Duminica Orbului din naştere - Duminica 6 după Paşti
Duminica a 6-a dupa Pasti
- a Orbului din nastere –Apostol
Fapte 16, 16-34
16 Şi a fost că’n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc h şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit.
17 Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuirii…“.
18 Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s’a întors şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!“ Şi chiar în ceasul acela a ieşit.
19 Şi stăpânii ei, văzând că li s’a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor.
20 Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea
21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem“ i.
22 Şi împotriva lor s’a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi.
23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă.
24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele’n butuci.
25 Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau.
26 Şi deodată s’a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s’au zguduit şi îndată toate uşile s’au deschis şi legăturile tuturor s’au dezlegat.
27 Şi când s’a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit.
28 Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici!“
29 Iar acela a cerut lumină şi s’a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila;
30 şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?“
31 Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta“.
32 Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui.
33 Şi luându-i într’acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s’a botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34 Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s’a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu.
Evanghelia
1 Şi’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere.
2 Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s’a născut orb?“
3 Iisus a răspuns: „Nici el n’a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu.
4 Lucrurile Celui ce M’a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze.
5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“
6 Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului.
7 Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ - care se tâlcuieşte: trimis -. Deci s’a dus şi s’a spălat şi a venit văzând.
8 Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea??“.
9 Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“.
10 Deci îi ziceau: „Cum ţi s’au deschis ochii?“
11 Acela a răspuns: „Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci ducându-mă şi spălându-mă, mi-am dobândit vederea“.
12 Şi i-au zis: „Unde este acela?“ El a zis: „Nu ştiu“.
13 Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce oarecând fusese orb.
14 Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15 Deci din nou îl întrebau acum şi fariseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi m’am spălat şi văd“.
16 Deci ziceau unii dintre farisei: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“. Iar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni??“. Şi dezbinare era între ei.
17 Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?“ Iar el a zis: „E profet“.
18 Dar Iudeii n’au crezut despre el că era orb şi şi-a dobândit vederea până ce n’au chemat pe părinţii celui care-şi dobândise vederea.
19 Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru despre care ziceţi că s’a născut orb? Ei bine, cum de vede acum?“
20 Răspunzând atunci părinţii lui, au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s’a născut orb;
21 dar cum de vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el despre sine va vorbi“.
22 Pe acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă.
23 De aceea au zis părinţii lui: „E în vârstă, întrebaţi-l pe el“.
24 Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu a. Noi ştim că omul acesta este păcătos“.
25 A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd“.
26 Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“
27 Le-a răspuns: „Acum v’am spus şi n’aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?“
28 Şi l-au ocărât şi i-au zis: „T? eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29 Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este“.
30 A răspuns omul şi le-a zis: „În aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este, şi El mi-a deschis ochii.
31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta îl ascultă.
32 Din veac nu s’a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33 De n’ar fi Acesta de la Dumnezeu, n’ar putea să facă nimic“.
34 Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-a’ntregul în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi??“. Şi l-au dat afară.
35 Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“
36 El a răspuns, zicând: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“
37 Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este“.
38 Iar el a zis: „Cred, Doamne!“ Şi I s’a închinat.
Mitropolitul Antonie de Suroj - Cuvânt la Duminica Orbului din naştere
În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh
La finalul Evangheliei de azi sunt cuvinte pe lângă al căror înţeles trecem deseori. Orbul îi spune lui Hristos : « Şi Cine este Fiul lui Dumnezeu ? » şi Hristos îi răspunde : « L-ai văzut şi El este cel Care îţi vorbeşte ».
Pentru noi, primele cuvinte sunt aşa de fireşti ; primul eveniment al vieţii noastre, primul eveniment al întâlnirii cu o persoană este vederea ei, dar ce minune a fost pentru acest om care nu văzuse niciodată ceva din lume şi care, atins de mâna dătătoare de viaţă a lui Hristos, dintr-o dată a văzut ! Şi prima persoană pe care a văzut-o a fost Domnul şi Dumnezeul său, Hristos, Fiul Omului.
Îmi amintesc de un scriitor român care ne spune în biografia sa ce impresie profundă, definitivă i-a lăsat faţa primului om văzut care i-a rămas în memorie. Îşi aminteşte de sine însuşi copil şi deasupra lui, incredibil de frumoasă, faţa tatălui său, care era preot, privindu-l, cu toată dragostea omenească, cu întreaga tandreţe şi profunzime a unei priviri umane. Şi scrie el că aceasta a fost prima viziune a lui despre icoana pe care o întruchipează faţa omului când este luminată din interior de dragoste şi de înţelegere, de profunzime şi de veşnicie, o viziune a lui Dumnezeu. Aici acest om L-a vazut pe Dumnezeu în trăsăturile Celui Care era Dumnezeu şi Care a devenit Fiul Omului.
Aş vrea să vă atrag atenţia asupra unui aspect diferit. Cu o altă ocazie citeam povestea unui paralitic vindecat de Hristos ; şi biserica, slăvindu-L pe Dumnezeu cu această ocazie, spune: “Cum acest om n-a găsit pe nimeni să aibă milă de el, Fiul Mariei, Dumnezeu Însuşi, s-a oprit şi i-a dat ajutor la nevoie”. Pentru că acest om n-a găsit vreun alt om să aibă milă de el, să-i arate compasiune, să se preocupe de el, Dumnezeu a coborat la el. Noi trăim acum în alte vremuri, în vremuri în care Dumnezeu a devenit om în mijlocul nostru şi mai mult de atât : Ne-a făcut mădulare vii ale trupului Său, o prezenţă întrupată, o prezenţă concretă în Întruparea Sa, ne-a făcut temple ale Duhului, locuri ale Prezenţei. Acum fiecare om aflat în nevoie ar trebui să găsească în fiecare dintre noi un om pornit spre compasiune, milă şi înţelegere, deoarece Dumnezeu S-a făcut om, şi în acelaşi timp, simultan, întâlnindu-se cu noi, ar trebui să vadă dragostea lui Dumnezeu în ochii noştri şi să perceapă dumnezeiasca milă în faptele noastre active, imaginative, creative şi în vorbele noastre.
De când Hristos a venit în lume, a sosit vremea omului ; dar nu a omului despărţit de Dumnezeu , străin de El, ci vremea minunată în care prin oameni, prin intermediul celor ce L-au descoperit pe Hristos, care au crezut în El, care au devenit una cu El – al acelor oameni cărora Dumnezeu le-a încredinţat lumea Lui – toţi oamenii pot primi atât mila lui Dumnezeu, cât şi pe cea a semenilor şi pot vedea compasiune omenească, dragoste omenească şi bucurie omenească.
Nu este aceasta o chemare măreaţă, nu ar trebui acum să fim apţi de fapte mari? Timpul Domnului şi timpul omului sunt una, nu numai în Fiul Întrupat al lui Dumnezeu, ci şi în tainica Lui prezenţă întrupată în fiecare dintre noi, prezenţa lui Dumnezeu în carne/ trup, în mila omenească, în dragostea omenească. Aceasta este o cerere îndreptăţită şi o provocare pe care ne-o lansează Sfânta Evanghelie. Suntem noi unii pentru alţii şi pentru cei mai îndepărtaţi de noi acest fel de oameni ? O noua umanitate, făpturi noi, oameni noi cu viaţă nouă, viaţa lui Dumnezeu. La acestea suntem chemaţi, aceasta trebuie să fim.
Să reflectăm asupra celor spuse, să luăm o hotărâre şi să devenim o icoană, o viziune a lui Dumnezeu, nu numai în strălucirea dragostei din ochii noştri, nu numai în cuvintele pe care le rostim, ci şi în fiecare faptă, astfel încât vremea omului să devină ziua Fiului Omului, ziua Domnului. Amin.
(Predică din 1972)
PREDICI ŞI OMILII
OMILIE 1 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => NIMENI NU ESTE PEDEPSIT PENTRU PACATUL PARINTILOR SAI
OMILIE 2 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => BUNATATEA LUI DUMNEZEU FATA DE TOTI OAMNEII, FARA EXCEPTIE
OMILIE 3 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => INTREBAT DE FARISEI, ORBUL DIN NASTERE LE RASPUNDE CU CURAJ SI DA SLAVA LUI DUMNEZEU
OMILIE 4 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => IISUS HRISTOS VINE INAINTEA ORBULUI DIN NASTERE, CA PENTRU A-L LAUDA PENTRU MARTURISIREA SA CURAJOASA , EL II DA UN NOU HAR
CUVANT 1 NICOLAE STEINHARDT =>ADMIRATIILE DOMNULUI-ORBUL DIN NASTERE
CUVANT 2 NICOLAE STEINHARDT => MARTURISIRILE DOMNULUI-ORBUL DIN NASTERE
CUVANT 3 NICOLAE STEINHARDT=> DOAMNE, SA VAD !
PREDICA SFANTUL TEOFILACT AL BULGARIEI
PREDICA SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI
PREDICA SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL
ALTE RECOMANDARI: SF. CHRIL AL ALEXANDRIEI - PSB 41, SF. IGNATIE BRIANCIANINOV, PR. TEOFIL PARAIAN
