joi, 13 mai 2010

CANTECE LA ZIUA INALTARII DOMNULUI







Înălţarea Domnului este o mare sărbătoare creştină, care comemorează înălţarea la cer a lui Isus din Nazaret, la 40 de zile după Înviere.

Semnificaţie

Potrivit Faptelor Apostolilor (1, 1-11), Iisus, după Înviere, s-a arătat apostolilor timp de 40 de zile, după care s-a înălţat la cer, în prezenţa lor.
Semnificaţia Înălţării nu este legată atât de fenomenul în sine, cât ca expresie a preamăririi cereşti a lui Christos care, ridicat prin Înviere la dreapta lui Dumnezeu, domneşte ca Rege. Învingând moartea, Christos a început un nou mod de viaţă alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit şi aleşilor săi. La izbânda lui ia partea întreaga natură umană (cf. Ef 2, 4-6).
Spiritualitatea Înălţării se întemeiază pe speranţă. Creştinii privesc la casa cerească ce-i aşteaptă, trăind încă pe pământ în realitatea lumii noi în care domneşte Hristos.

Istoric

Înălţarea lui Iisus este amintită în Simbolul Apostolilor şi în Crezul niceeano-constantinopolitan. Începând din secolul al IV-lea, sărbătoarea se celebrează, atât în Răsărit, cât şi în Apus, la 40 de zile după Paşti (într-o zi de joi). Înainte de fixarea acestei zile, evenimentul era comemorat la Rusalii.
În unele ţări din Europa occidentală, dacă Înălţarea nu este sărbătoare legală, celebrarea liturgică se transferă în duminica imediat următoare.




 

Cantec de primavara

de St O Iosif

Infloresc gradinile,
Ceru-i.ca oglinda;
Prin livezi, albinele,
S-au pornit colinda...


Canta ciocarliile
Imn de veselie;
Fluturii cu miile
Joaca pe campie.


Joaca fete si baieti
Hora-n batatura.
Ah, de ce n-am zece vieti
Sa te cant, natura!


Ştefan Octavian Iosif – poet
(11 octombrie 1875, Braşov – 22 iunie 1913, Bucureşti)

OPERA
POEZII: Versuri, Patriarhale Poezii, Cântece, Din zile mari
TEATRU: Zorile
TRADUCERI din: Goethe, Lenau, Schiller, Heine
ÎN COLABORARE CU DIMITRIE ANGHEL: Caleidoscopul lui A. Mirea, Carmen Saeculare Cireşul lui Lucullus, Legenda funigeilor, Cometa, Portete





CÂNTECUL ÎNĂLŢĂRII

A şaptea săptămână
De la Armindeni
Înalţă-te Doamne
Şi ne cuprinde!

Ne dă nouă dar nou
Vlaga crdenţii,
Hristoase al Învierii
Şi-al Biruinţii!

Şi ne mai dă încă
Un pumn de lacrimi
Să ne putem spăla
Răutăţile  patimei!

Înalţă-te Doamne,
Cuprinde-ne!
Nu ne lăsa Celui Rău
Să ne vindem!

Clăteşte-ne ziua
De-a ei răutate
Duhul cel Sfânt
Facă-se zid de Cetate.

Armătură de faur
Până la ziua de-apoi
Cântând din cimpoi
Turmei tale de oi;

Cu vulturul şi cu taurul
Şi cu semnele toate
Scrise cu aurul
Scripturilor nepătate...

Înalţă-te Doamne,
Cuprinde-ne!
De Răul cel lacom
Spală-ne, vindecă-ne!

Ne dă nouă curat
Darul larimilor
Plânsul înrourat
Uciderea patimilor!

Dă-ne iar şi iar nouă
Duhul smerit al credinţii,
Hristoase al Păcii
Şi-al biruinţii!


ION MURGEANU



Joi, 13 Mai 2010








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu