RUDYARD KIPLING VERSUS EUSEBIU CAMILAR

RUDYARD KIPLING

IF/DACĂ

Versiune românească de

EUSEBIU CAMILAR

Dacă-ţi păstrezi temeiul, când toţi din jur anume

Te-acuză că prin tine pierdură-al lor temei,

Dacă te-ncrezi în tine când se-ndoieşte-o lume,

Şi totuşi ţii şi seama de îndoiala ei,

Dac-aşteptând, răbdării îi ţii oricând măsură,

Şi când, minţit de alţii, tu vei rămâne drept,

Sau, când, urât, tu însuţi n-o să ajungi la ură,

Şi n-o să fii cu alţii prea bun, nici prea-nţelept,

Dacă visând, tu totuşi nu-ţi faci din vis robie,

Dacă gândind, tu totuşi nu-ţi faci din gânduri ţel,

Dacă înfrunţi Triumful, Dezastrul de-o să vie,

Şi-aceste impostoare le vei trata la fel,

Dac-o să rabzi, văzându-ţi cuvântul spus de tine

Întors de vreun nemernic, şi-aşa la proşti să-l vezi,

Dacă-ţi găseşti strânsura de-o viaţă în ruine,

Şi vechile unelte le-apuci şi iar creezi,

Dacă aduni grămadă agoniseala toată,

Şi pe-o aruncătură de rişcă poţi s-o pui,

Şi-o pierzi, şi de la capăt o iei, muncind la roată,

Şi nici o vorbuliţă tu totuşi n-o să spui,

Dacă-ţi încorzi şi nervi, şi inimă, şi vine,

Când inima şi nervii îţi sunt de mult uzaţi,

Şi te vei ţine tare când nu mai ai în tine

Decât Voinţa care le spune „Rezistaţi!”

Dacă vorbind cu gloata tot demn rămâi, şi dacă

De Regi mergând alături tot demn vei rămânea,

Dacă vrăjmaşi sau prieteni nu pot vreun rău să-ţi facă,

Dacă pe toţi te bizui, dar nici pe unul prea,

Dacă vei şti, minutul mai trecător ca vântul

Să-l umpli cu durata secundelor, mereu,

Cu-ntreaga lui avere al tău va fi Pământul...

Mai mult: atuncea fi-vei un Om, copilul meu. 

APOLLINAIRE

APOLLINAIRE
Biografie Guillaume Apollinaire

Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator şi critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui est incertă.

Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naşte la Roma, în 1880, şi urmează şcoala la Monaco, Cannes şi Nisa. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Soseşte în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcţionar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că şi-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabileşte definitiv la Paris în 1903, unde îşi începe colaborările literare în diverse publicaţii, după ce - încă din 1902 - îşi vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunităţii artistice a Parisului, client obişnuit al localurilor "Le bateau lavoir" şi "Le lapin agile" din Montmartre.

Printre prietenii şi colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ş.a. Îşi câştigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-şi rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numeşte pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).

Atras de pictură, îi aduce în atenţia publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse şi Georges Braque. Asistă la naşterea cubismului şi devine unul dintre animatorii şi teoreticienii curentului, fapt consfinţit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apărut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendinţa către abstracţia absolută în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine şi lui, ţinând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulată Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reuşite poeme scrise între 1898 şi 1912, suprimând punctuaţia pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertăţii expresiei.

În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriţă de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimaşă, tot mai temeinic de lumea artelor.

În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schijă de obuz şi este supus unei trepanaţii craniene.

În acelaşi an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele şi povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o defineşte, vizionar, "dramă suprarealistă", piesă care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii şi publică manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes.

În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi şubrezeşte şi mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiaşi an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoţite de câteva scrisori de pe front (corespondenţa din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou).

Moare pe 9 noiembrie 1918, victimă a marii epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.

În România, Apollinaire a avut mulţi admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediţie bilingvă cu o selecţie a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura "Univers" publică în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilă culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Taşcu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Ţepeneag, Ştefan Augustin Doinaş, Mihai Beniuc.

Operă - selecţie

La Gráce et le Maintien Français, 1902
Les exploits d’un jeune Don Juan, 1907
Les onze mille verges, 1907
L'enchanteur pourrissant, 1909
L'Hérèsiarque et Cie, 1910
Le Théâtre Italien, 1910
Le bestiaire ou le cortège d’Orphée, 1911
Alcools, 1913
Les peintres cubistes, 1913
La Fin de Babylone, 1914
Case d'Armons, 1915
Le poète assassiné, 1916
Les mamelles de Tirésias, 1917
L'esprit nouveau et les poètes, 1918
Calligrammes, 1918
Le Flâneur des Deux Rives, 1918
La femme assise, 1920
Le guetteur mélancolique

Guillaume Apollinaire - Cantecul Iubirii

Iata din ce-i facut simfonicul cânt al iubirii
e cântecul iubirii de altadata,
e murmurul pierdutelor saruturi ale marilor iubiri
sunt strigatele de iubire a muritorilor ce-i violara zeii.
E barbatia fabulosilor eroi sculata precum
tunuri antiaeriene
E pretiosul urlet al lui Iason,
e cântecul de moarte al lebedei
si imnul biruintei pe care-ntâiele raze de soare
pe Memnon nemiscatu' sa cânte l-au facut
e tipatul Sabinelor rapite
Si tipetele de feline-n jungla
e clocotul de seve-n plante tropicale
e tunetul artileriei împlinind cumplita iubire a popoarelor
talazul marii frumusetii dându-si viata
e cântecul de dragoste al lumii.

VOILA de quoi est fait...

VOILA de quoi est fait le chant symphonique de l'amour qui bruit dans la conque de Vénus
Il y a le chant de l'amour de jadis
Le bruit des baisers éperdus des amants illustres
Les cris d'amour des mortelles violées par les dieux
Les virilités des héros fabuleux érigés comme des cierges vont et viennent
comme une rumeur obscčne
Il y a aussi les cris de folie des bacchantes folles d'amour pour avoir mangé
l'hippomane secrété par la vulve des juments en chaleur
Les cris d'amour des félins dans les jongles
La rumeur sourde des sčves montant dans les plantes tropicales
Le fracas des marées
Le tonnerre des artilleries oů la forme obscčne des canons accomplit le terrible amour des peuples
Les vagues de la mer oů naît la vie et la beauté
Et le chant victorieux que les premiers rayons de soleil faisaient chanter ŕ Memnon l'immobile
Il y a le cri des Sabines au moment de l'enlčvement
Le chant nuptial de la Sulamite
Je suis belle mais noire
Et le hurlement de Jason
Quand il trouva la toison
Et le mortel chant du cygne quand son duvet se pressait entre les cuisses bleuâtres de Léda
Il y a le chant de tout l'amour du monde
Il y a entre tes cuisses adorées Madeleine
La rumeur de tout l'amour comme le chant sacré de la mer bruit tout entier dans le coquillage


Brânduşele

E lunca veninoasă, când toamna e-n declin.
Cireada paşte iarbă,
Dar paşte şi venin -
Brânduşe înflorite ca cearcănele grele
Iar ochii tăi se-aseamănă cu ele:
Sunt cenuşii ca toamna ce curge peste lume.
De ochii tăi mă-nveninez anume.
Gălăgioşi copiii vin de la şcoală-acum -
Se aude muzicuţa departe nu ştiu cum.
Culeg brânduşe - mame cu multe fiici aproape,-
Iar la culoare-ntocmai ca ale tale pleoape
Ce tremură ca floarea-n dezlănţuitul vânt.

Domol păstorul cântă, înfiorat şi blând.
Şi-ncet-încet cireada, cu muget leneş, lasă
pe totdeauna lunca veninoasă.
poezie de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Cântul iubirii

Iată din ce-i făcut simfonicul cânt al iubirii
e cântecul iubirii de altădată,
e murmurul pierdutelor săruturi ale marilor iubiri
sunt strigătele de iubire a muritorilor ce-i violară zeii.
E bărbăţia fabuloşilor eroi sculată precum
tunuri antiaeriene
E preţiosul urlet al lui Iason,
e cântecul de moarte al lebedei
şi imnul biruinţei pe care-ntâiele raze de soare
pe Memnon nemişcatu' să cânte l-au făcut
e ţipătul Sabinelor răpite
Şi ţipetele de feline-n junglă
e clocotul de seve-n plante tropicale
e tunetul artileriei împlinind cumplita iubire a popoarelor
talazul mării frumuseţii dându-şi viaţa
e cântecul de dragoste al lumii.
poezie de Guillaume Apollinaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Clar de lună

Melifluentă lună cu buze de nebuni
Gurmande-n noaptea asta sunt burguri şi păşuni
Pot bine aştrii-asemeni albinelor să fie
Din mierea luminoasă scârbind rău bolţi de vie
Căci orice rază-a lunii căzându-le din cer
Prea dulce lor o rază-i de miere-n spalier
Or eu ascuns concep ah! prea dulce aventura
Şi teamă mi-e de acul de foc de-albină-Arctura
Ce raze dezolante îşi lasă-n mâna mea
Şi rozei vânturilor lunara miere-şi ia.
poezie de Guillaume Apollinaire, traducere de Mihail Nemeş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Clotilda

Anemona anacolia
În grădină răsăriră
Unde-n somn melanclia
Dragoste dispreţ respiră

Vin aici şi-a-noastre umbre
Ce cu noaptea or să piară
Soarele le face sumbre
Şi cu el au să dispară

Zeităţile din ape
Lasă părul să le curgă
Tu să urmăreşti de-aproape
Umbra scumpă-n seara murgă
poezie de Guillaume Apollinaire din Alcooluri, traducere de Mihai Beniuc (1913)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Ocean de pământ

Eu mi-am clădit o casă la mijloc de Ocean,
Ferestrele i-s râuri ce curg din ochii mei,
Şi mişună, pe unde sunt ziduri, caracataţi.
Nu auziţi cum bate la geam inima lor?
O, case ude,
Case-n flăcări
timp iute, iute,
Din avioane pică ouă
Atent! O ancoră s-aruncă,
Atenţie ancora ce vine,
Ce bine-ar fi să vie dinspre cer,
Caprifoiul cerului se-nalţă,
S-agită caracatiţe terestre,
Iar noi suntem destui, destui să fim
groparii noştri proprii,
Palizi polipi ai valurilor de cretă,
O, caracatiţi cu pliscul vost' pal,
În jurul casei este Oceanul
Ce nu se odihneşte niciodată.
poezie de Guillaume Apollinaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Onirocritică

Prin poarta mândrei Orkenise
Pătrunde-un cărăuş fecior.
Prin poarta mândrei Orkenise
Se duce-un biet rătăcitor.

Şi paznicii de la cetate
Sărind pe-acel rătăcitor:
"-Ce duci cu tine din cetate?"
"- În ea-mi las inimă şi dor."

Şi paznicii de la cetate
Sărind pe cărăuş fecior:
"- Ce-aduci cu tine în cetate?"
"- Inima mea ca să mă-nsor."

De inimi Orkenise-i plină
Şi paznicii râdeau în cor.
Rătăcitor, calea-i haină.
Hain amorul, o, fecior.

Frumoşii paznici ai cetăţii,
Stau şi-mpleteau spăimântător;
Pe urmă, porţile cetăţii
Se-nchiseră-n amurg uşor.
poezie de Guillaume Apollinaire, traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Păunul

Târându-şi penele pe jos,
Această pasăre-n rotire
E şi mai mândră-n strălucire,
Dar îşi descopere-al său dos.
poezie de Guillaume Apollinaire, traducere de Ion Bindea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Podul Mirabeau

Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Şi dragostea noastră...
Eu ştiu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub braţele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Iubirea ca râul curge uşor
Şi se petrece.
Înceată-i viaţa - val călător,
Nesecat e-al Speranţei zbor.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.

Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Şi dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.

Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
poezie de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi


Umbră

Iată că iarăşi m-aţi năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morţi în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparenţă ce şi-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veşnică pândă;
Umbră, vă târâţi spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziţi,
N-o să mai cunoaşteţi cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiţi niciodată,
Fiindcă mă iubiţi
Şi dansaţi în soare şi nu faceţi colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.
Un zeu umil.
poezie de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!

Vitam impendere amori

În ramă sticla e zdrobită
Un cântec vag tremurător
Tot între zvon şi gând ezită
Între trecut şi viitor

O! tinereţe părăsită
Ca o ghirlandă veştejită
Vezi vine-un anotimp din zări
De-nţelepciuni şi remuşcări.
poezie de Guillaume Apollinaire, traducere de Mihail Nemeş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază! | Adaugă!




Corn de vânătoare
poezie [ ]
Traducere în limba română de Petru Dincă

Povestea noastră e nobilă şi-amară
Precum o mască crudă de tiran
Nici dramă magică ori temerară
Nici vreun detaliu inutil sau van
Nu ne fac dragostea duioasă şi banală


Şi Thomas de Quincey din opiu bând
Otrava dulce şi înşelătoare
La biata-i Anna se ducea visând
Să trecem trecem toate-s trecătoare
Voi reveni aici cât de curând

Ah! Amintirea-i corn de vânătoare
Cu sunet lung pierzându-se în vânt

O POVSTE CU TALC PLINA DE POEZIE DIVINA

CINE-L PRIMEȘTE PE FIUL...

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lorDar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Cînd a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.

O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe...El a spus:
- Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind pe loc...Deseori ne vorbea de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.
Tânărul i-a înmânat pachetul.
-Știu că este aproape un nimic. Eu nu sunt un pictor cunoscut, dar sunt convins că fiul dumneavoastră ar fi vrut să aveți acest tablou.

Tatăl a început să desfacă ambalajul. Era un portret al fiului său, pictat de tânăr. Privindu-l atent, a fost uimit de felul în care tânărul pictor a reușit să surprindă chipul, dar și personalitatea fiului său. Tatăl a scos un suspin și cu ochii plini de lacrimi a mulțumit tânărului, oferindu-i și o sumă de bani pentru tablou.
-O, nu se poate așa ceva, domnule... Toată viața nu voi putea să plătesc pentru ceea ce fiul dumneavoastră a făcut pentru mine. Acesta este doar un cadou.

Tatăl a prins tabloul pe una din simezele sale. De câte ori avea vizitatori, el începea prin a le arăta portretul fiului său și numai după aceea le dădea voie să vadă marile capodopere colecționate.
După moartea bătrânului tată, s-a organizat licitația marii lui colecții de tablouri. S-au adunat foarte multe persoane care doreau să vadă și, mai ales, să achiziționeze tablouri pentru propriile lor colecții.

La deschidere, pe podium era postat portretul fiului. Persoana delegată să conducă licitația,adjudecătorul, a deschis sesiunea, lovind cu ciocănelul:
-Începem licitația cu acest portret al fiului. Cine deschide oferta?
În sală s-a lăsat liniștea....Apoi, de undeva din fundul sălii, o voce a strigat:
-Am venit să vedem marile opere! Sări peste această piesă!...

Dar, netulburat, adjudecătorul a continuat:
-Face cineva o ofertă pentru acest portret?... 100?... 200?...
Din sală, cineva a stigat iritat:
-Nu am venit pentru acest portret!... Ne-am adunat pentru picturile lui Rembrandt, Fragonard, Van Gogh, Matisse, Picasso și ale celorlalți maeștri!... Haideți să trecem, cu adevărat, la licitație!...

Netulburat, adjudecătorul a continuat:
-Fiul!... Fiul!... Îl vrea cineva pe fiul?!...
Într-un târziu, din cel mai îndepărtat colț al sălii s-a auzit o voce timidă:
Dau eu 10 pentru acest portret...

Era cel care fusese, ani mulți, grădinarul tatălui și al fiului. Fiind un om sărac, nu putea să ofere mai mult.
Există o ofertă de 10!... Cine dă mai mult?!... Dă cineva 20?!...
Sala era în fierbere.
-Dați-i-l lui pentru 10!...Să trecem la maeștri!...La maeștri!...
Nu-l voiau pe fiu. Toți doreau să profite de ocazie și să cumpere opere mari pentru colecțiile lor. Ferm, adjudecătorul a continuat:
-10, odată!...10, de două ori!...
Și, lovind cu ciocănelul în masă:
Adjudecat! VÂNDUT pentru 10!

Din față, cineva a zbucnit:
-În sfârșit, putem trece la marea colecție!...
Calm, adjudecătorul a pus jos ciocănelul, spunând:
-Îmi pare rău, dar licitația s-a încheiat.
Rumoare în sală:
Dar tablourile?!...Cum rămâne cu maeștrii?!...Colecția?!...

-Regret, a spus adjudecătorul. Când am fost desemnat să conduc această licitație, mi s-a comunicat o prevedere secretă din testament, pe care nu am avut voie să o fac cunoscută decât în acest moment: licitația se referă numai la potretul fiului !Cine il ia moștenește întreaga avere, care include și toată colecția de opere de artă! Omul care-l primește pe fiul obține TOT!...

Dumnezeu Tatăl a trimis acum 2000 de ani pe Fiul său ca să moară pe cruce.
La fel ca mesajul adjudecătorului, si mesajul lui este:
Fiul, Fiul, cine-l primește pe Fiul?!
Pentru că, vezi tu, acela care îl primește pe Fiul obține totul...


Că într-atât a iubit Dumnezeu lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-Însul să nu piară, ci să aibă viață veșnică. (Ioan 3/ 16) (Biblia Bartolomeu).
Aceasta este adevărata dragoste...
Vă rog să trimiteți acest mesaj la zece persoane și apoi celui de la care l-ați primit.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

--
Silvia Cinca

www.silviacinca.com

MANTUIREA TA

VEI AFLA LA VREMEA DE APOI MÂNTUIREA TA

(Psalmul 49.Al lui Asaf)
Dumnezeu grăit-a şi-a chemat pământul
De la răsăritlul soarelui şi până la apus:
Dumnezeul dumnezeilor – Cuvântul
Strălucirea Lui şi frumuseţa Lui , şi a spus...

Dumnezeul care va veni nu va tăcea
Foc va fi naintea Lui şi vifor mare
Cerul cel de sus şi pământul va chema
Să le judece poporul din popoare...

El pre cuvioşii Lui va aduna
Ce au cu Dânsul legământ nu de inele
Va vesti dreptatea Lui şi îi va judeca:
„Ţie îţi grăiesc poporul meu, ţie Israele!”

„Dumnezeul tău sunt eu: mărtrisit şi viu
Nu din jertfe; pentru arderea de tot te voi mustra:
Nu primesc din casa ta viţei ori ţapi, căci ştiu
Că sunt ale mele toate şi m-aş încrustra

Şi eu ca un idol; toate fiarele câmpului
Dobitoacele din munţi şi e pe vale, boii,
Frumuseţa ţarinii şi înălţimea cerului,
De la mine sunt şi nu de patima nevoii;

De aş flămânzi nu-ţi voi spune ţie
A mea este lumea până la plinirea ei
Sângele de ţap nu voi bea carnea de taur vie
Nu o voi mânca; ani tăi să fie pentru vecii mei

Şi lauda; Cuvântului cu laudă plineşte
Celui Preaînalt făgăduinţa; să mă chemi cu stăruinţă
La ziua necazului când vrăjmaşul greu te pătimeşte;
Te voi izbăvi; iubirea ta îmi va fi Mie biruinţă!

Păcătosuilui i-a zis:”De ce iei tu în gura ta dreptăţile
Mele; legământul Meu ce caută în gura ta fără osteneală?
Cu ură şi cu clevetiri cauţi tu şi cu răutăţile,
Pe fiu, împotriva maicii sale, dându-l de sminteală;

Multe răutăţi ascunde gândul tău şi mult vicleşug
Ai făcut şi am tăcut ai cugetat fărădelegea
Gura ta nu ţi-am legat ca la taurii tăi cu belciug,
Dar în faţa fiicei tale Eu te-am dojenit cu Legea!

Toate astea totuşi au sfârşit; cei ce au uitat de Dumnezeu
De mânia lui vor fi loviţi ca nu cumva să se istovească mila;
Jertfa ta de laudă o voi primi îmi zice: azi şi mâine şi mereu
Este calea-n care vei afla la Vremea de Apoi Mântuirea Mea!

PSALMII DE DIMINEATA/VERSIUNEA IM

DUMNEZEU ZICE

(psalmul 11/al lui David)

Limba cea plină de mândrie

Buzele pline de viclenie

Dumnezeu le va pierde până-n vecie.

Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă!

Buze viclene în inimă şi în inima au sămânţat răul;

Deşertăciuni au grăit către aproapele fiecare şi-a sporit săul.

Doamne şi Dumnezeul meu, mântuieşte-mă!

Năcazul săracilor şi suspinul nenorociţilor

l-am auzit, zice Domnul; mă voi scula

voi şterge cu mâna mea suspinul iubiţilor

mei sărmani; aşa grăi Domnul cu gura Sa.

Cuvinte curate argint lămurit în foc

Curăţat de pământ, de şapte ori curăţat,

Cuvântul lui Dumnezeu fără timp în acest loc

Argint în foc lămurit strălucind minunat.

Mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, mântuieşte-mă

De neamul acesta din acest veac încrezut;

De nelegiuiţii ce adevărul l-au împuţinat,

Dumnezeul meu minunat, mântuieşte-mă!

 MINUNAT ESTE NUMELE TĂU

PE PĂMÂNT MINUNAT

(Psalmul 8/Al lui David)

Minunat este numele Tău Dumnezeul meu.

Slava Ta suie până la ceruri mai presus şi mereu.

Încă din pruncie Te-am lăudat.

L-ai amuţit pe vrăjmaş şi de dânsul m-ai răzbunat..

Cerul când îl privesc lucrul mâinilor Tale

Luna şi stelele tu le-ai pus scut şi zale.

Pentru a mă întreba: Ce este omul

Ca Tu să-ţi aduci aminte de el cu isonul?

Sau fiul omului ce este ca Tu să-l cercetezi?

Mai puţin decât îngerii cu mărire să-L încununezi?.

I-ai dat lucrul mâinilor Tale

Toate le-ai pus sub picioarele sale.

Oile şi boii, dobitoacele câmpului încă

Păsările cerului şi peştii din marea adâncă

Tot ce străbate cărările mării i-ai dat

Minunat este numele Tău pe pământ Minunat.

FII STÂNCA MEA !

(Un psalm al lui David.28)

Doamne, către tine strig:Fii stânca mea!

Nu rămâne surd la glasul meu; nu te depărta!

Ascultă glasul rugăciunilor mele

Pe care-l ridic la Tine până la stele!

Nu mă lua de pe pământ cu nelegiuiţii

Dă crezământ inimii mele şi umilinţii!

Dă-le plata care li se cuvine

Celor răi care grăiesc rău de mine!

Doboară-i Doamne să nu se mai scoale

Inima mea e-n lucrarea mâinlor Tale!

Binecuvântat fie Domnul cel Sfânt

Ascultătorul rugilor mele de pe pământ!

Scutul meu veselia inimii şi tăria

El m-a făcut cântăreţ ca să-i laud vecia!

Domnul este tăria poporului Său

Stânca izbăvitoare a unsului e Dumnezău!

Mntuieşte, binecuvântează-Ţi moştenirea;

Fii păstorul poporului Tău, reazemul lui, Iubirea!

DIN HĂUL TICĂLOŞIEI MĂ SCOATE

(Psalmul 29.Al lui David)

Fericit cel care îşi pune nădejdea în Dumnezeu

De-a minciunii nebunie străin e şi al deşertăciunii tău.

Aşteptând am aşteptat pe preabunul Dumnezeul meu

El s-a plecat spre mine şi rugăciunea îmi primeşte mereu.

Din hăul ticăloşiei mă scoate din tina glodului

Paşii îmi pune pe piatră în calea norodului

Cântare nouă gura mea împle spre slava lui mare

Nădejdea  nu se teme mulţi văd şi pizmuiesc a mea cântare.

Dreptate vestit-am în adunarea lor mare

Buzele meu vestit-au  acolo cu buzele Tale.

Dreptatea nu am ascuns-o în inima mea

Adevărul tău diamant strălucitor şi mântuirea

Mila Ta şi adevăul Tău în adunarea lor mare;

Nu mă depărta de la îndurări de la milele Tale!

Pururea să mă sprijinească căci m-au împresurat

Rele nenumărate fărădeligile mele s-au adunat

S-au înmulţit mai tare ca perii capului meu

Inima mea simte cum m-a părăsit Dumnezeu

Doamne izbăveşte-mă cu a Ta bunăvoinţă

Ajutorul meu fii sprijin şi tărie-n  credinţă

Fii ajutorul meu necontenit ca să ia aminte

Vrăjmaşul înverşunat ruşinează-l şi mi-l şterge din minte

Sufletul meu cel smerit plin să se întoarcă la mine

Să se întoarcă mereu şi tot timpul mai plin de Tine!

Cei care mi-au zis: „Bine,bine”-Smeriţi să se veselească

Cu  mine la Tine; să te caute Doamne şi să te găsească;

Să te vestească; mântuirea Ta să o laude să o crească

„Slăvit să fie dumnezeu!” Sărac şi sărman cum sunt eu

Vei avea grijă de mine sufletul inimii să nu-mi putrezească

Apărătorul meu eşti Tu; nu zăbovi, bunul meu Dumnezeu!

ÎMPLINEŞTE-TE ÎN DUMNEZEU
(PSALMUL 36  . Al lui David)

Fărădelegea, viclenia nu le râvni
Căci iarba trece şi curând se va usca;
Pune-ţi nădejdea în Dumnezeu pentru a şti;
Locuieşte pământul cu bogăţia sa!

Împlineşte-te în Dumnezeu şi inima ta va rodi.
Descoperă calea Lui şi nădejdea se va împlini.
Dreptatea şi judecata ca lumina de la amiază
Roagă-l pe Dumnezeu sporeşte cu mintea trează!

Mânia şi iuţimea aruncă-le de la tine nu vicleni
Cei ce viclenesc pier iar drepţii pământul vor moşteni;
Pământul lui Dumnezeu păcătosul nu-l va afla
Cei blânzi de mulţimea  luminilor păcii se vor desfăta!

Va pândi păcătosul pe cel drept şi va scrăşni cu dinţii
Însă degeaba; înainte de el Domnul îi vede părinţii
Sabia care crede păcătosul că-l va birui pe sărac
Dumnezeu de genunchiul lui o frânge ca pe-un arac...

Mai bine puţinul celui drept decât bogăţia bogatului
Cu braţele lor îi va zdrobi Dumnezeu pe hotarul suhaului;
Dumnezeu care cunoaşte căile celui fără prihană
Va pune pe umerii celui gol haină şi la gura lui hrană;

La  vremea cea rea şi în zilele foametei îl va sătura
Vor pieri păcătoşii ca fumul înecăcios din calea Sa!
Cel ce împrumută şi nu dă înapoi a şi fost văzut
Cel ce se îndură va moşteni slava  cu împrumut;

O arvună sunt paşii mărunţi de pe căile omului
Nu se vor zdruncina; fi-vor tot timpul pe căile Domnului;
Tânăr fiind am îmbătrânit dar nu l-am văzut nemiluit
Pe cel drept sau părăsit: seminţia lui s-a înmulţit şi a sporit...

Fereşte-te de rau;  fă binel;, şi vei fi miluit în veacul
Veacului ce va să vină în care deptatea se coasă cu acul
De mâna luiDumnezeu; judecata a şi început îi iubeşte pe cuvioşi
Îi păzeşte şi va stârpi seminţia celor necredincioşi;

O va arde; iar cei fără de lege vor fi de-a pururea izgoniţi
Din hotarele lui Dumnezeu din laturea celor cuvioşi şi cuminţi
Drepţii vor moşteni pământul;  şi tăriile veacului
Dumnezeu le va da pribeagului năpăstuit şi săracului...

Gura dreptului va deprinde cu uşurinţă înţelepciunea
Paşii nu se vor poticni Legea  desăvârşind minunea!
Păcătosul pândeşte pe cel drept ca să-l omoare
În zadar; judecata lui Dumnezeu fi-va  fără cruţare!

Aşteaptă pe Dumnezeu şi păzeşte căile Lui; te va înălţa
Până de-a drepta lui unde păcătosul te va vedea;
Văzut-ai pe necredincios ieri falnic ca cedrii Libanuui
Unde era? Anul trecu  şi fu  numai umbra anului...

Iar el nu mai era; locul cedrilor părăginit şi gol...
Păzeşte nerăutatea; dreptatea pământului dă ocol
Cei fără de lege urmaşii necredincioşilor fi-vor stârpiţi
Crede lui Dumnezeu;dreptatea drepţilor pe veci mântuiţi;

Apărătorul celui ajuns la necazul vremii pizmaşe
Îl va trece nădejdea în Dumnezeu şi-n puterile Lui uriaşe...

PĂSTORUL MEU
( 89.Un psalm al lui David)
Domnul este păstorul meu,
Nu voi duce lipsă nimic cu Dumnezeu.
În păşuni verzi mă face să mă aşez,
Pe mal de ape odihnitoare lângă livezi;

Imi însoţeşte sufletul pe cărările dreptăţii.
Pe caile libertăţii pe colina Numelui Său.
Chiar de-aş merge printr-o vale întunecoasă,
Nu mă tem de rău căci Tu eşti  steaua mea luminoasa;
Bunul meu Dumnezeu;nuiaua şi toiagul Tău,

Ele mă îndrumă şi de ele mă sprijin mereu.

NĂDAJDUIEŞTE ÎN DUMNEZEU

 ŞI FII TARE ÎN EL

(27. Un psalm al lui David)

De cine să mă tem

Când Dumnezeu este lumina

Şi mântuirea mea?De cine

Să-mi fie frică; sprijinitorul

Vieţii mele este Dumnezeu?!

Când duşmanii răii vin asupra mea

Să-mi sfâşie carnea, tocmai ei,

Prigonitorii şi vrăjmaşii se clatină şi cad.

O armată împotriva mea de s-ar urni

Inuima mea tot u s-ar teme; chiar un război

De vor porni asupra mea tot plin

De încredere sfântă aş fi.

Lui Dumnezeu atât îi cer: să locuiasă

Toată viaţa în Casa Domnului

Să pot privi la frumuseţea Lui

Şi să mă minunez de ea!

La ziua necazului El mă va ocroti

Mă va ascunde în coliba Lui

Mă va înălţa ca pe o stâncă

Sub acoperişul cortului Lui.

Capul mi se înalţă peste vrăjmaşii mei

Cân ei mă împresoară; în sunet de trâmbiţă

Voi aduce jertfe lui Dumnezeu,

Cântând voi lăuda pe Domnul meu.

Ascultă-mi glasul când te chem

Şi milă ai de mine Domnul meu

Şi Dumnezeul meu, ascultă-mă!

Inima îmi strfigă dinstre Tine:

„Caută Faţa Mea!” Eu Faţa Ta

Şi strălucirea Ta le caut!

Nu-ţi ascunde Faţa Ta, nu te îndepărta

De robul Tău cu mânie! Căci Tu eşti

Ajutorul meu Te chem să nu mă părăseşti

Domnul şi Dumnezeul mântuirii mele!

Chiar dacă tatăl meu şi mama mea

Mă părăsesc, Domnul mă primeşte

Şi Dumnezeul meu este cu mine!

Învaţă-mă cărările Tale, povăţuieşte-mă

Pe calea cea dreaptă, în ciuda

Vrăjmaşilor mei! Nu mă lăsa

Bunului plac potrivnicilor mei;

Împotriva mea ridică martori mincioşi

Oameni răi care nu suflă decât asuprire!

De nu aş fi încredinţat

Că voi vedea bunătatea Domnului

Şi-a Dumnezeului pe pământul cedlor vii!

Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare!

Îmbărăbătează-ţi inima

Şi nădăjduieşte în Dumnezeu!

PSALMUL 8. Al lui David

MINUNAT ESTE NUMELE TĂU
PE PĂMÂNT MINUNAT
(Psalmul 8/Al lui David)

Minunat este numele Tău Dumnezeul meu.
Slava Ta suie până la ceruri mai sus şi mereu.

Încă din pruncie Te-am lăudat.
L-ai amuţit pe vrăjmaş şi de dânsul m-ai răzbunat.

Cerul când îl privesc lucrul mâinilor Tale
Luna şi stelele mi le-ai pus scut şi zale.

Pentru a mă întreba: Ce este omul
Ca Tu să-ţi aduci aminte de el cu isonul?

Sau fiul omului ce este ca Tu să-l cercetezi?
Mai puţin decât îngerii cu mărire să-L încununezi?

I-ai dat lucrul mâinilor Tale
Toate le-ai pus sub picioarele sale.

Oile şi boii, dobitoacele câmpului încă
Păsările cerului şi peştii din marea adâncă

Tot ce străbate cărările mării i-ai dat
Minunat este numele Tău pe pământ Minunat.



Psalmul 8(un psalm al lui David)

Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul! Ca s-a inaltat slava Ta mai presus de ceruri.
Din gura pruncilor si a celor ce sug ai savarsit lauda, pentru vrajmasii Tai, ca sa amutesti pe vrajmas si pe razbunator.
Cand privesc cerurile, lucrul mainilor Tale, luna si stelele pe care Tu le-ai intemeiat, imi zic:
Ce este omul ca-Ti amintesti de el? Sau fiul omului ca-l cercetezi pe el?
Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat pe el.
Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
Oile si boii, toate; inca si dobitoacele campului;
Pasarile cerului si pestii marii, cei ce strabat cararile marilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, cat de minunat este numele Tau in tot pamantul!


Acelasi psalm, in alta traducere:

Doamne, Dumnezeul nostru, cit de minunat este Numele Tau pe tot pamintul! Slava Ta se inalta mai pe sus de ceruri.
Din gura copiilor si a celor ce sug la tita, Ti-ai scos o intaritura de aparare impotriva protivnicilor tai, ca sa astupi gura vrajmasului si omului cu dor de razbunare.
Cind privesc cerurile-lucrarea minilor Tale-luna si stelele pe cari le-ai facut,
imi zic: ,,Ce este omul, ca sa Te gindesti la el? Şi fiul omului, ca sa -l bagi în seama?
L-ai facut cu puţin mai pe jos decit Dumnezeu, si l-ai incununat cu slava si cu cinste.
I-ai dat stapinire peste lucrurile minilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui:
oile si boii laolalta, fiarele cimpului,
pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor.
Doamne, Dumnezeul nostru, cit de minunat este Numele Tau pe tot pamintul!