DEDICAŢII
lui Tremuriciu
şi Profesoarei lui de văzduhuri
Sfânta care stă de vorbă cu păsările
Mă are şi pe mine în grijă măcar
Să-i şopotească păsăruicii un gând bun
Şi despre mine;zburând, gîndul cel bun
Ar fi mai aproape de Domnul i-ar povesti
Despre iarbă şi flori despre tot ce se petrece
Aici pe pământ cu ele: despre profesoara
Lui de văzduhuri numai gânduri de bine
I-ar spune. Şi soarele nu ar mai apune.
Fragii ar fi roşii şi dulci dimineaţa
În zori prin iarba cea rece ne vom trezi
Într-un vis cu un stol obosit adăstând
La picioarele Curţilor noastre. Căci vom
Fi Împăraţi şi Împărătese. Altfel,cum?!