DUMNEZEU ZICE
(psalmul 11/al lui David)
Limba cea plină de mândrie
Buzele pline de viclenie
Dumnezeu le va pierde până-n vecie.
Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă!
Buze viclene în inimă şi în inima au sămânţat răul;
Deşertăciuni au grăit către aproapele fiecare şi-a sporit săul.
Doamne şi Dumnezeul meu, mântuieşte-mă!
Năcazul săracilor şi suspinul nenorociţilor
l-am auzit, zice Domnul; mă voi scula
voi şterge cu mâna mea suspinul iubiţilor
mei sărmani; aşa grăi Domnul cu gura Sa.
Cuvinte curate argint lămurit în foc
Curăţat de pământ, de şapte ori curăţat,
Cuvântul lui Dumnezeu fără timp în acest loc
Argint în foc lămurit strălucind minunat.
Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă
De neamul acesta din acest veac încrezut;
De nelegiuiţii ce adevărul l-au împuţinat,
Dumnezeul meu minunat, mântuieşte-mă!
MINUNAT ESTE NUMELE TĂU
PE PĂMÂNT MINUNAT
(Psalmul 8/Al lui David)
Minunat este numele Tău Dumnezeul meu.
Slava Ta suie până la ceruri mai presus şi mereu.
Încă din pruncie Te-am lăudat.
L-ai amuţit pe vrăjmaş şi de dânsul m-ai răzbunat..
Cerul când îl privesc lucrul mâinilor Tale
Luna şi stelele tu le-ai pus scut şi zale.
Pentru a mă întreba: Ce este omul
Ca Tu să-ţi aduci aminte de el cu isonul?
Sau fiul omului ce este ca Tu să-l cercetezi?
Mai puţin decât îngerii cu mărire să-L încununezi?.
I-ai dat lucrul mâinilor Tale
Toate le-ai pus sub picioarele sale.
Oile şi boii, dobitoacele câmpului încă
Păsările cerului şi peştii din marea adâncă
Tot ce străbate cărările mării i-ai dat
Minunat este numele Tău pe pământ Minunat.
FII STÂNCA MEA !
(Un psalm al lui David.28)
Doamne, către tine strig:Fii stânca mea!
Nu rămâne surd la glasul meu; nu te depărta!
Ascultă glasul rugăciunilor mele
Pe care-l ridic la Tine până la stele!
Nu mă lua de pe pământ cu nelegiuiţii
Dă crezământ inimii mele şi umilinţii!
Dă-le plata care li se cuvine
Celor răi care grăiesc rău de mine!
Doboară-i Doamne să nu se mai scoale
Inima mea e-n lucrarea mâinlor Tale!
Binecuvântat fie Domnul cel Sfânt
Ascultătorul rugilor mele de pe pământ!
Scutul meu veselia inimii şi tăria
El m-a făcut cântăreţ ca să-i laud vecia!
Domnul este tăria poporului Său
Stânca izbăvitoare a unsului e Dumnezău!
Mntuieşte, binecuvântează-Ţi moştenirea;
Fii păstorul poporului Tău, reazemul lui, Iubirea!
DIN HĂUL TICĂLOŞIEI MĂ SCOATE
(Psalmul 29.Al lui David)
Fericit cel care îşi pune nădejdea în Dumnezeu
De-a minciunii nebunie străin e şi al deşertăciunii tău.
Aşteptând am aşteptat pe preabunul Dumnezeul meu
El s-a plecat spre mine şi rugăciunea îmi primeşte mereu.
Din hăul ticăloşiei mă scoate din tina glodului
Paşii îmi pune pe piatră în calea norodului
Cântare nouă gura mea împle spre slava lui mare
Nădejdea nu se teme mulţi văd şi pizmuiesc a mea cântare.
Dreptate vestit-am în adunarea lor mare
Buzele meu vestit-au acolo cu buzele Tale.
Dreptatea nu am ascuns-o în inima mea
Adevărul tău diamant strălucitor şi mântuirea
Mila Ta şi adevăul Tău în adunarea lor mare;
Nu mă depărta de la îndurări de la milele Tale!
Pururea să mă sprijinească căci m-au împresurat
Rele nenumărate fărădeligile mele s-au adunat
S-au înmulţit mai tare ca perii capului meu
Inima mea simte cum m-a părăsit Dumnezeu
Doamne izbăveşte-mă cu a Ta bunăvoinţă
Ajutorul meu fii sprijin şi tărie-n credinţă
Fii ajutorul meu necontenit ca să ia aminte
Vrăjmaşul înverşunat ruşinează-l şi mi-l şterge din minte
Sufletul meu cel smerit plin să se întoarcă la mine
Să se întoarcă mereu şi tot timpul mai plin de Tine!
Cei care mi-au zis: „Bine,bine”-Smeriţi să se veselească
Cu mine la Tine; să te caute Doamne şi să te găsească;
Să te vestească; mântuirea Ta să o laude să o crească
„Slăvit să fie dumnezeu!” Sărac şi sărman cum sunt eu
Vei avea grijă de mine sufletul inimii să nu-mi putrezească
Apărătorul meu eşti Tu; nu zăbovi, bunul meu Dumnezeu!
ÎMPLINEŞTE-TE ÎN DUMNEZEU
(PSALMUL 36 . Al lui David)
Fărădelegea, viclenia nu le râvni
Căci iarba trece şi curând se va usca;
Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu pentru a şti;
Locuieşte pământul cu bogăţia sa!
Împlineşte-te în Dumnezeu şi inima ta va rodi.
Descoperă calea Lui şi nădejdea se va împlini.
Dreptatea şi judecata ca lumina de la amiază
Roagă-l pe Dumnezeu sporeşte cu mintea trează!
Mânia şi iuţimea aruncă-le de la tine nu vicleni
Cei ce viclenesc pier iar drepţii pământul vor moşteni;
Pământul lui Dumnezeu păcătosul nu-l va afla
Cei blânzi de mulţimea luminilor păcii se vor desfăta!
Va pândi păcătosul pe cel drept şi va scrăşni cu dinţii
Însă degeaba; înainte de el Domnul îi vede părinţii
Sabia care crede păcătosul că-l va birui pe sărac
Dumnezeu de genunchiul lui o frânge ca pe-un arac...
Mai bine puţinul celui drept decât bogăţia bogatului
Cu braţele lor îi va zdrobi Dumnezeu pe hotarul suhaului;
Dumnezeu care cunoaşte căile celui fără prihană
Va pune pe umerii celui gol haină şi la gura lui hrană;
La vremea cea rea şi în zilele foametei îl va sătura
Vor pieri păcătoşii ca fumul înecăcios din calea Sa!
Cel ce împrumută şi nu dă înapoi a şi fost văzut
Cel ce se îndură va moşteni slava cu împrumut;
O arvună sunt paşii mărunţi de pe căile omului
Nu se vor zdruncina; fi-vor tot timpul pe căile Domnului;
Tânăr fiind am îmbătrânit dar nu l-am văzut nemiluit
Pe cel drept sau părăsit: seminţia lui s-a înmulţit şi a sporit...
Fereşte-te de rau; fă binel;, şi vei fi miluit în veacul
Veacului ce va să vină în care deptatea se coasă cu acul
De mâna luiDumnezeu; judecata a şi început îi iubeşte pe cuvioşi
Îi păzeşte şi va stârpi seminţia celor necredincioşi;
O va arde; iar cei fără de lege vor fi de-a pururea izgoniţi
Din hotarele lui Dumnezeu din laturea celor cuvioşi şi cuminţi
Drepţii vor moşteni pământul; şi tăriile veacului
Dumnezeu le va da pribeagului năpăstuit şi săracului...
Gura dreptului va deprinde cu uşurinţă înţelepciunea
Paşii nu se vor poticni Legea desăvârşind minunea!
Păcătosul pândeşte pe cel drept ca să-l omoare
În zadar; judecata lui Dumnezeu fi-va fără cruţare!
Aşteaptă pe Dumnezeu şi păzeşte căile Lui; te va înălţa
Până de-a drepta lui unde păcătosul te va vedea;
Văzut-ai pe necredincios ieri falnic ca cedrii Libanuui
Unde era? Anul trecu şi fu numai umbra anului...
Iar el nu mai era; locul cedrilor părăginit şi gol...
Păzeşte nerăutatea; dreptatea pământului dă ocol
Cei fără de lege urmaşii necredincioşilor fi-vor stârpiţi
Crede lui Dumnezeu;dreptatea drepţilor pe veci mântuiţi;
Apărătorul celui ajuns la necazul vremii pizmaşe
Îl va trece nădejdea în Dumnezeu şi-n puterile Lui uriaşe...
( 89.Un psalm al lui David)
Domnul este păstorul meu,
Nu voi duce lipsă nimic cu Dumnezeu.
În păşuni verzi mă face să mă aşez,
Pe mal de ape odihnitoare lângă livezi;
Imi însoţeşte sufletul pe cărările dreptăţii.
Pe caile libertăţii pe colina Numelui Său.
Chiar de-aş merge printr-o vale întunecoasă,
Nu mă tem de rău căci Tu eşti steaua mea luminoasa;
Bunul meu Dumnezeu;nuiaua şi toiagul Tău,
Ele mă îndrumă şi de ele mă sprijin mereu.
NĂDAJDUIEŞTE ÎN DUMNEZEU
ŞI FII TARE ÎN EL
(27. Un psalm al lui David)
De cine să mă tem
Când Dumnezeu este lumina
Şi mântuirea mea?De cine
Să-mi fie frică; sprijinitorul
Vieţii mele este Dumnezeu?!
Când duşmanii răii vin asupra mea
Să-mi sfâşie carnea, tocmai ei,
Prigonitorii şi vrăjmaşii se clatină şi cad.
O armată împotriva mea de s-ar urni
Inuima mea tot u s-ar teme; chiar un război
De vor porni asupra mea tot plin
De încredere sfântă aş fi.
Lui Dumnezeu atât îi cer: să locuiasă
Toată viaţa în Casa Domnului
Să pot privi la frumuseţea Lui
Şi să mă minunez de ea!
La ziua necazului El mă va ocroti
Mă va ascunde în coliba Lui
Mă va înălţa ca pe o stâncă
Sub acoperişul cortului Lui.
Capul mi se înalţă peste vrăjmaşii mei
Cân ei mă împresoară; în sunet de trâmbiţă
Voi aduce jertfe lui Dumnezeu,
Cântând voi lăuda pe Domnul meu.
Ascultă-mi glasul când te chem
Şi milă ai de mine Domnul meu
Şi Dumnezeul meu, ascultă-mă!
Inima îmi strfigă dinstre Tine:
„Caută Faţa Mea!” Eu Faţa Ta
Şi strălucirea Ta le caut!
Nu-ţi ascunde Faţa Ta, nu te îndepărta
De robul Tău cu mânie! Căci Tu eşti
Ajutorul meu Te chem să nu mă părăseşti
Domnul şi Dumnezeul mântuirii mele!
Chiar dacă tatăl meu şi mama mea
Mă părăsesc, Domnul mă primeşte
Şi Dumnezeul meu este cu mine!
Învaţă-mă cărările Tale, povăţuieşte-mă
Pe calea cea dreaptă, în ciuda
Vrăjmaşilor mei! Nu mă lăsa
Bunului plac potrivnicilor mei;
Împotriva mea ridică martori mincioşi
Oameni răi care nu suflă decât asuprire!
De nu aş fi încredinţat
Că voi vedea bunătatea Domnului
Şi-a Dumnezeului pe pământul cedlor vii!
Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare!
Îmbărăbătează-ţi inima
Şi nădăjduieşte în Dumnezeu!
