/pamflet în versuri/
VITRIOLUL
Nu versuri vitriol ar trebui
Postat pe toate blogurile
La uşile palatelor puşi saci
Cu dinamită şi otrăvi în cupe...
N- avem nevoie de aceşti gândaci
Cât au avut nevoie ei de ţară
O vită să o mulgă şi s-o doară
Lăsând-o nesimţiţii ca să cadă-n jug;
Ce mame şi din ce sămânţă
Vor fi născut drăceasca rasă
„Sistem ticăloşit” găselniţă
Fiind chiar ei o fiară lăcomoasă
Urlând ca lupii cei flămânzi;
Nu sunt ţigani/ tătari scapeţi
De-or fi din fruntea naţiei
Îi vom da jos - hliziţii inepţi/corupţi
Pănă în măduvă laşii ce vând
Acest popor bălan pe veresie
Pe care pun poveri ca pe cămile
Într-un deşert ce nu mai ia sfârşit.
Cine le dă această sinergie
A laşităţii şi-a prostiei;
Cine i-a pus în fruntea naţiei
Şi-a treburilor să se afle-n treabă?
Democraţie vorbe vorbe „barbă”
Unul mai hâd ca râsul lui tâmpit
Rachiu bea el în zori rachiu la prânz
Şi bea rachiu la cină şi noapea bea rachiu
Ar vinde ţara pe-un rachiu de-ar fi
Dacă l-apucă criza de rachiu
De-l mai apucă mâine încă viu
Dă Roşia Montana pe-un clondir
Tertipurile lui au devenite anoste
Are nevastă şi copii dar ţine-amantă
De văzul lumii sus în scară-o pune
Să o privească naţiunea milenară
Ce craci are amanta lui în draci ce fufă
Şi fiica lui cea gângavă ce toantă tufă
Îşi face ţara de ruşine la Strasburg
De-ar fi numai atât dar lacrimi curg
Pe-obrazul nemângâiatei ţări un râu
Şi nimeni nu le şterge trag de nări
Din toate naţiile de la malul mării
Suntem afurisiţii cei mai de ruşine
Avem ciobani cu bani şi cu baltage
Şi un închipuit de parlagiu la stânga
Politichiei zbenguit cum rage
Împestriţat ca rasa măgarului lui Buridan.
Videni berceni udresee şi pitici umili
Neveste vândute pe zloţi mari şi ponturi
Mici fac trotuarul ţării excitând măgari
Rămâne ţara-n toate alea rece
Copiii ei se uită la ferestre trişti
Înfometaţi şi plini de bube şi infecţii
Aşa o vor să-i stoarcă ultima ejecţie
Ca nici un suflet pur să nu rămână-n ea.
Suflarea ultimă para să-i stoarcă
Într-un exod drăcesc planificat
Ca la-nceputul lumii noul ei păcat
A şi făcut să fie ţara ca o barcă
Pierdută-n larg ce ia deja mai multă
Apă prin fundul ei smolit/ bărcarul
Fostul matroz duce corabia în flux
Adio şi nu am cuvinte: este „dus”!
Nu-l vom ierta: pe locul adormirii
Vom înălţa un rug în flăcări şi dibace
Vânturi- cenuşa din vârtejul amintirii
Zărilor patru le va duce veşti: Piei drace!
