a îndepărtat
De visul ei cu genunchii strânşi din odaie
Cu gândul la dulcele vis nebunesc ce-a visat
Şiroind acum cu regretul afară în ploaie;
Şi eu care în ciuda tocmelii cu timpul
Cu vremea lui de afară – neînduplecat,
Visez telefonul atât de mult aşteptat -
Toamna - la fel pe o vreme de ploae...
Când a sunat i-am răspuns „ocupat”!
Cine pe cine de frunze despoaie?
Toamna sau timpul sau vremea lui
De pe urmă; ultima ploaie ce i s-a dat;
Telefonul mult aşteptat soneria de ploaie
Când a sunat i-am răspuns „ocupat”...
