ZORIORI DE ZIUĂ
(Doina)
Cine şi-ar fi închipuit că vom înlocui
O clică cu alta până ce nu vom mai fi?
Că biata Ţară e blestemată să-şi uite graiul
Să treacă din râpă prin baltă să-şi cearnă mălaiul
În sita sinistrulului de pe urmă cel fără fund?
Ţară de răsărituri suave pe şesuri cândva
De răcori şi de amiezi pe prund undeva.
Ar fi crezut cineva că în zodia lor e şi zodia ta?
Sunt neostoite năravuri în zodia lor neguri de ieri
La sânul tău ai crescut monştri fatidici gondolieri...
Pentru marea pustiei pe harta desemnată de I(li)ci
Sub lampa de artificii ale confuziei şi a beţiei
Chipul nou de monştri la remorca iluziei bici
Au şi transformat Ţara în iad în azil în bordel
Malefic cu maleficii danseând cadril: ea şi el;
Sinistre caricaturi în tuşe de regulă sub tortură
Vremea răs-vremuind le dă ţintă curvia şi-n gură
Pentru beţia puterii alcool stacojiu şi de drojdii
Fojgăind fila istoriei în limbi inventate în dodii
Scrisă pe cenuşi copiată-n Rulag ca la carte...
Pe trupul Ţării supt de foame şi ros de boli
Şi-ar mai fi închpuit cineva noul val de soboli
Cimitirul nou mai viu şi mai nesătul ca oricand
Să-ţi dea cu polonicul la cap: „Treci la rând”
Şi aşteaptă-ţi moartea când te citeşte şi raţia
Numărându-te ca popor căutându-ţi firea în graţia
Silei pântecosului laş cuscrul băşcăliei de jos
Suferind în piroane de-a pururi Domul Hristos
Doinele doinelor doinind rugăciuni zoriori
Dinspre moarte la viaţă fiori de zi fără nori
Dinspre moate la viaţă fraţilor rugatori
Doinele doinelor doinind rugăciuni zoriori
Ca spălatul pe faţă la râu cum imberbul virgin
Plin de veac şi de eternitate îngerul vergur, Amin.
Plin de veac şi de eternitate îngerul vergur, Amin.
ION MURGEANU
