dincolo de ceaţă dincolo de ploi
dincolo de frică şi de noroi
stă locuinţa mea veche
acoperişul stă să-i cadă
doamne! îl mai poţi ţine
cu fruntea şi credinţa mea
în mine omul cel de lut
mai efemer ca locuinţa
pe care mi-am zidit-o
pe pământ din piatră
să ţină pe loc veacul
după mine pentru fiii mei
o, cât orgoliu să cutez
că-n mine dinaitea mea
tu m-ai visat aevea
m-am trezit plângând
sau m-am născut plângând
ne-prea-ştiind de cine
şi cine mă conţine
pământ fiind tu cer
ION MURGEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu