joi, 9 iunie 2011

feerie de paris

In culisele Moulin Rouge

Paris, extravaganta, ritm, culoare, frenezie, cabaret! Din 1889, istoria Frantei a cunoscut o perioada unica, de relache, caracterizata prin eliminarea rigorilor sociale si a incurajarii libertatii de exprimare la toate nivelurile. 'Joie de Vivre' era sloganul acestei 'Belle Epoque', celebrata la granita dintre secole drept marea sansa pe care revolutia industriala o oferise spre o viata lipsita de griji.

Aceasta atmosfera boema a fost mediul excelent pentru un 'boom' al creativitatii, caracterizat prin diversitate si aplomb in privinta exprimarilor artistice: a luat nastere 'japonismul', curent prin care artei franceze i-a fost inserat spiritul nipon, un mix inedit de stil si extravaganta, devenit popular la vremea respectiva prin operele celebrului Toulouse-Lautrec. Cercurile literare apareau si dispareau in functie de dispozitia participantilor, iar pictorii gaseau inspiratie in tot ceea ce parea a fi o contradictie pentru clasicism. Contextul era perfect pentru nasterea unuia dintre simbolurile franceze, cabaretul Moulin Rouge.

Pe 6 octombrie 1889 aveau sa se deschida portile celei mai 'zgomotoase' mori de vant din lume, construita de Joseph Oller. Pictat in rosu aprins, 'bastionul' distractiei pariziene amplasat langa Montmartre a revolutionat conceptul music-hall-ului prin spectacole impresionante. Intruchiparea infamiei nu fusese nicicand mai incitanta: Moulin Rouge se distingea in totalitate de orice club al vremii. Cabaretul devenise distractia favorita a majoritatii, astfel ca de-a lungul timpului lista numelor celebre care i-au calcat pragul s-a marit considerabil, popularitatea show-ului depasind rapid granitele Frantei. Artisti ca Josephine Baker, Frank Sinatra, Yvette Guilbert, Jane Avril sau Edith Piaf au facut senzatie pe celebra scena Moulin Rouge.

Montmartre (Muntele Martirilor) a fost de-a lungul timpului resedinta marilor artisti, intre care renumitul Toulouse-Lautrec. Denumirea zonei ar proveni de la St. Denis, primul episcop al Parisului, precum si de la martirii care ar fi fost inmormantati pe colina. Inca de la inceput, istoria cabaretului a fost presarata cu picanterii. Basilica Notre-Dame du Sacre-Coeur a fost construita in speranta ca legenda creata in jurul clubului infam va fi oarecum stearsa. Insa Montmartre a continuat sa fie considerat locul de intalnire al celor cu moravuri usoare, unde stripteusele ofereau frecvent favoruri, iar spectacolele cu tenta erotica starneau intotdeauna controverse. In plus, imaginea Moulin Rouge nu avea cum sa dispara in vreme ce Franta trecea printr-o perioada de tranzitie, cand cabaretul era poate cea mai puternica expresie a libertatii si a bucuriei de a trai.

Inainte de Primul Razboi Mondial, Moulin Rouge devenise un adevarat templu al operetei. Muzica lui Offenbach insotea adesea evenimentele, iar publicul era in extaz la aparitia deja cunoscutelor 'Voluptata', 'La Feuille de Vigne', 'Le Reve d'Egypte', 'Tais-toi tu m'affoles'... Mistinguett este insa numele care a rezonat puternic in cadrul marelui show. In 1907 artista si-a facut debutul la Montmartre cu spectacolul 'La Revue de la Femme', fiind totodata initiatoarea valsului 'Chaloupee'. Talentul sau a obtinut reactii neasteptate din partea publicului, asigurandu-i statutul de star. In 1939 a inceput o perioada de declin, care a durat pana in 1951, iar in acest timp plecarea lui Mistinguett a facut ca spectacolul sa isi piarda savoarea. Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial insa Moulin Rouge a revenit mai puternic si mai interesant ca niciodata, prin implicarea lui Georges France, fondatorul clubului Balajo. Si astazi, un motto sugestiv introduce pasionatii in atmosfera speciala a cabaretului: 'Never fall in love with a woman who sells herself, it always end bad.'

Moulin Rouge a obtinut apreciere la nivel mondial si este singurul spectacol caruia i s-a dedicat un musical celebru - 'The Red Windmill', cu Nicole Kidman si Ewan McGregor. In schimbul unui bilet in valoare de aproximativ 87 de euro pentru o persoana la show-ul nocturn, cortina Moulin Rouge dezvaluie spectacole magnifice, completate cu decoruri glamour si sustinute de artisti costumati in cele mai inedite tinute. Inainte de divertismentul propriu-zis ai ocazia sa savurezi o cupa de sampanie fina si sa gusti diverse specialitati culinare. Pretul variaza in functie de meniu si de programul ales, in contextul in care au loc cate doua spectacole in fiecare seara, fara exceptie. Primul program artistic sustinut la Moulin Rouge a fost cunoscutul dans frantuzesc can-can, pe ale carui ritmuri alerte femeile costumate in rochii rosii, cu volane splendide, isi sincronizeaza miscarile in cele mai mici detalii. Ideea perfectiunii completata de efortul artistilor au constituit unul dintre marile avantaje care au propulsat cabaretul parizian in randul celor mai 'gustate' evenimente mondene din toate timpurile.

Phoenix

Vremuri
Text: Nicolae Covaci

Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin",
Hei, bunic, cu monoclu erai şic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Toate-au fost la timpul lor ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat.
Da, da...

Hei, pletoşi, cu pantaloni strâmţi şi soioşi,
Chitarişti, zgomotoşi şi fantezişti,
Minijup, foarte scurt şi strâns pe trup,
Hei, tu şeik, îndrăcit ca un berbec.
Toate sunt la modă-acum şi tot exagerat,
Timpul trece ca un fum, şi tot va fi uitat.
Da, da...

Hei, tramvai, cu etaj şi tras de cai,
Hei, joben, ce umblai la "Mon jardin",
Hei, bunic, cu monoclu erai şic,
Hei, can-can, cu picioarele-n tavan.
Da, da...

FOREVER - MOULIN ROUGE

Str.1:

Stiu c-am sa zbor
Dincolo de soare,
Cum e sa-noti
Sa te pierzi in mare?
Inca ma cauti
Dar tot nu am uitat
De cabaret
Un farmec neincetat.

Refren:

Moulin Rouge l'amour
Moulin Rouge toujours
Moulin Rouge ce soir
Je t`adore tant
Je t`adore tant.

Str.2:

Vreau sa traiesc
Sunt pregatita oare?
Sa te iubesc
Fara incetare?
Inca ma cauti
Dar tot nu am uitat
De cabaret
Un farmec neincetat.

Moulin Rouge l'amour...
Moulin Rouge... Moulin Rouge...

Refren 2X.

Versuri: Adïna Butar

Franta are cateva simboluri vizuale, egal recunoscute si sinonime ea insasi: Notre Dame, Louvru, Turnul Eiffel, Versailles, Napoleon, Moulin Rouge, Brigitte Bardot simboluri imaginative: viata boema din cartierul Montmartre, Barbizon si pictorii, revolutia franceza, Sorbona, Bastilia, cinemafografia, moda pariziene, sampania frantuzeasca,	Franta insemana teritoriul de cultura iluminist ravnit de toate statele aspirante la treapta de sus a elitei europene. Franta insemana secole de stralucire la curtile regilor. Franta inseamna un tezaur imens de arta expus in sute de muzee, catedrale, palate si castele. O luna e prea putin sa vezi, macar, o parte din capodoperele Frantei. O luna de miere este minunat sa fie petrecuta in sarbatoarea bucuriilor oferite de FRUMUSETILE Frantei.
Lista locurilor de vazut este foarte lunga si se gaseste in toate ghidurile despre Franta. Noi va propunem cateva vizite si excursii care sa completeze bucuria de a le vedea impreuna si sa fie romantice in acelasi timp

FEERIE LA PARIS

Phoenix

miercuri, 1 iunie 2011

TE IUBIM,PARIS!

Que Je T'aime, Paris!

This is why I'm so quiet... No words needed. . Just enjoy the promenade with me . . .

marți, 31 mai 2011

CERI/BENJAMIN FONDANE

■ CERI – Quand les dictatures se fissurent... , avec Jacques Sémelin, le 11 avril 2011 ■

Restitutio Benjamin Fondane | 9 avril 2011 at 11:37 | Tags: communisme, désobéissance, dictature, dissidents, histoire, Jacques Sémelin, nazisme, résistance civile, Sciences-Po, Shoah, subversion, totalitarisme | Catégories : Événements scientifiques, Parutions, Studia | URL : http://wp.me/pBnbM-uC

Centre d’Études et de Recherches Internationales (CERI)

Sciences-Po | CNRS (Paris)

Jacques Sémelin, auteur de
Face au totalitarisme, la résistance civile (Bruxelles, André Versaille Éditeur, 2011)

Discutants :

Jean-Marie Charon, CNRS-EHESS

Marc Lazar, Professeur des Universités, Sciences-Po

La séance sera présidée par Pierre Hassner, chercheur associé, Sciences Po-CERI

Présentation du CERI

Qu’est-ce que «résister»? Comment des individus «ordinaires» parviennent-ils à lutter sans armes dans des situations d’extrême violence? Jacques Sémelin présente quinze années de recherche sur les ressources de la résistance civile au sein de systèmes autoritaires voire totalitaires. Une réflexion unique et toujours actuelle pour comprendre comment des hommes et des femmes peuvent se dresser contre une dictature.

· Image : Jean-Pierre Tauzia – Fissure, Dessin à l'encre au feutre sur papier, 21 x 27 cm., 1994, collection privée.

· Site du CERI

■ Ion Zubaşcu – in memoriam ■

Restitutio Benjamin Fondane | 30 mai 2011 at 20:13 | Tags: autofiction, chant, image, Ion Zubaşcu, littérature roumaine, Luiza Palanciuc, Maramures, mort, poésie, traduction du roumain, vie | Catégories : Extraits |traductions|, Iconographie, IN MEMORIAM, Littérature roumaine | URL : http://wp.me/pBnbM-y9

Luiza Palanciuc | in memoriam Ion Zubaşcu (1948-2011)

Ion Zubaşcu (1948-2011)

Chant Premier

| extrait traduit du roumain |

Je me trouve en perpétuel état de disponibilité. Durant des journées entières, devant mes enfants (au fait : j’aurais aimé avoir tous les enfants qu’un couple d’humains peut avoir dans une vie), je me glisse dans un rôle ou dans un autre, je me surprends commencer à jouer ce rôle, j’attrape au vol toutes sortes d’ondes, par je ne sais quelles antennes de cet appareil psychotronique que je suis.

J’ai appris seul à jouer de la plupart des instruments de musique, je m’en suis bricolé de nouveaux, sur lesquels j’ai fait exercer mes doigts de pieds jusqu’à ce qu’ils soient aussi souples et mobiles que ceux des mains. J’ai ravivé le sens assoupi de mon odorat. Un été, pendant l’adolescence, je me suis retiré dans les montagnes de Tiblès et – avec quelques plantes et des fleurs sauvages aux parfums différents, pour chaque note musicale – je me suis faite une flûte de pan ; ainsi je courais dans les vallées, jouant de ma flûte, enivré par la musique des senteurs. Lorsque je suis redescendu à Dragomiresti, je ne supportais plus personne à mes côtés, pas même ma mère ou ma sœur Ileana.

Ajouter un commentaire à cet article

■ E. M. Cioran – fêlure ■

mai 27th, 2011 § Laisser un commentaire

Tout à coup, je me trouvai seul devant… Je sentis, en cet après-midi de mon enfance, qu’un événement très grave venait de se produire. Ce fut mon premier éveil, le premier indice, le signe avant-coureur de la conscience. Jusqu’alors je n’avais été qu’un être. À partir de ce moment, j’étais plus et moins que cela. Chaque moi commence par une fêlure et une révélation.

Texte : E. M. Cioran, De l’inconvénient d’être né (extrait), Paris, Éditions Gallimard, 1973, p. 245.
Image : Luiza Palanciuc, Cioran : fêlure, 2011.

BENJAMIN FONDANE

| tomber, les yeux ouverts, dans cette danse de l'être |

■ E. M. Cioran – Hamlet ■

mai 27th, 2011 § Laisser un commentaire

Durant les longues nuits des cavernes, des Hamlets en quantité devaient monologuer sans cesse, car il est permis de supposer que l’apogée du tourment métaphysique se situe bien avant cette fadeur universelle, consécutive à l’avènement de la Philosophie.

Texte : E. M. Cioran, De l’inconvénient d’être né (extrait), Paris, Éditions Gallimard, 1973, p. 30.
Image : Luiza Palanciuc, Cioran : (en) Hamlet, 2011.

…

Tagged: caverne, E.M. Cioran, Hamlet, Luiza Palanciuc, métaphysique, monologue, nuit, philosophie

BENJAMIN FONDANE

| tomber, les yeux ouverts, dans cette danse de l'être |

■ E. M. Cioran – froid ■

mai 25th, 2011 § Laisser un commentaire

J’étais en parfaite santé, j’allais mieux que jamais. Tout à coup, un froid me saisit pour lequel il me parut évident qu’il n’y avait pas de remède. Que m’arrivait-il ? Ce n’était pourtant pas la première fois qu’une telle sensation me submergeait. Mais auparavant je la supportais sans essayer de la comprendre. Cette fois-ci, je voulais savoir, et tout de suite. J’écartai hypothèse après hypothèse : il ne pouvait être question de maladie. Pas ombre d’un symptôme auquel m’accrocher. Que faire ? J’étais en pleine déroute, incapable de trouver ne serait-ce qu’un simulacre d’explication, lorsque l’idée me vint – et ce fut un vrai soulagement – qu’il ne s’agissait là que d’une version du grand, de l’ultime froid, que c’était lui simplement qui s’exerçait, qui faisait une répétition…

Texte : E. M. Cioran, De l’inconvénient d’être né (extrait), Paris, Éditions Gallimard, 1973, p. 225-226.
Image : Luiza Palanciuc, Cioran : froid, 2011.

Tagged: E.M. Cioran, froid, Luiza Palanciuc, maladie, mort, santé, sensation

■ E. M. Cioran – éboulement ■

mai 24th, 2011 § 4 Commentaire

La «prière ininterrompue», telle que l’ont préconisée les hésychastes, je ne pourrais m’y élever, lors même que je perdrais la raison. De la piété je ne comprends que les débordements, les excès suspects, et l’ascèse ne me retiendrait pas un instant si on n’y rencontrait toutes ces choses qui sont le partage du mauvais moine: indolence, gloutonnerie, goût de la désolation, avidité et aversion du monde, tiraillement entre tragédie et équivoque, espoir d’un éboulement intérieur…

Texte : E. M. Cioran, De l’inconvénient d’être né (extrait), Paris, Éditions Gallimard, 1973, p. 181.
Image : Luiza Palanciuc, Cioran : éboulement, technique mixte (encre de Chine et montage numérique), 20 x 30 cm., 2011.

…

Share this:

Tagged: ascèse, débordements, E.M. Cioran, hésychastes, Luiza Palanciuc, philosophie, priere, religion

Un blogueur aime cet post.

§ 4 réponses à ■ E. M. Cioran – éboulement ■"

jean paul galibert dit :

25 mai 2011 à 15:18

superbe
mais dans quel sens
le mouvement
est-il à lire?

Répondre

Luiza Palanciuc dit :

25 mai 2011 à 18:51

Souvent, l’éboulement est là pour faire entendre la cascade. Char s’y était arrêté («On siffle la cascade de sublimé depuis l’éboulement de l’aqueduc.»). Le reste n’est dès lors que «simple» gravitation: impossible d’y échapper. Même quand on se meut très vite, quand on est (et entend le rester) décalé – comme ce fut le cas de Cioran. En l’occurrence, le décalage est à chercher plutôt sur l’horizontale : une sorte de déplacement (semblable aux taches de couleur qui ne tombent jamais tout à fait à l’intérieur du contour déjà tracé). La ferveur de Cioran est elle-même décalée, implosive : un éboulement vers le centre.

Répondre

BENJAMIN FONDANE

| tomber, les yeux ouverts, dans cette danse de l'être |

■ Fondane et le «dieu malin» | extrait | 1940 ■

mai 22nd, 2011 § Un commentaire

…clin d’œil sur les plaisirs (et les embûches) de la traduction, cet extrait de l’œuvre philosophique de Fondane.

Si quelque dieu malin, comme Descartes en a supposé un pour les besoins de sa dialectique, se fût proposé, dans un dessein qui nous échappe, de contredire l’un après l’autre tous les fondements de notre pensée logique et, en ayant conçu un schème parfait, l’eût placé dans un être humain afin d’établir la preuve qu’une telle pensée peut être adéquate aux choses, et un tel être viable – il n’eût put imaginer un tel type plus idoine à réaliser ce plan que celui que la «nature» nous a offert d’elle-même, semble-t-il, en créant l’homme primitif.

Dacă vreun (dumne)zeu viclean, aşijderea celui pe care Descartes şi-l închipuise pentru nevoile dialecticii sale, şi-ar fi propus, în vederea unor ţeluri care nouă ne scapă, să contrazică, unul după altul, toate temeiurile gândirii noastre logice şi, concepând o schemă desăvârşită, ar fi aşezat-o într-o făptură omenească, pentru a dovedi că o asemenea gândire se potriveşte cu lucrurile şi poate fiinţa într-o făptură, – n-ar fi izbutit să imagineze un tip mai potrivit să ducă la îndeplinire un atare plan, decât acela pe care „natura“ ni-l oferise, cu de la sine putere după cât se pare, creând omul primitiv.

Image : © Ben Ali Ong, Refluent Hours 4, 5, 6, triptych, 100×70 cm. each, United Galleries, Australian Contemporary Artwork.
Texte : Benjamin Fondane, extrait de l’article «Lévy-Bruhl et la métaphysique de la connaissance», paru dans la Revue philosophique de la France et de l’étranger, Paris, Alcan/Presses Universitaires de France, CXXXIX, janvier-juin 1940, p. 312 (sixième partie).
Traduction en roumain : Luiza Palanciuc & Mihai Şora (à paraître).

Pour citer cet article:

Restitutio Benjamin Fondane

Gratias agimus.

BENJAMIN FONDANE

| tomber, les yeux ouverts, dans cette danse de l'être |

■ From Dada to Surrealism | exhibition | 1 June – 2 October 2011 ■

mai 22nd, 2011 § 3 Commentaire

Prochainement, au Pays-Bas, l’ouverture d’une exposition sur l’avant-garde juive roumaine.
Commissaire de l’exposition : Radu Stern, auteur, entre autres, du livre Against Fashion: Clothing As Art, 1850-1930, paru aux MIT Press, en 2004.
Détails et présentation de l’exposition, sur le site du Musée historique juif.

From Dada to Surrealism

1 June until 2 October 2011

Jewish Avant-Garde Artists from Romania

A magnificent survey exhibition of Jewish avant-garde artists from Romania will open at the Jewish Historical Museum (JHM) on 1 June 2011: From Dada to Surrealism, with more than seventy works of art from the period 1910-1938.Most of these works have never been on display before in the Netherlands, or anywhere outside Romania.

In the 1920, artists such as Victor Brauner (1903-1966), Marcel Janco (1895-1984), and Max Herman Maxy (1895-1971) astonished the public with their fearless experimentalism. Surrealist, abstract, and expressionistic works, picto-poetry, and personal variations on Constructivism -nothing was too radical for them. Along with fellow artists like Arthur Segal (1875-1944), they were present at the birth of an influential avant-garde movement.

In 1924, Brauner, Janco, and Maxy introduced the Romanian public to modern art from Europe for the first time. They came into the public eye again later through their contributions to well-known magazines like 75 HP, Punct, andIntegral. The exhibition From Dada to Surrealism presents the rise and development of a range of Jewish artists from Romania, highlighting Segal’s Neo-Impressionist art, Brauner’s Surrealist works, Janco’s portraits, landscapes, and genre scenes, and Maxy’s growing interest in social themes.

Developments on the Romanian art scene in the early twentieth century have received little serious study. Because of the deeply ingrained anti-Semitism of the Eastern Bloc at the time and in the decades that followed, art historians shied away from publishing research on artists of Jewish origin. As a result, their work long remained underappreciated in the West. The Jewish Historical Museum is now offering the public an opportunity to discover the unique achievements of these avant-garde artists. The exhibition From Dada to Surrealism: Jewish Avant-Garde Artists from Romania, 1910-1938 underscores the long-neglected importance of Bucharest to the European avant-garde and explores the relationship between Jewish identity and radical modernity. The exhibition will run until 2 October 2011.

Share this:

Tagged: Amsterdam, art, Arthur Segal, artists from Romania, Dada, Europe, European History, exhibition, Jewish Avant-Garde, Marcel Janco, Max Herman Maxy, modernity, Netherlands, Radu Stern, Surrealism, Victor Brauner

Un blogueur aime cet post.

§ 3 réponses à ■ From Dada to Surrealism | exhibition | 1 June – 2 October 2011 ■"

Savin Vasile dit :

22 mai 2011 à 09:37

Mi-au plăcut dintotdeauna, fără a ţine cont de rasă. Explozia, după părerea mea, o constituie Ţuculescu ! Magistral ! (Arta nu poate fi ţinută sub obrocul… pământului strămoşesc / făgăduinţei !)

Ar trebui, totuşi, să citim, atent, Soljeniţîn !

Répondre

Savin Vasile dit :

22 mai 2011 à 09:45

Soljeniţîn şi nu numai.
Vezi « Crocodil » (URSS), « Urzica » (România, etc.) şi ilustraţiile de carte realizate între 1950-1960 ! (Perahim, Poch, etc.) Admir arta fără a vedea … rasa. Prin urmare, sunt un … ales ! Restul e… literatura !

Répondre

Restitutio Benjamin Fondane dit :

22 mai 2011 à 10:12

„Rasă“ este un termen impropriu (de altfel, adesea obiect de controverse teoretice) – cf. cercetătorii grupaţi în jurul lui Luigi Luca Cavalli-Sforza (pentru cei care caută contra-argumente genetice); pentru istoria problemei – cf. discursurile, mai mult sau mai puţin naţionaliste, începând cu secolul al XIX-lea, discursuri care suprapun noţiunea de „rasă“ peste aceea de „etnie“ sau aceea de „confesiune“.

Expoziţia de faţă se va deschide la Muzeul de istorie evreiască din Amsterdam; prin urmare, este firesc ca ea să aibă legătură directă cu artiştii evrei, cu iudaismul în general. Nu este deci vorba de vreo „închidere“ oarecare, ci, pur şi simplu (şi înainte de toate), de a corespunde cu vocaţia Muzeului.

În rest – desigur – artele (ca şi muzica ori matematicile) transcend dimensiunile (restrictive) ale unei confesiuni sau ale alteia.

Hmmm, il semble que l'objet de la recherche soit introuvable. Si vous le souhaitez, vous pouvez réessayer.

luni, 30 mai 2011

orbul din nastere vindecat

Duminica Orbului din naştere - Duminica 6 după Paşti

[ Duminica orbului din naştere ]

Duminica a 6-a dupa Pasti

- a Orbului din nastere –
Apostol
Fapte 16, 16-34
16 Şi a fost că’n timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o slujnică tânără care avea duh pitonicesc h şi care le aducea stăpânilor ei mult câştig prin ghicit.
17 Aceasta, ţinându-se după Pavel şi după noi, striga, zicând: „Aceşti oameni sunt robi ai Dumnezeului-Celui-Preaînalt, care vă vestesc vouă calea mântuiriiâ€¦“.
18 Şi pe aceasta a făcut-o timp de multe zile. Iar Pavel, supărându-se, s’a întors şi i-a zis duhului: „În numele lui Iisus Hristos îţi poruncesc să ieşi din ea!“ Şi chiar în ceasul acela a ieşit.
19 Şi stăpânii ei, văzând că li s’a dus nădejdea câştigului, au pus mâna pe Pavel şi pe Sila şi i-au târât în piaţă înaintea dregătorilor.
20 Şi ducându-i la judecători, au zis: „Aceşti oameni, care sunt iudei, ne tulbură cetatea
21 şi vestesc obiceiuri pe care nouă, romani fiind, nu ne este îngăduit să le primim şi nici să le facem“ i.
22 Şi împotriva lor s’a ridicat şi mulţimea. Şi judecătorii, rupându-le hainele, au poruncit să-i bată cu vergi.
23 Şi după ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă, poruncindu-i temnicerului să-i păzească cu grijă.
24 Acesta, primind o asemenea poruncă, i-a vârât în temniţa cea mai dinlăuntru şi le-a strâns picioarele’n butuci.
25 Dar spre miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi-I cântau laude lui Dumnezeu; iar cei înlănţuiţi îi ascultau.
26 Şi deodată s’a făcut cutremur mare, încât temeliile temniţei s’au zguduit şi îndată toate uşile s’au deschis şi legăturile tuturor s’au dezlegat.
27 Şi când s’a deşteptat temnicerul şi a văzut uşile temniţei deschise, şi-a scos sabia şi voia să se omoare, crezând că cei legaţi au fugit.
28 Dar Pavel a strigat cu glas mare, zicând: „Să nu-ţi faci nici un rău, că toţi suntem aici!“
29 Iar acela a cerut lumină şi s’a repezit înlăuntru şi, tremurând, a căzut în faţa lui Pavel şi a lui Sila;
30 şi, scoţându-i afară, le-a zis: „Domnilor, ce trebuie să fac eu ca să mă mântuiesc?“
31 Iar ei au zis: „Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui, tu şi casa ta“.
32 Şi i-au grăit cuvântul Domnului, şi tuturor celor din casa lui.
33 Şi luându-i într’acel ceas al nopţii, le-a spălat rănile şi s’a botezat îndată, el şi toţi ai lui.
34 Apoi i-a dus în casă şi a pus masa şi s’a veselit cu toată casa, pentru aceea că au crezut în Dumnezeu.

Evanghelia

Ioan IX, 1-38

1 Şi’n timp ce trecea, Iisus a văzut un om orb din naştere.
2 Şi ucenicii Săi L-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, cine a păcătuit, el, sau părinţii lui, de s’a născut orb?“
3 Iisus a răspuns: „Nici el n’a păcătuit, nici părinţii lui, ci pentru ca’ntru el să se arate lucrurile lui Dumnezeu.
4 Lucrurile Celui ce M’a trimis trebuie ca Eu să le fac până este ziuă; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze.
5 Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii!“
6 Aceasta zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului.
7 Şi i-a zis: „Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului“ - care se tâlcuieşte: trimis -. Deci s’a dus şi s’a spălat şi a venit văzând.
8 Iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: „Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea??“.
9 Unii ziceau: „El este“. Alţii ziceau: „Nu, ci seamănă cu el“. Dar el zicea: „Eu sunt“.
10 Deci îi ziceau: „Cum ţi s’au deschis ochii?“
11 Acela a răspuns: „Omul care se numeşte Iisus a făcut tină şi mi-a uns ochii şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci ducându-mă şi spălându-mă, mi-am dobândit vederea“.
12 Şi i-au zis: „Unde este acela?“ El a zis: „Nu ştiu“.
13 Atunci l-au dus la farisei, pe cel ce oarecând fusese orb.
14 Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii.
15 Deci din nou îl întrebau acum şi fariseii, cum şi-a dobândit vederea. Iar el le-a zis: „Tină a pus pe ochii mei şi m’am spălat şi văd“.
16 Deci ziceau unii dintre farisei: „Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta“. Iar alţii ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de minuni??“. Şi dezbinare era între ei.
17 Atunci i-au zis din nou orbului: „Tu ce zici despre el, că ţi-a deschis ochii?“ Iar el a zis: „E profet“.
18 Dar Iudeii n’au crezut despre el că era orb şi şi-a dobândit vederea până ce n’au chemat pe părinţii celui care-şi dobândise vederea.
19 Şi i-au întrebat, zicând: „Acesta este fiul vostru despre care ziceţi că s’a născut orb? Ei bine, cum de vede acum?“
20 Răspunzând atunci părinţii lui, au zis: „Ştim că acesta este fiul nostru şi că s’a născut orb;
21 dar cum de vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii, nu ştim; întrebaţi-l pe el; e în vârstă, el despre sine va vorbi“.
22 Pe acestea le-au spus părinţii lui, pentru că se temeau de Iudei. Fiindcă Iudeii se înţeleseseră că dacă cineva Îl va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă.
23 De aceea au zis părinţii lui: „E în vârstă, întrebaţi-l pe el“.
24 Deci l-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: „Dă slavă lui Dumnezeu a. Noi ştim că omul acesta este păcătos“.
25 A răspuns deci acela: „Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu: că am fost orb şi acum văd“.
26 Deci i-au zis: „Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?“
27 Le-a răspuns: „Acum v’am spus şi n’aţi auzit? De ce vreţi să mă mai auziţi o dată? Nu cumva vreţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui?“
28 Şi l-au ocărât şi i-au zis: „T? eşti ucenic al aceluia, dar noi suntem ucenici ai lui Moise.
29 Noi ştim că Dumnezeu lui Moise i-a vorbit, dar pe acesta nu-l ştim de unde este“.
30 A răspuns omul şi le-a zis: „În aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este, şi El mi-a deschis ochii.
31 Noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; ci de este cineva cinstitor de Dumnezeu şi-I face voia, pe acesta îl ascultă.
32 Din veac nu s’a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere.
33 De n’ar fi Acesta de la Dumnezeu, n’ar putea să facă nimic“.
34 Au răspuns şi i-au zis: „Pe de-a’ntregul în păcate te-ai născut, şi tu ne înveţi pe noi??“. Şi l-au dat afară.
35 Şi a auzit Iisus că l-au dat afară. Şi, găsindu-l, i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“
36 El a răspuns, zicând: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?“
37 Şi a zis Iisus: „L-ai şi văzut! şi Cel ce vorbeşte cu tine, Acela este“.
38 Iar el a zis: „Cred, Doamne!“ Şi I s’a închinat.

Δόξα Πατρὶ καὶ Υἱῷ καὶ Ἁγίῳ Πνεύματι - ΚΟΙΝΩΝΙA -

Mitropolitul Antonie de Suroj - Cuvânt la Duminica Orbului din naştere

În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh

La finalul Evangheliei de azi sunt cuvinte pe lângă al căror înţeles trecem deseori. Orbul îi spune lui Hristos : « Şi Cine este Fiul lui Dumnezeu ? » şi Hristos îi răspunde : « L-ai văzut şi El este cel Care îţi vorbeşte ».

Pentru noi, primele cuvinte sunt aşa de fireşti ; primul eveniment al vieţii noastre, primul eveniment al întâlnirii cu o persoană este vederea ei, dar ce minune a fost pentru acest om care nu văzuse niciodată ceva din lume şi care, atins de mâna dătătoare de viaţă a lui Hristos, dintr-o dată a văzut ! Şi prima persoană pe care a văzut-o a fost Domnul şi Dumnezeul său, Hristos, Fiul Omului.

Îmi amintesc de un scriitor român care ne spune în biografia sa ce impresie profundă, definitivă i-a lăsat faţa primului om văzut care i-a rămas în memorie. Îşi aminteşte de sine însuşi copil şi deasupra lui, incredibil de frumoasă, faţa tatălui său, care era preot, privindu-l, cu toată dragostea omenească, cu întreaga tandreţe şi profunzime a unei priviri umane. Şi scrie el că aceasta a fost prima viziune a lui despre icoana pe care o întruchipează faţa omului când este luminată din interior de dragoste şi de înţelegere, de profunzime şi de veşnicie, o viziune a lui Dumnezeu. Aici acest om L-a vazut pe Dumnezeu în trăsăturile Celui Care era Dumnezeu şi Care a devenit Fiul Omului.

Aş vrea să vă atrag atenţia asupra unui aspect diferit. Cu o altă ocazie citeam povestea unui paralitic vindecat de Hristos ; şi biserica, slăvindu-L pe Dumnezeu cu această ocazie, spune: “Cum acest om n-a găsit pe nimeni să aibă milă de el, Fiul Mariei, Dumnezeu Însuşi, s-a oprit şi i-a dat ajutor la nevoie”. Pentru că acest om n-a găsit vreun alt om să aibă milă de el, să-i arate compasiune, să se preocupe de el, Dumnezeu a coborat la el. Noi trăim acum în alte vremuri, în vremuri în care Dumnezeu a devenit om în mijlocul nostru şi mai mult de atât : Ne-a făcut mădulare vii ale trupului Său, o prezenţă întrupată, o prezenţă concretă în Întruparea Sa, ne-a făcut temple ale Duhului, locuri ale Prezenţei. Acum fiecare om aflat în nevoie ar trebui să găsească în fiecare dintre noi un om pornit spre compasiune, milă şi înţelegere, deoarece Dumnezeu S-a făcut om, şi în acelaşi timp, simultan, întâlnindu-se cu noi, ar trebui să vadă dragostea lui Dumnezeu în ochii noştri şi să perceapă dumnezeiasca milă în faptele noastre active, imaginative, creative şi în vorbele noastre.

De când Hristos a venit în lume, a sosit vremea omului ; dar nu a omului despărţit de Dumnezeu , străin de El, ci vremea minunată în care prin oameni, prin intermediul celor ce L-au descoperit pe Hristos, care au crezut în El, care au devenit una cu El – al acelor oameni cărora Dumnezeu le-a încredinţat lumea Lui – toţi oamenii pot primi atât mila lui Dumnezeu, cât şi pe cea a semenilor şi pot vedea compasiune omenească, dragoste omenească şi bucurie omenească.

Nu este aceasta o chemare măreaţă, nu ar trebui acum să fim apţi de fapte mari? Timpul Domnului şi timpul omului sunt una, nu numai în Fiul Întrupat al lui Dumnezeu, ci şi în tainica Lui prezenţă întrupată în fiecare dintre noi, prezenţa lui Dumnezeu în carne/ trup, în mila omenească, în dragostea omenească. Aceasta este o cerere îndreptăţită şi o provocare pe care ne-o lansează Sfânta Evanghelie. Suntem noi unii pentru alţii şi pentru cei mai îndepărtaţi de noi acest fel de oameni ? O noua umanitate, făpturi noi, oameni noi cu viaţă nouă, viaţa lui Dumnezeu. La acestea suntem chemaţi, aceasta trebuie să fim.

Să reflectăm asupra celor spuse, să luăm o hotărâre şi să devenim o icoană, o viziune a lui Dumnezeu, nu numai în strălucirea dragostei din ochii noştri, nu numai în cuvintele pe care le rostim, ci şi în fiecare faptă, astfel încât vremea omului să devină ziua Fiului Omului, ziua Domnului. Amin.

(Predică din 1972)

PREDICI ŞI OMILII

OMILIE 1 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => NIMENI NU ESTE PEDEPSIT PENTRU PACATUL PARINTILOR SAI
OMILIE 2 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => BUNATATEA LUI DUMNEZEU FATA DE TOTI OAMNEII, FARA EXCEPTIE
OMILIE 3 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => INTREBAT DE FARISEI, ORBUL DIN NASTERE LE RASPUNDE CU CURAJ SI DA SLAVA LUI DUMNEZEU
OMILIE 4 SFANTUL IOAN GURA DE AUR => IISUS HRISTOS VINE INAINTEA ORBULUI DIN NASTERE, CA PENTRU A-L LAUDA PENTRU MARTURISIREA SA CURAJOASA , EL II DA UN NOU HAR
CUVANT 1 NICOLAE STEINHARDT =>ADMIRATIILE DOMNULUI-ORBUL DIN NASTERE
CUVANT 2 NICOLAE STEINHARDT => MARTURISIRILE DOMNULUI-ORBUL DIN NASTERE
CUVANT 3 NICOLAE STEINHARDT=> DOAMNE, SA VAD !
PREDICA SFANTUL TEOFILACT AL BULGARIEI
PREDICA SFANTUL NICOLAE VELIMIROVICI
PREDICA SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL
ALTE RECOMANDARI: SF. CHRIL AL ALEXANDRIEI - PSB 41, SF. IGNATIE BRIANCIANINOV, PR. TEOFIL PARAIAN

SCOALA DE POEZIE

joi, 9 iunie 2011

feerie de paris

In culisele Moulin Rouge

miercuri, 1 iunie 2011

TE IUBIM,PARIS!

Que Je T'aime, Paris!

marți, 31 mai 2011

CERI/BENJAMIN FONDANE

■ CERI – Quand les dictatures se fissurent... , avec Jacques Sémelin, le 11 avril 2011 ■

■ Ion Zubaşcu – in memoriam ■

■ E. M. Cioran – fêlure ■

BENJAMIN FONDANE

■ E. M. Cioran – Hamlet ■

BENJAMIN FONDANE

■ E. M. Cioran – froid ■

■ E. M. Cioran – éboulement ■

§ 4 réponses à ■ E. M. Cioran – éboulement ■"

BENJAMIN FONDANE

■ Fondane et le «dieu malin» | extrait | 1940 ■

BENJAMIN FONDANE

■ From Dada to Surrealism | exhibition | 1 June – 2 October 2011 ■

From Dada to Surrealism

1 June until 2 October 2011

§ 3 réponses à ■ From Dada to Surrealism | exhibition | 1 June – 2 October 2011 ■"

luni, 30 mai 2011

orbul din nastere vindecat

Duminica Orbului din naştere - Duminica 6 după Paşti

Mitropolitul Antonie de Suroj - Cuvânt la Duminica Orbului din naştere

Persoane interesate

ARHIVA literara

Despre mine