LUMEA LUI CINEVA SI-A LUI CUIVA

FRICA

Trăim ca nişte zmei şi suntem îngropaţi ca nişte pigmei.

Ca nişte animale într-o ladă de scânduri peste care

Se toarnă pământ. Cei vii au inventat ritualuri.

Stau pe margini şi plâng iar popa cădelniţează.

Frica ne dă târcoale în timpul vieţii numai

Din când în când. Ce culoare o fi având frica

Nimeni nu se întreabă. O punem în pământ

Cu moartea din ladă. Râde sau plânge frica atunci?

Frica umblă pe întuneric la miezul nopţii

Dând târcoale pe lângă cei singuri:le numără

Paşii le ascultă bătăile inimii. Nu-i opreşte din mers

Le iuţeşte doar pasul  până ce ies din pădure sau din tufiş.

Frica e curioasă de laşitatea lor. Ea ştie că poate lua de la aceştia

Cu vârf şi îndesat. Le numără paşii frânţi şi împiedicaţi
Le împânzşte vederea şi mai mult îî aruncă

În îndoială şi-n  cumpănă-i pune de rostul ce şi l-au propus.

Există şi o frică de evenimente cum şi istoria lumii

Are frica şi fricile ei; ea a deschis închisorile

Ea inventă bătaia acolo la tălpi percheziţia spaimele

Ea stabileşte torturile-n lagăre când fiara devine în om neom...

Frica de necunoscut frica de fiară frica de om

Care nu ştii niciodată ce i se năzare şi te vede

Pe rând fiară şi necunoscut ascunzând cuţitul în sân.

Frica de necunoscut ca o fată mare în noaptea nunţii.

Vor naşte cei doi necunoscuţi fii şi fiice care sunt crescuţi

De frică mai mult decât de laptele mamei de umbre

De întunericul nopţii din dormitor atunci când

Rămân singuri şi-l cheamă pe Dumnezeu la patul lor.

Dar cei fără cămin cei fără dormitor cei părăsiţi

Cei fără mamă şi tată au şi ei frica lor? O, ei râd

De aceasta şi o  înfruntă cu teribilismul celui

Ce neavând nimic nu are ce pierde. Frica de sub pod

Frica de pe câmp frica de pe platformele trenurilor

Pe care se ascund sau călătoresc aceste mici glorii ale fricii

Fără teamă şi fără prihană au şi ei frica lor frica altfel de frică

De ziua de mâine  şi teama dacă nu vor mai putea fi manglitori...

PIAŢA UNIVERSITĂŢII

(ALTAR)

Am fost prezenţi la Piaţa Universităţii

Şi am îngenuncheat cu toţi şi ne-am rugat

Şi am spus Tatăl Nostru am strigai Jos comunismul

A fost-cum să vă spun-fructul biodiversităţii

Cei răi ajunşi între cei buni o clipă

Dar rezultul fu o zi ca o tornadă

În 13 iunie din acel an de pripă

Peste splendoare-au asmuţat sumbra mineriadă...

Apoi n-am mai putut ingenunchea

Am fost numiţi „golani” mândrindu-ne

Cu eticheta prinsă-n piept ca pe-o cocardă

N-am mai putut îngenunchea lăsând

Doar inima din piept să salte şi să ardă...

Ceeea ce am făcut se poate repeta

În vis orice „golan” are un mic altar

Domnul ne vede şi ne ştie după nume

Că nu am fost acolo în  zadar: noi fremătam...

Iubi-vom  şapte vieţi până la cea din urmă lume

Aceea pentru care noi cântam acolo şi anume

Lumea lui tine şi a mea

Care se varsă ca un râu în spume

Lumea cuiva şi a lui cineva!...

Ion Murgeanu