GRECUL ODYSSEUS ELYTIS SI ROMANUL IORDAN CHIMET
Eseistica lui Iordan Chimet cuprinde, în fapt, si antologiile coordonate de el, desi registrul parcurs e vast si radical diferentiat. Astfel, între exegeza asupra genurilor filmului clasic american, Eroi, fantome, soricei, 1970, Antologia Inocentei (traducerea textelor de Nina Cassian), Dreptul la memorie, patru volume, 1991-1993, Momentul Adevarului iar apoi America latina. Sugestii pentru o galerie sentimentala, 1984, Grafica americana. Un portret al Americii, 1976, si din nou revenirea pe tarmurile autohtone prin Cele doua Europe. Cele doua Românii, 2004, sau Iesirea din labirint, 2003, si Cartea prietenilor , 2005 – marcînd o noua iesire din spatiul natal, se contureaza harta libertatii de spirit si de împartasire a acesteia pe nebanuite trasee euroatlantice, cu mult înaintea “axelor €? politico strategice reclamate azi.
Alcatuirea fiecarui volum a dat prilejul unei corespondente, unica prin vastitate, Iordan Chimet neavînd la dispozitie decît vointa, competenta, entuziasmul si puterea de munca... a scriitorului liber-profesionist zbatîndu-se între saracie si luxurianta livresca. Cartea prietenilor a gîndit-o în doua volume: unul dedicat celor din afara României, care i-au permis prin suportul admirativ, supravietuirea, si volumul destinat prietenilor din tara, numerosi, oameni de calitate pe care numai el i-a putut aduna sub “aceeasi umbrela €? a faptei de cultura.
Deocamdata tiparul a retinut marca “exilului €? devotiunii fraterne. Va veni poate si ziua scrierilor “inedite €?. Ar mai trebui sa adaug aici ca, în 1997, lui Iordan Chimet i-a fost decernat premiul “Gheorghe Ursu €? pentru “Dreptul la memorie si Momentul adevarului. Totodata, premiatul Nobel, grecul Odysseas Elytis, recunostea în 1982 ca volumul de opere complete ce i-a fost destinat de catre Iordan Chimet este “cea mai frumoasa carte despre opera mea care a aparut undeva în lume €?. „Ramîne ceva dupa mine“ le marturisea apropiatilor pe patul de suferinta. Da, ramîn(e): victoria prieteniei, volumele unicat, „iar ca sentiment, un cristal“.
