CÂNTEC DIN TURNUL CEL MAI ÎNALT
(o noua varianta a poetei ELISABETA ISANOS)
Tânăr pierde-vară
Pus de toţi s-asculte
Anii mi-i stricară
Gingăşii prea multe.
Ah, vreme de-ar mai fi,
Mai bine ne-am iubi!
Îmi zisesem lasă
Nu te arăta,
Gură mincinoasă
Bucuria ta.
Să nu-ţi amăgească
Liniştea regească.
Mii de văduviri
Bietul sufleţel,
Ţintă la priviri
Icoana-i cu el:
Se mai roagă Ţie
Fecioară Marie?
Am ajuns să uit
Prea mult aşteptând,
Au plecat la cer
Fricile pe rând.
Setea necurată
Vinele-mi îmbată.
Şi câmpia-n soare
Dacă uită tot
Creşte şi înfloare
Doar tămâie scot
Din neghină-n zumzet
Muştele cu umblet.
Tânăr pierde-vară
Pus de toţi s-asculte
Anii mi-i stricară
Gingăşii prea multe.
Ah, vreme de-ar mai fi,
Mai bine ne-am iubi!
