Doi dintre cei mai cunoscuţi romani ai tuturor timpurilor, Constantin Brancuşi şi Maria Tănase, au format un cuplu de senzaţie in 1938, cand s-au îndrăgostit la o expoziţie, la Paris. Tumultuoasa relaţie nu a durat însă prea mult.Când l-a cunoscut pe Brâncuşi, în 1938, Maria Tănase (1913-1963) avea 25 de ani şi era orbită de notorietatea mondială a marelui sculptor, de care fusese fascinată încă de mică.
Aflat la apogeul creaţiei, Brâncuşi (1876-1957) era un bărbat cu experienţă, ce tocmai împlinise 62 de ani. Totuşi, n-a rezistat farmecului irezistibil al Mariei, căreia putea să-i fie cu uşurinţă tată.
În volumul “Brâncuşi - Amintiri şi exegeze”, semnat de Petre Pandrea, este povestită pe larg aventura trăită de cei doi titani, autorul publicând multe amănunte picante. “Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii… S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expoziţie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache (n.r. - cum era alintat sculptorul de apropiaţi)”, spune Pandrea.Artistul a numit-o «bocitoare»
Tot el dezvăluie şi că o parte importantă a relaţiei lor s-a consumat apoi la New York, cu prilejul unei alte expoziţii, World Fair, desfăşurată în primăvara anului 1939. La despărţirea de Maria, care - la un moment dat - nu a mai suportat ironiile iubitului ei celebru, de genul “Maria nu cântă, ea boceşte!”, Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru cântăreaţă a venit la momentul oportun şi a durat exact cât trebuia, “până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt”. Şi asta deşi marele Brâncuşi rostise, în faţa mai multor prieteni, în momentul în care s-a amorezat de “privighetoarea muzicii româneşti” următoarea frază: “Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!”.
«Era prea posesiv, mă dorea mereu lângă el»
Brâncuşi a mai avut de-a lungul timpului relaţii cu femei din înalta societate, printre care Léonie Ricouy, Eugène Meyer, baroneasa Renée Irana Frachon (toate cunoscute colecţionare de artă), Nancy Cunard (scriitoare) şi Peggy Guggenheim. “Brâncuşi detesta să fie vizitat. Totuşi, între vizita unui bărbat şi cea a unei femei, o prefera pe ultima”, scria Ricouy despre artist, în timp ce Peggy Guggenheim (foto mic), celebra colecţionară, scria despre relaţia lor: “A fost un privilegiu să îl cunosc. Din păcate, era prea posesiv, mă dorea mereu lângă el. Îmi spunea Pegitza... M-a iubit foarte mult”.
Vera Moore i-a dăruit un fiuLibertatea v-a prezentat luni, 14 februarie, în exclusivitate, povestea fiului secret al lui Brâncuşi. John Moore, fost fotograf la cabaretul Crazy Horse, are azi 77 de ani şi trăieşte la Jouy en Josas, o localitate din vecinătatea Parisului. Cercetătoarea Siena Miller susţine că acesta e rodul iubirii dintre artistul român şi Vera Moore, o femeie pe care a întâlnit-o în 1930.
Domnişoara Pogany, prima mare dragoste a sculptorului
În martie 2007, cercetătoarea Siena Miller publica în revista britanică Apollo un material incitant despre femeile care i-au marcat viaţa sentimentală lui Brâncuşi. Poveşti de dragoste născute în atelierul său parizian, într- o epocă în care iubirea se mărturisea în răvaşe şi se risipea dureros din cauza distanţelor.Cea mai cunoscută iubire a lui Brâncuşi a fost cea pentru pictoriţa maghiară Margit Pogany. Cei doi s-au cunoscut în 1911, când artistul i-a cerut să-i pozeze pentru un bust ce avea să devină, peste ani, celebra sculptură “Domnişoara Pogany”, cu o valoare de 7 milioane de dolari.
Apropierea dintre Brâncuşi şi Margit s-a transformat repede într- o poveste de dragoste. “Mă gândesc tot timpul la tine şi la felul în care mi-ai arătat cât eşti de sensibil. Aş dori să-ţi ofer tot atâta bucurie cât mi-ai oferit şi tu”, îi scria Pogany lui Brâncuşi în ianuarie 1911.
După Primul Război Mondial, Pogany s-a mutat în Australia, astfel că iubirea s-a transformat, încet-încet, în amiciţie şi a continuat într-o corespondenţă febrilă, ce s-a întins pe o perioadă de 26 de ani. Ultimul semn al relaţiei dintre Brâncuşi şi Pogany este o carte poştală datată 1 octombrie 1937, prin care Margit Pogany îl anunţa pe Brâncuşi că a venit la Paris şi că vrea să-l întâlnească.
Călătorie în doi, de o lună, în România O altă mare dragoste a lui Brâncuşi a fost, conform scrisorilor studiate de Siena Miller, Eileen Lane, o americancă de origine irlandeză, venită în Europa după o logodnă eşuată. Brâncuşi a invitat- o în România, într-o călătorie de aproape o lună, între 11 septembrie şi 7 octombrie 1923, perioadă în care au vizitat Sinaia şi Hobiţa-Peştişani (judeţul Gorj), satul natal al artistului. La întoarcerea spre Paris, cei doi îndrăgostiţi s-au mai oprit la Roma şi la Marseille. Apoi, Eileen s-a întors în America, unde mai târziu s-a măritat, trimiţându-i lui Brâncuşi o scrisoare răvăşitoare.
“Doresc să-ţi mulţumesc pentru zilele petrecute împreună. M-a durut însă să te văd suferind, la fel cum m-a întristat teama de a nu-ţi putea arăta o afecţiune pe care nu mai am dreptul să ţi-o împărtăşesc”.
Ieri s-au împlinit 135 de ani de la naşterea lui Brâncuşi
Constantin Brâncuşi a venit pe lume pe 19 februarie 1876, la Hobiţa, în judeţul Gorj. Ieri, la 135 de ani de la naşterea sculptorului, au avut loc mai multe manifestaţii la Bucureşti şi Tg. Jiu. În plus, motorul de căutare pe internet Google a marcat, ieri, acest eveniment prin înlocuirea literelor de la logo cu imaginile celor mai cunoscute opere ale artistului român.
C. BRANCUSI CONVORBIND CU MARIA TANASE
C. BRÂNCUŞI: He-he!… spune-mi dacă nu ţi-am ghicit măcar una din dorinţele tale?
MARIA TĂNASE: Ca de exemplu?
C. BRÂNCUŞI: „Dulce-i sărutul de la iubit, de-l primeşti pe fân cosit…”
MARIA TĂNASE: Neicuţă, eşti pe-aproape, dar fiindcă suntem aproape de Masa Tăcerii, ce-mi poţi spune despre ea? Îţi promit că n-am să scot niciun cuvânt, doar te ascult.
C. BRÂNCUŞI: În nopţi lungi de vară, când cerul este plin cu stele, pe bolta cerului se vede în galaxia Lactee DRUMUL ROBILOR, al celor care şi-au încredinţat sufletul veşniciei… Tocmai de acolo, de la mii de ani lumină, coboară şi Eroii Neamului Românesc, alunecând pe raza stelelor până în parcul în care ne plimbăm noi.
Vin în şiruri-şiruri, şiruri nesfârşite… şi, fiindcă sunt obosiţi de atâta drum, se aşează cuminţi pe scaunele de piatră de pe Aleea Scaunelor şi cele din jurul mesei rotunde „Masa Tăcerii”. Fiinţa lor fiind zeificată nu mai vorbeşte, doar priveşte ţinutul patriei în care s-au născut şi crescut, plaiul drag pentru care s-au jertfit. După ce s-au odihnit şi au prins puteri, precum legendarul Anteu care, în momentul când atingea pământul, prindea puteri; tot la fel se întâmplă şi cu ei: devin plini de vigoare şi încep să se ridice spre înălţimi.
Sunt împovăraţi de gloria nepieritoare de care s-au acoperit pentru neatârnarea neamului, iar cărările pe unde trec sunt inundate de lumini fantastice; ceea ce ne întregeşte credinţa noastră şi obiceirile strămoşeşti: atunci când privim în noape stele căzătoare, nu sunt altceva decât sufletele aprinse de dor ale eroilor noştri.
Mai întâi trec pe sub Poarta Recunoştinţei… Primind sărutări de la urmaşii lor, pe care i-au lăsat să le ducă mai departe numele şi renumele de români viteji, shufletele lor se uşurează. Sunt mulţumiţi că au locul lor de veşnică pomenire… unde pot să fie fericiţi. După acest botez tainic, căci lacrimile noastre le umezesc mâinile şi obrajii când îi sărutăm cu drag, încep să se urce purificţi spre slăvile ceruli.
MARIA TĂNASE: Dumnezeu să-i aibă-n grija Sa.
C. BRÂNCUŞI: Coloana Infinituluiu le este ca un far al recunoştinţei nemului, este Stâlpul crestat ce stă de strajă la capul eroilor care s-au stins fără lumânare. După cum vezi, nu-i nicio taină în tot ce am făcut; este munca şi sudoarea unui împătimit al artei. Mă înclin cu adâncă veneraţie în faţa lor şi a patriei, fiindcă sunt un om recunoscător poporului meu şi-mi slăvesc Eroii Neamului ca orice bun român.
MARIA TĂNASE: Doamne!… câtă măreţie, câtă credinţă şi iubire pentru patrie şi popor. Nimeni nu poate opri timpul pe loc…
C. BRÂNCUŞI: Poate-l opreşti tu cu un cântec.
MARIA TĂNASE: Ce n-aş da Timului, să-mi stea! (cântă)
«După Vera, Brâncuşi nu a mai atins nici o femeie»
15 februarie 2011
Mama lui John Moore, fiul secret al celui mai mare sculptor roman, a avut o influenţă uriaşă asupra genialului artist. Pictoriţa franceză Sonia Delaunay (1885-1979), contemporană cu Brâncuşi, i-a fost confidentă marelui sculptor în ultimii ani de viaţă ai acestuia. Într-una din însemnările Soniei e descrisă relaţia profundă dintre Brâncuşi şi Vera Moore, o mare pianistă, cu care artistul a avut, la 58 de ani, singurul său copil, John, nerecunoscut însă de părintele său celebru.
Prietenă apropiată a lui Brâncuşi (1876- 1957), prezenţă constantă în atelierul artistului din cartierul parizian Montparnasse, Sonia Delaunay a fost uimită de influenţa pe care o avea Vera Moore (1896-1997) în viaţa sculptorului.
“La o întâlnire de câteva ore din studioul lui Brâncuşi, el mi-a povestit mai multe despre Vera Moore, pe care a numit-o «vrăjitoare ». Mi-a mărturisit că puterea Verei a fost atât de mare, încât după încheierea relaţiei lor nu a mai fost atras de nimeni altcineva, nici fizic şi nici psihic. Că după Vera nu a mai existat nimeni în viaţa lui, nu a mai atins nici o femeie. De bună voie şi nesilit de nimeni a devenit un ascet. Această transformare a fost remarcată de toţi, însă nimeni nu a pus-o în legătură cu Vera", a notat Sonia Delaunay în însemnările sale.
Foarte afectat după despărţire
Bărbat charismatic, Brâncuşi - care nu s-a căsătorit niciodată - a fost totuşi subjugat de pianista pe care o cunoscuse în 1930 şi care- i făcuse un copil, pe John Moore, patru ani mai târziu, când artistul împlinise 58 de ani.
“Brâncuşi mi-a spus că nici un personaj feminin, din multele personaje atrăgătoare ce i-au călcat pragul atelierului, nu a reuşit să-l mişte şi să-i accelereze bătăile inimii aşa cum a făcut- o Vera". Sonia Delaunay remarcă, plină de tristeţe, faptul că după povestea de dragoste cu Vera Moore, Brâncuşi nu a mai fost acelaşi om.
“Sculptorul plin de viaţă ce ştia să facă atmosferă la petreceri, ce gătea mâncăruri fantastice şi care ştia ce fel de vin sau de băutură se potriveşte cu ce fel de mâncare, s-a transformat într-un personaj desprins parcă din cărţile cu poveşti. Se metamorfozase într-un fel de călugăr bătrân, cu barbă albă, îmbrăcat de obicei în alb, cu saboţi de lemn în picioare... un vegetarian ce-şi petrecea timpul filozofând şi contemplând lumea", povestea Sonia în memoriile sale.
I-a scris 40 de scrisori de dragoste
Influenţa Verei Moore în viaţa lui Brâncuşi este remarcată şi de cercetătoarea Siena Miller, într-un articol din revista Apollo despre femeile din viaţa artistului.
“Cea mai puţin cunoscută, dar cea mai importantă femeie din viaţa lui Brâncuşi a fost pianista Vera Moore, pe care a cunoscut-o în 1930 la un concert de-al ei. În 1934 i-a născut un fiu sculptorului, John Moore, pe care acesta nu l-a recunoscut niciodată. În arhiva lui Brâncuşi sunt aproape 40 de scrisori ce relevă relaţia pasională cu Vera. În contrast cu alte poveşti de dragoste pe care le-a trăit, despre care s-a aflat din mai multe surse, cea cu Vera Moore, datorită naturii sale delicate, a rămas un secret păstrat cu atenţie".
Libertatea vi l-a prezentat, ieri, pe fiul secret al lui Brâncuşi
În numărul de ieri, ziarul nostru v-a prezentat, în exclusivitate, povestea lui John Moore (77 de ani), fiul marelui Constantin Brâncuşi şi al pianistei Vera Moore. Născut pe 15 septembrie 1934, John Moore, care trăieşte în Franţa, lângă Paris, nu a fost niciodată recunoscut de tatăl său. Singurul copil pe care l-a avut marele sculptor a fost fotograf de meserie, ajungând să lucreze la celebrul cabaret parizian Crazy Horse.
John Moore: "Brâncuşi e tatăl meu"
Deşi n-a fost recunoscut de marele sculptor român, John Moore poartă o "amprentă": are trecut în certificatul de naştere şi prenumele Constantin.
John Moore şi-a văzut o singură dată tatăl: îşi condusese mama până la atelierul artistului şi l-a zărit în uşă. Nu şi-au spus nimic, iar legătura de sânge dintre ei a rămas multă vreme un secret. 
Fiul nelegitim al lui Constantin Brâncuşi - de altfel singurul său urmaş - are acum 76 de ani şi trăieşte la Jouy en Josas, o mică localitate din coasta Parisului.
Am vorbit cu el ieri, în ziua în care fotografia sa a fost publicată de "Libertatea". La vârsta lui, John Moore nu mai are multe lucruri de ascuns.
EVZ: Mama dumneavoastră a fost ultima mare iubire a lui Brâncuşi. V-a spus vreodată cum s-au întâlnit?
John Moore: Aveau mulţi prieteni comuni. S-au cunoscut prin intermediul acestor prieteni, la unul dintre concertele ei.
A fost o poveste înconjurată de mister pentru publicul larg. Dumneavoastră ce vă spunea despre Brâncuşi?
Nu vorbea prea des pe subiectul ăsta. Voia să păstreze secretul, pe cât posibil. Erau alte mentalităţi la vremea aceea.
V-aţi întâlnit o singură dată cu el. Ce i-aţi spus, ce v-a spus?
Nu ne-am spus nimic. O dusesem pe mama cu maşina într-o vizită la atelierul lui din Paris - rămăseseră prieteni şi mergea la el destul de des -, şi atunci l-am văzut în uşă.
A vrut vreodată să vă vadă?
N-a vrut niciodată.
Trebuie să fi fost foarte ciudat să aveţi un tată atât de faimos şi să nu-l fi cunoscut vreodată.
Toţi suntem faimoşi, într-un fel sau altul. (Râde)
Brâncuşi n-a spus niciodată de ce nu vă recunoaşte.
Nu. Dar în certificatul meu de naştere, mama mi-a trecut totuşi şi numele lui. Deci în paşaportul meu scrie: "John Constantin Brâncuşi Moore".
Ce simţiţi acum în legătură cu el?
Nu s-a schimbat mare lucru pentru mine. Ştiam că nu pot face nimic să mă apropii de el.
Când v-aţi apucat de fotografie?
Pe la 19-20 de ani. Am făcut apoi o profesie din asta, am lucrat 35 de ani în domeniu. Acum am terminat cu fotografia, mă ocup de electronică. Am lăsat fotografia imediat ce am auzit că va începe "epoca digitală". Nu mi-a plăcut ideea de a-mi petrece două ore în faţa computerului pentru a obţine o fotografie care nu poate fi imprimată cum trebuie.
În plus, oamenii nu prea mai vor să plătească pentru fotografie, pentru că ştiu că pot face "o treabă profesionistă" cu un Polaroid. Totul s-a terminat.
Aţi fost vreodată în România?
Nu, dar o să ajung într-o zi.
RELAŢIA DINTRE BRÂNCUŞI ŞI VERA MOORE
O poveste de dragoste intensă şi învăluită în mister
Pianista Vera Moore a fost ultima mare iubire a lui Brâncuşi. A cunoscut-o în 1930, la un concert susţinut de Vera la Londra, eveniment la care sculptorul fusese invitat de curatorul şi colecţionarul Jim Ede. Informaţia apare într-un articol publicat în martie 2007, de revista de arte vizuale "Apollo".
Arhiva Brâncuşi cuprinde aproximativ 40 de scrisori care conturează relaţia pasională cu Vera. Pe site-ul casei de licitaţii Christie’s, în dreptul prezentării unei versiuni a lucrării "Prometeu", e menţionată relaţia dintre cei doi, precum şi faptul că "Verei îi plăcea să ţină «Prometeu» pe pian, poate pentru a căuta inspiraţia în timp ce cânta, iar Brâncuşi îi lăuda alegerea. În acest context, capul ca de copil al lui Prometeu poate fi interpretat atât ca un alter-ego al lui Brâncuşi, cât şi ca o reprezentare a fiului nou-născut". Având în vedere "natura delicată" a relaţiei, iubirea dintre Constantin Brâncuşi şi Vera Moore a rămas învăluită în mister. Vera refuza să vorbească despre relaţie, chiar dacă-l iubise pe Brâncuşi vreme de 15 ani, scria prestigiosul cotidian "Le Monde", în 1972. De altfel, era prima oară când informaţia privind existenţa unui urmaş al lui Brâncuşi era publicată în presă.
Marele artist avea să rămână un singuratic, dedicat întru totul muncii sale. Chiar în timpul relaţiei cu Vera, pe 25 februarie 1933, nepoata sa Iana, care se oferise să vină la Paris pentru a-l îngriji pe de acum bătrânul Brâncuşi, primea următorul răspuns: "Îţi mulţumesc pentru tot ceea ce faci, dar dorinţa asta (care ar fi fost şi a mea) e imposibil de realizat. În primul rând, nu am o casă propriu-zisă, separată de studioul în care lucrez. Este imposibil să te muţi aici, iar să stai în vreo pensiune, undeva, iese din discuţie. În al doilea rând, mi-am dus toată viaţa singur şi-mi este peste puteri să-mi schimb obiceiurile acum. În al treilea rând şi cel mai important, nu cred că o să mai stau mult timp aici şi nu văd cum ai putea să-ţi organizezi viaţa aici".
TRASEU. În ultima parte a vieţii, după relaţia cu Vera Moore, Constantin
Brâncuşi s-a dedicat întru totul sculpturii
Brâncuşi s-a iubit cu Maria Tănase!
CE PARERE AI?
Interesant
Amuzant
Uimitor
Scandalos
Ingrozitor
Ciudat
100%romanesc
20 februarie 2011
Doi dintre cei mai cunoscuţi romani ai tuturor timpurilor, Constantin Brancuşi şi Maria Tănase, au format un cuplu de senzaţie in 1938, cand s-au îndrăgostit la o expoziţie, la Paris. Tumultuoasa relaţie nu a durat însă prea mult.Când l-a cunoscut pe Brâncuşi, în 1938, Maria Tănase (1913-1963) avea 25 de ani şi era orbită de notorietatea mondială a marelui sculptor, de care fusese fascinată încă de mică.
Aflat la apogeul creaţiei, Brâncuşi (1876-1957) era un bărbat cu experienţă, ce tocmai împlinise 62 de ani. Totuşi, n-a rezistat farmecului irezistibil al Mariei, căreia putea să-i fie cu uşurinţă tată.
În volumul “Brâncuşi - Amintiri şi exegeze", semnat de Petre Pandrea, este povestită pe larg aventura trăită de cei doi titani, autorul publicând multe amănunte picante. “Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţii… S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expoziţie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache (n.r. - cum era alintat sculptorul de apropiaţi)", spune Pandrea.
Artistul a numit-o «bocitoare»
Tot el dezvăluie şi că o parte importantă a relaţiei lor s-a consumat apoi la New York, cu prilejul unei alte expoziţii, World Fair, desfăşurată în primăvara anului 1939. La despărţirea de Maria, care - la un moment dat - nu a mai suportat ironiile iubitului ei celebru, de genul “Maria nu cântă, ea boceşte!", Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru cântăreaţă a venit la momentul oportun şi a durat exact cât trebuia, “până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt". Şi asta deşi marele Brâncuşi rostise, în faţa mai multor prieteni, în momentul în care s-a amorezat de “privighetoarea muzicii româneşti" următoarea frază: “Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!".
«Era prea posesiv, mă dorea mereu lângă el»
Brâncuşi a mai avut de-a lungul timpului relaţii cu femei din înalta societate, printre care Léonie Ricouy, Eugène Meyer, baroneasa Renée Irana Frachon (toate cunoscute colecţionare de artă), Nancy Cunard (scriitoare) şi Peggy Guggenheim. “Brâncuşi detesta să fie vizitat. Totuşi, între vizita unui bărbat şi cea a unei femei, o prefera pe ultima", scria Ricouy despre artist, în timp ce Peggy Guggenheim (foto mic), celebra colecţionară, scria despre relaţia lor: “A fost un privilegiu să îl cunosc. Din păcate, era prea posesiv, mă dorea mereu lângă el. Îmi spunea Pegitza... M-a iubit foarte mult".
Vera Moore i-a dăruit un fiu
Libertatea v-a prezentat luni, 14 februarie, în exclusivitate, povestea fiului secret al lui Brâncuşi. John Moore, fost fotograf la cabaretul Crazy Horse, are azi 77 de ani şi trăieşte la Jouy en Josas, o localitate din vecinătatea Parisului. Cercetătoarea Siena Miller susţine că acesta e rodul iubirii dintre artistul român şi Vera Moore, o femeie pe care a întâlnit-o în 1930.
Domnişoara Pogany, prima mare dragoste a sculptorului
În martie 2007, cercetătoarea Siena Miller publica în revista britanică Apollo un material incitant despre femeile care i-au marcat viaţa sentimentală lui Brâncuşi. Poveşti de dragoste născute în atelierul său parizian, într- o epocă în care iubirea se mărturisea în răvaşe şi se risipea dureros din cauza distanţelor.
Cea mai cunoscută iubire a lui Brâncuşi a fost cea pentru pictoriţa maghiară Margit Pogany. Cei doi s-au cunoscut în 1911, când artistul i-a cerut să-i pozeze pentru un bust ce avea să devină, peste ani, celebra sculptură “Domnişoara Pogany", cu o valoare de 7 milioane de dolari.
Apropierea dintre Brâncuşi şi Margit s-a transformat repede într- o poveste de dragoste. “Mă gândesc tot timpul la tine şi la felul în care mi-ai arătat cât eşti de sensibil. Aş dori să-ţi ofer tot atâta bucurie cât mi-ai oferit şi tu", îi scria Pogany lui Brâncuşi în ianuarie 1911.
După Primul Război Mondial, Pogany s-a mutat în Australia, astfel că iubirea s-a transformat, încet-încet, în amiciţie şi a continuat într-o corespondenţă febrilă, ce s-a întins pe o perioadă de 26 de ani. Ultimul semn al relaţiei dintre Brâncuşi şi Pogany este o carte poştală datată 1 octombrie 1937, prin care Margit Pogany îl anunţa pe Brâncuşi că a venit la Paris şi că vrea să-l întâlnească.
Călătorie în doi, de o lună, în România
O altă mare dragoste a lui Brâncuşi a fost, conform scrisorilor studiate de Siena Miller, Eileen Lane, o americancă de origine irlandeză, venită în Europa după o logodnă eşuată. Brâncuşi a invitat- o în România, într-o călătorie de aproape o lună, între 11 septembrie şi 7 octombrie 1923, perioadă în care au vizitat Sinaia şi Hobiţa-Peştişani (judeţul Gorj), satul natal al artistului. La întoarcerea spre Paris, cei doi îndrăgostiţi s-au mai oprit la Roma şi la Marseille. Apoi, Eileen s-a întors în America, unde mai târziu s-a măritat, trimiţându-i lui Brâncuşi o scrisoare răvăşitoare.
“Doresc să-ţi mulţumesc pentru zilele petrecute împreună. M-a durut însă să te văd suferind, la fel cum m-a întristat teama de a nu-ţi putea arăta o afecţiune pe care nu mai am dreptul să ţi-o împărtăşesc".
Playerul flash nu este instalat.
Ieri s-au împlinit 135 de ani de la naşterea lui Brâncuşi
Constantin Brâncuşi a venit pe lume pe 19 februarie 1876, la Hobiţa, în judeţul Gorj. Ieri, la 135 de ani de la naşterea sculptorului, au avut loc mai multe manifestaţii la Bucureşti şi Tg. Jiu. În plus, motorul de căutare pe internet Google a marcat, ieri, acest eveniment prin înlocuirea literelor de la logo cu imaginile celor mai cunoscute opere ale artistului român.
