BLOW/OUT

BALET PE VOCALE

 (ultima oră ca ultima

 oară;confuzii şi contuzii)

Osama versus Obama

Obama versus Osama;

O singură literă o consoană

Desparte Viaţa de Viaţă

Şi Moartea de Moarte;

Un gest o bubuitură de armă!

O singură armă şi-un strigăt!

Triumful dinaintea supliciului:

Osana! Osana! Osana!

La ce bun poeţii şi florile

În lumea crimei lor cu erorile

În lumea tâlharilor gen Obama!

Obama versus Osama!

Am călărit pe jos alfabetul

Călcând pe consoane: ia sama,

Ca inefabila balerină pe poante:

Bcdfghklmnprstvzxyw

Călcând cu viaţa pre moarte;

Viaţă dăruind cui şi la cine?

O singură carte şi mia de uri

Ca strigătul aceleaşi guri de ruşine,

Plină; ea ceartă ignoră şi tace;

Aceleeaşi mâini care desface

Războiul şi din el iasă Artă!

Între noi rămâne Mântuitorul

Ne conjură mila Lui şi iertarea;

Abia primirăm din Lumină

Lumină şi aşteptam Înălţarea!

Rostim alfabetul pe brânci

Consoanele reci nu sunt prunci.

Printre ele prin lumi de vocale

S-au strecurat ucigaşii fugari

Vestitorii lor  furişaţi între gale;

Obama  versus Osama -

În mână crinul subt mânecă arma

Cinismul în loc să respire te spintecă.

La ce bun poeţii la ce bun crinii

În valea aceasta a plângerii şi

A dezamăgirii; pentru ce fapte

Am zidit catedrale să despărţim

Răul de Bine şi Ziua de Noapte?

La ce bun cele puţine la ce rău

Cele multe ţopăind pe consoane?

Pe două consoane ca huliganii

În cluburi de fiţe răsturnând

Mesele vomitând unanim anii

Umanităţii: cioburi de ură caninii

Prin carii cât râpele amestecând

Aluatul păcii cu sângele ca hultanii!

Şi nici o luminiţă la han ca mai an

Şi nici o nădejde nici o iubire măcar

Şi nici o clipită să ne venim în fire

Şi nici o cărare la capăt nici un fanar

Şi nici nu am fost ca să mai putem să fiim

Şi-n loc să exult, Doamne, ce urlet unanim.

Atrocele rece: suliţa care m-a înjughiat!

Lumea luminii ultima clipă:Blaw-out!

TOMA VERSUS PLEROMA

TORNA, FRATRE TOMA!...

Toma, dragă Toma, dragă, torna,

Când te-ai îndoit de dumnezeu

Pleroma nu-ţi spunea nimic nimic?

TornaToma toamnele cu norma

Cu frunzişul decăzut din mit

Primăverile şi verile şi aidoma

Iernile cu sănii sănii şi Voi cai

Voi cai, vârstă fără vârstă cu alai

De clopoţei sunând la infinit...

Şi noi foarte tineri torna Toma

Abia se inventase puşca de atoma

Nu simţeam nici un frison nimic

Eram veşnici şi perfecţi şi-aidoma

Chipului icoanei faţa spre pereţi

Noi crezând c-am şi băgat în speriţei

Timpul Moartea Toma dragă; torna

Erau încă multe de-nvăţat în vieţi

Despre Dumnezeu despre pleroma

Care spre târziu ni s-a şi arătat;

Ce de explicaţii cursuri la seral

Torna, Toma! devenisem amiral

Învăţasem singur ce contraziceam

Singur în cenuşa stelei de corai

Torna între cer şi mal...Munceam!

Şi eram muncit amarnic Toma; vin

De venin turnase timpul în pahar şi-n

Cupe în carafe; toamnele-n bilanţ

Am mers paralel cu era braţ la braţ

Timpul mi l-am spânzurat în lanţ

Torna şi eu Toma  adormit de viul

Deolaltă morţii şi cu hoarda şi cu

Fraţii şi nepoţii lemne în sicriul

Mamei; fraţii ei bunica şi bunicu!

... Toma, dragă Toma, dragă, torna,

Când te-ai îndoit de dumnezeu o clipă

Când pleroma nu-ţi spunea nimic nimic...

NB. Si tot aceasta vedere privilegiata a « ochilor sufletului » îi dezvaluie, ca si în apocalipsa crestina, esenta secreta a lucrurilor, punctul de rezonanta al microcosmosului cu macrocosmosul. Astfel, « interioritatea » si « exterioritatea » reprezinta doua aspecte simultane ale unei aceleiasi realitati care îmbraca ritmul ocultarii si al manifestarii ; invizibil prezenta în noi, ea se reveleaza în extaz.

În plus, cosmologia gnostica fondata pe legea analogica, se sprijina pe inele concentrice (gasim o urma si la Cioran, care separa corpul de spirit, închizîndu-l pe primul în cercul mirajului existential), adesea figurate prin sarpele care îsi musca coada. Acest simbol antic (cu deosebire pretios Peratilor si Naasenilor) reitereaza  incontinuu ideea ca sfîrsitul se întîlneste cu începutul - Gnoza fiind de fapt o escatologie împlinita -, ca Totul emerge din Unu si se întoarce la Unu ; e, dupa spusele Magistrului Echkart, "fluviul care se scurge în el însusi". E drept ca la Cioran, întoarcerea în Fiinta la finele periplului terestru pare improbabila ; nu o spune niciodata explicit, dar ce alta justificare am putea gasi la atît de numeroasele lamentatii asupra expulzarii din indiviziunea originara ?

Sfantul Apostol Toma - NECREDINCIOSUL

Sfantul Apostol Toma era originar din Galileia. Numele de Toma, in aramaica te’oma, tradus in greaca Didymos, inseamna geaman. In aramaica si in ebraica, Toma este doar un epitet. La unii crestini sirieni el este cunoscut sub numele de Iuda Toma (Iuda Geamanul). A facut parte din cei Doisprezece Apostoli ai lui Hristos. Potrivit Traditiei, Sfantul Toma a vestit Evanghelia lui Hristos in India, unde a suferit moarte de martir. Crestinii sirieni din Malabar sustin cu tarie ca se trag din Sfantul Apostol Toma si ca a fost martirzat la Calamina (Mylapore), langa Madras.

In India a intemeiat biserici, a sfintit preoti si episcopi si a convertit doua surori, Tertiana si Migdonia, sotii de mari principi indieni. Printul Smideu, sotul Tertianei, l-a osandit la moarte. A fost omorat cu lancea de cinci soldati. Moastele Sfantului Apostol Toma au fost aduse la Edessa, in anul 165.

Şcoala de poezie ILEANA MĂLĂNCIOIU Linia vieţii, 1982 Ileana Mălăncioiu S-a nãscut la 23 Ianuarie 1940, în satul Godeni (judetul Arges): "...eram a doua fatã a pãrintilor mei si n-am fost primitã cu prea multã bucurie. Fusese asteptat un bãiat. Tot asteptându-l, dupã mine, mama a mai nãscut încã douã fete, dar nu a mai fost la fel de tristã." - mãrturiseste poeta... :-) A absolvit Facultatea de Filosofie a Universitãtii Bucuresti în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sitemul lui Lucian Blaga. Doctor în filosofie în 1975, cu teza Vina tragicã (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Lucreazã, înainte de 1989, la Televiziunea Românã, la revista Arges, la Studiourile Animafilm si la revista literarã Viata româneascã (de unde demisioneazã la 31 martie 1988 din pricina acutizãrii cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica). Dupã '89 lucreazã la revista social-politicã 22, la Editura Litera (redactor sef) si la sãptãmânalul România literarã. "În calitate de redactor la Viata româneascã am reusit sã-l aduc la revistã pe Noica si m-am preocupat de publicarea Scrisorilor despre logicã. Am publicat texte de bazã ale lui Liiceanu, apãrute ulterior în volumul Cearta cu filozofia, m-am strãduit sã impun publicarea în serial a cãrtii lui Andrei Plesu Minima moralia, în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupãrile celor din Scoala de la Pãltinis" (din conversatia cu Marta Petreu apãrutã în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, si reluatã în Cronica melancoliei). În perioada comunistã, Ileana Malancioiu a fost cenzuratã cu grijã (motiv pentru care a fost obligatã sã-si reediteze volumul Urcarea muntelui, decimat de cenzurã) datoritã apetitului ei pentru adevãr si a obstinatiei de a spune exact ce are de spus, chiar si în poezie: Cântec Lumea e tot mai tristã si mai grãbitã Pîinea e tot mai scurtã si mai turtitã Fãrã ca nimeni s-o vadã Poezia a coborât în stradã. Se uitã-n toate pãrtile deodatã Orice drum tot acolo duce Timpul melancoliei a trecut Ea încotro s-o apuce. Poezia a coborît în stradã Poezia sade încã o datã pe baricade Dar lumea e grãbitã, dar strada e pustie Dar cine sã mai citeascã acum poezie? (din volumul Urcarea muntelui) Ileana Mãlãncioiu aduce în poezia sa elementele crestinismului (cosmic) al satului românesc, adesea încifrate si deghizate (sã nu uitãm cã cea mai mare partea poemelor trebuiau sã strãbatã o cenzurã care nu era proastã...). E vorba desigur de o anumitã credintã în posibilitatea de transfigurare a unui eveniment nefericit, de a anula consecintele iremediabile ale unui eveniment tragic, încãrcându-le de valori pânã atunci necunoscute (cum spunea Mircea Eliade despre Miorita). E vorba si de consubstantialitatea vietii si a mortii: "Eu nu am fãcut altceva decât sã-l preiau de la ai mei si sã-l duc, în felul meu, mai departe. Vin de undeva de unde oamenii nu cred cã mor, ci cã trec în lumea cealaltã. Cu un sfert de orã înainte de a pleca, tata îi spunea mamei sã aibã grijã de casã, de gardul dinspre apus, care stã sã se surpe, si sã scoatã din pãmânt prunii care s-au uscat, cã încurcã locul degeaba. Când s-a despãrtit de el, mãtusa mea îl ruga: dacã îl întâlnesti pe Ion al meu, sã-i spui sã-si aducã aminte de mine, cã m-a lãsat singurã si a plecat. Având în vedere consubstantialitatea celor douã lumi, despre care vorbeam, si trecerea fireascã din una în cealaltã presupusã de aceasta, cred cã este de la sine înteles cã revelatia mea cu moartea este totodatã si revelatia mea cu viata. Mai mult decât moartea, mã obsedeazã moartea psihicã, pentru cã nu pot îndura gândul de a fi morti inainte de a muri. Ca si credinta, scrisul mi se pare prin el însusi un fel de moarte a mortii si de înviere a vietii" (din conversatia cu Marta Petreu apãrutã în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, si reluatã în Cronica melancoliei). Nicolae Steinhardt despre Ileana Mãlãncioiu Aferim, femeie! Curajoasã. Asprã. Le vede, le stie, le spune. Si cu suflet de muiere sensibilã, simtitoare. Suflet adânc, colturos. Mare poetã. Da, asta admir: o tãrie inteligentã (foc) si totodatã accesibilã milei, duiosiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonã ducându-l pe Oedip de mânã, dar o Antigonã cu suflet de Electrã (si de Ecaterina Teodoroiu). Volume de poeme: • Pasãrea tãiatã (The Slaughtered Fowl), Editura Tineretului, 1967 • Cãtre Ieronim (Unto Hieronymus), Editura Albatros, 1970 • Inima reginei (The Queen's Heart), Editura Eminescu, 1971 • Poezii (Poems), Editura Cartea Româneascã, 1973 • Crini pentru domnisoara mireasã (Lilies for Her Ladyship the Bride), Editura Cartea Româneascã, 1973 (Premiul Academiei) • Ardere de tot (Burnt Offering), Editura Cartea Româneascã, 1976 • Peste zona interzisã (Across the Forbidden Zone), Editura • Cartea Româneascã, 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor) • Cele mai frumoase poezii (The Most Beautiful Poems), Editura Albatros, 1980 • Sora mea de dincolo (My Sister Beyond), Editura Cartea Româneascã, 1980 • Linia vietii (The Line of Life), Editura Cartea Româneascã, 1982 (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti) • Peste zona interzisã / A travers la zone interdite, Editura Eminescu, 1984 (antologie bilingvã francezã-românã cu o prefatã de Eugen Negrici) • Urcarea muntelui (The Climbing of the Mountain), Editura Albatros, 1985 (Premiul Uniunii Scriitorilor • Peste zona interzisã / Across the Forbidden Zone, Editura Eminescu, 1985 (antologie bilingvã – în traducerea englezã a lui Dan Dutescu si cu o prefatã de Valeriu Cristea) • Urcarea muntelui, Editura Litera, 1992 (editia a II-a, necenzuratã si adãugitã) • Ardere de tot (antologie), Editura Eminescu (seria "Poeti români contemporani"), 1992 (antologie si vesuri inedite) • Scarseldsberget, Hypatia, Stckholm, 1995 (versuri traduse în limba suedezã) • Poezii, Editura Vitruviu, Bucuresti, 1996 (antologie si versuri inedite) • Linia vietii (antologie), Editura Polirom, 1999 (antologie din toate volumele si versuri inedite, cu o prefatã de Nicolae Manolescu) Eseuri si publicisticã în volum: • Vina tragicã – Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka (Tragic Guilt - The Greek Tragedians, Shakespeare Dostoyevsky, Kafka), Cartea Româneascã, 1978 • Cãlãtorie spe mine însãmi, Editura Cartea Româneascã, 1987 • Crimã si moralitate (eseuri politice), Editura Litera, 1993 • Cronica melancoliei, Editura Enciclopedicã, 1998 (Premiul Salonului de Carte de la Cluj) Ileana Malancioiu a publicat "Linia vietii" de Eugen Radescu Antologia poetica a Ilenei Malancioiu, "Linia vietii", lansata de Polirom, este considerata de Nicolae Manolescu una din cele mai bune carti de poezie romaneasca. Volumul reuneste, in peste doua sute de pagini, cele mai importante poeme ale Ilenei Malancioiu, aparute, din 1967, de la debutul cu "Pasarea taiata", pina in 1996, sub titlul "Poezii". "Ileana Malancioiu face parte din generatia lui Nichita Stanescu, a lui Sorescu, a lui Mircea Ciobanu. In acesti ultimi 40 de ani au aparut mai multi poeti adevarati decit in cei doua sute de ani care i-au precedat", a observat criticul Nicolae Manolescu. In continuare, el s-a referit la cariera poetica a Ilenei Malancioiu, o poeta ignorata de manualele scolare sau popularitate, care este insa o mare valoare a literaturii romane. "Unii dintre autorii din generatia ‘60 au fost omologati: de critica, de cititori, de manualele scolare. Si nu pentru ca ar fi fost mai inzestrati decit Ileana Malancioiu, mai profunzi, mai originali sau mai talentati decit ea. Ci din motive de istorie literara, a spus Manolescu. "Cei care au debutat la inceputul anilor ‘60, asumindu-si si un risc, pentru ca primele lor carti cad acum, au fost foarte repede asimilati, astfel incit zece ani mai tirziu erau in cartile de scoala. Apoi, poarta s-a inchis separindu-i pe Nichita, Sorescu si Blandiana de Daniel Turcea, Mircea Ciobanu, Ileana Malancioiu", a explicat criticul. Cuvintul final i-a apartinut chiar autoarei, care in urma cu doua zile a implinit 60 de ani. Poeta a declarat ca nu are nimic de reprosat criticii, pentru ca si ea a avut o atitudine rezervata in privinta exegetilor, pentru ca si-a lansat primul volum cind era o tinara absolventa de Filosofie si si-a daruit cartile prietenilor, in loc sa le trimita oamenilor de litere. Ea a povestit ca la citva timp dupa ce i-a aparut cartea de debut, "Pasarea taiata", a primit o scrisoare de la un tractorist, in care acesta-i spunea ca i-a ales cartea vazind ca poeta e nascuta la aceeasi data cu el. Apoi, dupa ce a trecut in revista diversele opinii pe care le-a suscitat poezia de-a lungul timpului, poezia ei, Ileana Malancioiu a recitat citeva poeme. La lansarea volumului au participat numeroase personalitati literare, prieteni ai poetei care, desi nu a scris niciodata poezii slugarnice sau patriotarde, a primit numeroase premii: cel al Academiei Romane, Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si al Uniunii Scriitorilor din Romania si premiile nationale "Mihai Eminescu" si "Lucian Blaga" pentru intreaga opera. Cântec de primăvară Deşert Legendă Mi s-a întins o mână Acord final Pastel O aură de ger Mă uit în sufletul tău Într-o aşteptare apăsătoare Au să rămână plopii Cântec de primăvară A venit primăvara, speranţele din iarnă s-au dus, Acum se duc speranţele de primăvară, Dar o să fie bine la toamnă, Dar o să fie bine la sfârşit. Dar o să fie bine după aceea, Când nu vom mai şti nimic, Dacă nu vom mai şti nimic, Dar cine ştie. Oricum o să fie bine, Vine o vreme când totul e bine, Dar eu mă încpăţânez să cred Că încă nu e vremea. A venit primăvara, speranţele din iarnă s-au dus, Acum se duc speranţele de primăvară, Am plecat la munte să mai uit o vreme Şi-am început din nou să urc muntele. Deşert Atunci când unul dintre noi nu va mai fi, Când pentru cel rămas singur va fi foarte târziu Şi va aştepta să se culce pe un pat din tinere ramuri Între cele două lumi se va face pustiu. Vom trece prin pustiu cum trece o cămilă Nu prin urechile acului, ci prin pustiu, Ne vom sprijini pe propriile noastre cocoaşe Şi vom bea însetaţi din izvorul viu. Deşert şi deşertăciune e totul, Vor spune cei care ne vor vedea, Dar noi nu vom aştepta să ieşim din deşert Şi aşteptarea noastră nu va fi grea. Vom fi dromaderi care se caută unul pe altul Şi vom călca prin nisipul încins fără jale, Ştiind că deşertul pe care-l străbatem E singura noastră cale. Legendă Stau într-un zid ca Ana lui Manole, Numai că nu sunt Ana, iar cel care m-a zidit N-a visat nimic niciodată. El m-a închis într-un zid gata făcut, În propriul său zid de apărare, Ca să nu fiu nici înăuntrul hotarelor lui Nici în afară. El visează abia acum la sfârşit Şi umblă să mă scoată din piatră seacă, Dar nu mai ştie unde m-a zidit. Mi s-a întins o mână Mi s-a întins o mână Mare şi puternică Şi eu nu ştiu ce să fac, Mi s-a întins o mână Şi eu tac Şi eu plâng în camera mea, Mi s-a întins o mână de fier Şi nu mă pot decide Să mă spânzur de ea. Acord final Voi muri şi nu voi ştii absolut nimic despre moartea mea, Aşa cum despre naşterea mea nu ştiu absolut nimic, Am deschis ochii am plâns şi am râs şi am plâns Îi voi închide şi nu voi avea ce să zic. Şi totuşi moartea nu este un lucru real, Mar real decât naşterea, poate, Simt sufletul ridicându-se-ncet ca pe-o culme Peste golul în care va-ncepe să-noate. Calcă pe trepte de aer tot mai rare, E din ce în ce mai departe de trup, Aud încheieturile scărilor cum trosnesc Dar nu mă mai tem că se rup. Cât se mai poate cădea din această vale În care nimeni nu mai poate trăi altfel Decât anume pentru trupul său Şi nici măcar pentru el? Pastel E seară. E iarnă. E frig. Sunt singură. Tremur. Mi-e teamă. În capul meu iar se petrece Aievea o moarte de seamă. A mea, sau a ta, sau a lui, A ei, sau a lor, mi-e tot una, Pe valea aceasta-ngheţată De moarte se-apropie luna Încet, ca un cap atârnat De-un pom ce se clatină-n cer Şi-mi scutură chiar în odaie Coroana albită de ger. O aură de ger Viscol peste zăpezi, o aură de ger Se învârteşte-n aer din ce în ce mai sus, Mă uit încremenită până a treia zi Când se înalţă către cer Iisus. L-aşteaptă Tatăl Său şi-a vrut să urce iarna, Dar eu nu-l mai zăresc, sub aura de ger, Trupul Lui sfânt a dispărut pe drumul Pe care o pornise către cer. Va sta aici cu noi şi îşi va duce crucea Pe muntele acesta pe care îl văd iară Între cei doi tâlhari şi se va înălţa Abia la primăvară. Mă uit în sufletul tău Mă uit în sufletul tău desprins de trup Şi ajuns în miezul nopţii la mine-n odaie, E trist, e obosit, e singur, Nu e-nvăţat să umble fără straie De carne şi de oase, nu e-nvăţat Să se uite cineva drept în el, Şade în faţa mea şi luminează Şi tremură ca un miel. Îi dau drumul prin întuneric Şi pluteşte pe ape Şi se întorce spre trupul În care nu mai încape. Într-o aşteptare apăsătoare Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez, Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai sunt, Într-o aşteptare apăsătoare m-am îngropat În mine însămi ca într-un mormânt. Coboară un înger în el şi mă caută, Nu mă găseşte şi crede că-am înviat, Doamne, cât de naivi sunt şi îngerii ăştia Care de-atâta vreme nu au aflat Că nu învie morţii, e în zadar (copile), Oricâtă speranţă, oricâtă îndoială, oricât Ar plânge mironosiţele în acest cimitir În care mi s-a făcut urât Să tot ascult plânsul lor care nu se mai termină, Să tot încerc să ies din acest noroi, Să tot dau la o parte lespedea asta grea Pe care nu ştiu cine o pune înapoi. Au să rămână plopii Nu mă cunosc decât atunci când plâng Ştergându-mi lacrimile pe furiş Şi încercând cu greu să te ascult De parcă-mi şade inima pieziş De teamă că mă-ndepărtez prea mult. Suntem ca malurile unui râu Pe care apa veşnic le desparte Şi le uneşte strâns fără să vrea Copiii dau cu pietre din fiecare parte Şi pietrele alunecă în ea. Când va seca izvorul va fi un prund întins Cu păsări ce ILEANA MĂLĂNCIOIU ________________________________________

ILEANA MĂLĂNCIOIU

Linia vieţii, 1982

Ileana Mălăncioiu S-a nãscut la 23 Ianuarie 1940, în satul Godeni (judetul Arges): "...eram a doua fatã a pãrintilor mei si n-am fost primitã cu prea multã bucurie. Fusese asteptat un bãiat. Tot asteptându-l, dupã mine, mama a mai nãscut încã douã fete, dar nu a mai fost la fel de tristã." - mãrturiseste poeta... :-) A absolvit Facultatea de Filosofie a Universitãtii Bucuresti în 1968, cu lucrarea Locul filozofiei culturii în sitemul lui Lucian Blaga. Doctor în filosofie în 1975, cu teza Vina tragicã (Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka). Lucreazã, înainte de 1989, la Televiziunea Românã, la revista Arges, la Studiourile Animafilm si la revista literarã Viata româneascã (de unde demisioneazã la 31 martie 1988 din pricina acutizãrii cenzurii, inclusiv asupra scrierilor lui Constantin Noica). Dupã '89 lucreazã la revista social-politicã 22, la Editura Litera (redactor sef) si la sãptãmânalul România literarã. "În calitate de redactor la Viata româneascã am reusit sã-l aduc la revistã pe Noica si m-am preocupat de publicarea Scrisorilor despre logicã. Am publicat texte de bazã ale lui Liiceanu, apãrute ulterior în volumul Cearta cu filozofia, m-am strãduit sã impun publicarea în serial a cãrtii lui Andrei Plesu Minima moralia, în fine, m-am ocupat de rubrica de texte filozofice prin care erau reflectate în linii mari preocupãrile celor din Scoala de la Pãltinis" (din conversatia cu Marta Petreu apãrutã în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, si reluatã în Cronica melancoliei). În perioada comunistã, Ileana Malancioiu a fost cenzuratã cu grijã (motiv pentru care a fost obligatã sã-si reediteze volumul Urcarea muntelui, decimat de cenzurã) datoritã apetitului ei pentru adevãr si a obstinatiei de a spune exact ce are de spus, chiar si în poezie: Cântec Lumea e tot mai tristã si mai grãbitã Pîinea e tot mai scurtã si mai turtitã Fãrã ca nimeni s-o vadã Poezia a coborât în stradã. Se uitã-n toate pãrtile deodatã Orice drum tot acolo duce Timpul melancoliei a trecut Ea încotro s-o apuce. Poezia a coborît în stradã Poezia sade încã o datã pe baricade Dar lumea e grãbitã, dar strada e pustie Dar cine sã mai citeascã acum poezie? (din volumul Urcarea muntelui) Ileana Mãlãncioiu aduce în poezia sa elementele crestinismului (cosmic) al satului românesc, adesea încifrate si deghizate (sã nu uitãm cã cea mai mare partea poemelor trebuiau sã strãbatã o cenzurã care nu era proastã...). E vorba desigur de o anumitã credintã în posibilitatea de transfigurare a unui eveniment nefericit, de a anula consecintele iremediabile ale unui eveniment tragic, încãrcându-le de valori pânã atunci necunoscute (cum spunea Mircea Eliade despre Miorita). E vorba si de consubstantialitatea vietii si a mortii: "Eu nu am fãcut altceva decât sã-l preiau de la ai mei si sã-l duc, în felul meu, mai departe. Vin de undeva de unde oamenii nu cred cã mor, ci cã trec în lumea cealaltã. Cu un sfert de orã înainte de a pleca, tata îi spunea mamei sã aibã grijã de casã, de gardul dinspre apus, care stã sã se surpe, si sã scoatã din pãmânt prunii care s-au uscat, cã încurcã locul degeaba. Când s-a despãrtit de el, mãtusa mea îl ruga: dacã îl întâlnesti pe Ion al meu, sã-i spui sã-si aducã aminte de mine, cã m-a lãsat singurã si a plecat. Având în vedere consubstantialitatea celor douã lumi, despre care vorbeam, si trecerea fireascã din una în cealaltã presupusã de aceasta, cred cã este de la sine înteles cã revelatia mea cu moartea este totodatã si revelatia mea cu viata. Mai mult decât moartea, mã obsedeazã moartea psihicã, pentru cã nu pot îndura gândul de a fi morti inainte de a muri. Ca si credinta, scrisul mi se pare prin el însusi un fel de moarte a mortii si de înviere a vietii" (din conversatia cu Marta Petreu apãrutã în Apostrof, nr. 1-2 / 1998, si reluatã în Cronica melancoliei). Nicolae Steinhardt despre Ileana Mãlãncioiu Aferim, femeie! Curajoasã. Asprã. Le vede, le stie, le spune. Si cu suflet de muiere sensibilã, simtitoare. Suflet adânc, colturos. Mare poetã. Da, asta admir: o tãrie inteligentã (foc) si totodatã accesibilã milei, duiosiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonã ducându-l pe Oedip de mânã, dar o Antigonã cu suflet de Electrã (si de Ecaterina Teodoroiu). Volume de poeme: Pasãrea tãiatã (The Slaughtered Fowl), Editura Tineretului, 1967 Cãtre Ieronim (Unto Hieronymus), Editura Albatros, 1970 Inima reginei (The Queen's Heart), Editura Eminescu, 1971 Poezii (Poems), Editura Cartea Româneascã, 1973 Crini pentru domnisoara mireasã (Lilies for Her Ladyship the Bride), Editura Cartea Româneascã, 1973 (Premiul Academiei) Ardere de tot (Burnt Offering), Editura Cartea Româneascã, 1976 Peste zona interzisã (Across the Forbidden Zone), Editura Cartea Româneascã, 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor) Cele mai frumoase poezii (The Most Beautiful Poems), Editura Albatros, 1980 Sora mea de dincolo (My Sister Beyond), Editura Cartea Româneascã, 1980 Linia vietii (The Line of Life), Editura Cartea Româneascã, 1982 (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti) Peste zona interzisã / A travers la zone interdite, Editura Eminescu, 1984 (antologie bilingvã francezã-românã cu o prefatã de Eugen Negrici) Urcarea muntelui (The Climbing of the Mountain), Editura Albatros, 1985 (Premiul Uniunii Scriitorilor Peste zona interzisã / Across the Forbidden Zone, Editura Eminescu, 1985 (antologie bilingvã – în traducerea englezã a lui Dan Dutescu si cu o prefatã de Valeriu Cristea) Urcarea muntelui, Editura Litera, 1992 (editia a II-a, necenzuratã si adãugitã) Ardere de tot (antologie), Editura Eminescu (seria "Poeti români contemporani"), 1992 (antologie si vesuri inedite) Scarseldsberget, Hypatia, Stckholm, 1995 (versuri traduse în limba suedezã) Poezii, Editura Vitruviu, Bucuresti, 1996 (antologie si versuri inedite) Linia vietii (antologie), Editura Polirom, 1999 (antologie din toate volumele si versuri inedite, cu o prefatã de Nicolae Manolescu) Eseuri si publicisticã în volum: Vina tragicã – Tragicii Greci, Shakespeare, Dostoievski, Kafka (Tragic Guilt - The Greek Tragedians, Shakespeare Dostoyevsky, Kafka), Cartea Româneascã, 1978 Cãlãtorie spe mine însãmi, Editura Cartea Româneascã, 1987 Crimã si moralitate (eseuri politice), Editura Litera, 1993 Cronica melancoliei, Editura Enciclopedicã, 1998 (Premiul Salonului de Carte de la Cluj) Ileana Malancioiu a publicat "Linia vietii" de Eugen Radescu Antologia poetica a Ilenei Malancioiu, "Linia vietii", lansata de Polirom, este considerata de Nicolae Manolescu una din cele mai bune carti de poezie romaneasca. Volumul reuneste, in peste doua sute de pagini, cele mai importante poeme ale Ilenei Malancioiu, aparute, din 1967, de la debutul cu "Pasarea taiata", pina in 1996, sub titlul "Poezii". "Ileana Malancioiu face parte din generatia lui Nichita Stanescu, a lui Sorescu, a lui Mircea Ciobanu. In acesti ultimi 40 de ani au aparut mai multi poeti adevarati decit in cei doua sute de ani care i-au precedat", a observat criticul Nicolae Manolescu. In continuare, el s-a referit la cariera poetica a Ilenei Malancioiu, o poeta ignorata de manualele scolare sau popularitate, care este insa o mare valoare a literaturii romane. "Unii dintre autorii din generatia ‘60 au fost omologati: de critica, de cititori, de manualele scolare. Si nu pentru ca ar fi fost mai inzestrati decit Ileana Malancioiu, mai profunzi, mai originali sau mai talentati decit ea. Ci din motive de istorie literara, a spus Manolescu. "Cei care au debutat la inceputul anilor ‘60, asumindu-si si un risc, pentru ca primele lor carti cad acum, au fost foarte repede asimilati, astfel incit zece ani mai tirziu erau in cartile de scoala. Apoi, poarta s-a inchis separindu-i pe Nichita, Sorescu si Blandiana de Daniel Turcea, Mircea Ciobanu, Ileana Malancioiu", a explicat criticul. Cuvintul final i-a apartinut chiar autoarei, care in urma cu doua zile a implinit 60 de ani. Poeta a declarat ca nu are nimic de reprosat criticii, pentru ca si ea a avut o atitudine rezervata in privinta exegetilor, pentru ca si-a lansat primul volum cind era o tinara absolventa de Filosofie si si-a daruit cartile prietenilor, in loc sa le trimita oamenilor de litere. Ea a povestit ca la citva timp dupa ce i-a aparut cartea de debut, "Pasarea taiata", a primit o scrisoare de la un tractorist, in care acesta-i spunea ca i-a ales cartea vazind ca poeta e nascuta la aceeasi data cu el. Apoi, dupa ce a trecut in revista diversele opinii pe care le-a suscitat poezia de-a lungul timpului, poezia ei, Ileana Malancioiu a recitat citeva poeme. La lansarea volumului au participat numeroase personalitati literare, prieteni ai poetei care, desi nu a scris niciodata poezii slugarnice sau patriotarde, a primit numeroase premii: cel al Academiei Romane, Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti si al Uniunii Scriitorilor din Romania si premiile nationale "Mihai Eminescu" si "Lucian Blaga" pentru intreaga opera.

Cântec de primăvară

Deşert

Legendă

Mi s-a întins o mână

Acord final

Pastel

O aură de ger

Mă uit în sufletul tău

Într-o aşteptare apăsătoare

Au să rămână plopii

Cântec de primăvară

A venit primăvara, speranţele din iarnă s-au dus,

Acum se duc speranţele de primăvară,

Dar o să fie bine la toamnă,

Dar o să fie bine la sfârşit.

Dar o să fie bine după aceea,

Când nu vom mai şti nimic,

Dacă nu vom mai şti nimic,

Dar cine ştie.

Oricum o să fie bine,

Vine o vreme când totul e bine,

Dar eu mă încpăţânez să cred

Că încă nu e vremea.

A venit primăvara, speranţele din iarnă s-au dus,

Acum se duc speranţele de primăvară,

Am plecat la munte să mai uit o vreme

Şi-am început din nou să urc muntele.

Deşert

Atunci când unul dintre noi nu va mai fi,

Când pentru cel rămas singur va fi foarte târziu

Şi va aştepta să se culce pe un pat din tinere ramuri

Între cele două lumi se va face pustiu.

Vom trece prin pustiu cum trece o cămilă

Nu prin urechile acului, ci prin pustiu,

Ne vom sprijini pe propriile noastre cocoaşe

Şi vom bea însetaţi din izvorul viu.

Deşert şi deşertăciune e totul,

Vor spune cei care ne vor vedea,

Dar noi nu vom aştepta să ieşim din deşert

Şi aşteptarea noastră nu va fi grea.

Vom fi dromaderi care se caută unul pe altul

Şi vom călca prin nisipul încins fără jale,

Ştiind că deşertul pe care-l străbatem

E singura noastră cale.

Legendă

Stau într-un zid ca Ana lui Manole,

Numai că nu sunt Ana, iar cel care m-a zidit

N-a visat nimic niciodată.

El m-a închis într-un zid gata făcut,

În propriul său zid de apărare,

Ca să nu fiu nici înăuntrul hotarelor lui

Nici în afară.

El visează abia acum la sfârşit

Şi umblă să mă scoată din piatră seacă,

Dar nu mai ştie unde m-a zidit.

Mi s-a întins o mână

Mi s-a întins o mână

Mare şi puternică

Şi eu nu ştiu ce să fac,

Mi s-a întins o mână

Şi eu tac

Şi eu plâng în camera mea,

Mi s-a întins o mână de fier

Şi nu mă pot decide

Să mă spânzur de ea.

Acord final

Voi muri şi nu voi ştii absolut nimic despre moartea mea,

Aşa cum despre naşterea mea nu ştiu absolut nimic,

Am deschis ochii am plâns şi am râs şi am plâns

Îi voi închide şi nu voi avea ce să zic.

Şi totuşi moartea nu este un lucru real,

Mar real decât naşterea, poate,

Simt sufletul ridicându-se-ncet ca pe-o culme

Peste golul în care va-ncepe să-noate.

Calcă pe trepte de aer tot mai rare,

E din ce în ce mai departe de trup,

Aud încheieturile scărilor cum trosnesc

Dar nu mă mai tem că se rup.

Cât se mai poate cădea din această vale

În care nimeni nu mai poate trăi altfel

Decât anume pentru trupul său

Şi nici măcar pentru el?

Pastel

E seară. E iarnă. E frig.

Sunt singură. Tremur. Mi-e teamă.

În capul meu iar se petrece

Aievea o moarte de seamă.

A mea, sau a ta, sau a lui,

A ei, sau a lor, mi-e tot una,

Pe valea aceasta-ngheţată

De moarte se-apropie luna

Încet, ca un cap atârnat

De-un pom ce se clatină-n cer

Şi-mi scutură chiar în odaie

Coroana albită de ger.

O aură de ger

Viscol peste zăpezi, o aură de ger

Se învârteşte-n aer din ce în ce mai sus,

Mă uit încremenită până a treia zi

Când se înalţă către cer Iisus.

L-aşteaptă Tatăl Său şi-a vrut să urce iarna,

Dar eu nu-l mai zăresc, sub aura de ger,

Trupul Lui sfânt a dispărut pe drumul

Pe care o pornise către cer.

Va sta aici cu noi şi îşi va duce crucea

Pe muntele acesta pe care îl văd iară

Între cei doi tâlhari şi se va înălţa

Abia la primăvară.

Mă uit în sufletul tău

Mă uit în sufletul tău desprins de trup

Şi ajuns în miezul nopţii la mine-n odaie,

E trist, e obosit, e singur,

Nu e-nvăţat să umble fără straie

De carne şi de oase, nu e-nvăţat

Să se uite cineva drept în el,

Şade în faţa mea şi luminează

Şi tremură ca un miel.

Îi dau drumul prin întuneric

Şi pluteşte pe ape

Şi se întorce spre trupul

În care nu mai încape.

Într-o aşteptare apăsătoare

Azi nu mai scriu versuri, nu mai visez,

Nu mai tremur, nu mai plâng, nu mai sunt,

Într-o aşteptare apăsătoare m-am îngropat

În mine însămi ca într-un mormânt.

Coboară un înger în el şi mă caută,

Nu mă găseşte şi crede că-am înviat,

Doamne, cât de naivi sunt şi îngerii ăştia

Care de-atâta vreme nu au aflat

Că nu învie morţii, e în zadar (copile),

Oricâtă speranţă, oricâtă îndoială, oricât

Ar plânge mironosiţele în acest cimitir

În care mi s-a făcut urât

Să tot ascult plânsul lor care nu se mai termină,

Să tot încerc să ies din acest noroi,

Să tot dau la o parte lespedea asta grea

Pe care nu ştiu cine o pune înapoi.

Au să rămână plopii

Nu mă cunosc decât atunci când plâng

Ştergându-mi lacrimile pe furiş

Şi încercând cu greu să te ascult

De parcă-mi şade inima pieziş

De teamă că mă-ndepărtez prea mult.

Suntem ca malurile unui râu

Pe care apa veşnic le desparte

Şi le uneşte strâns fără să vrea

Copiii dau cu pietre din fiecare parte

Şi pietrele alunecă în ea.

Când va seca izvorul va fi un prund întins

Cu păsări ce se scaldă în nisip

Şi se izbesc în lespezile calde

Ne vom schimba la suflet şi la chip

Şi ne vom depărta ca să scalde.

Din tot ce-au fost au să rămână plopii

Pe marginile drumului pustiu

Cu frunze care tremură-aşteptând,

Fără să ştie că e prea târziu,

Fără să ştie ce şi până când.

ILEANA MĂLĂNCIOIU

---

aleluia

Comentarii la Psalmi – 119

PSALMUL 119 – O cântare a treptelor.

            „Psalmii 119-133 se numesc cântări ale celor cincisprezece trepte suitoare ce înconjurau templul iudaic şi pe care, la slujbă, şedeau preoţii şi leviţii, după ranguri. Ei simbolizează tot atâtea trepte ale urcuşului duhovnicesc”[1].  „Cântările treptelor […] sunt cincisprezece psalmi de pelerinaj pe care îi cântau credincioşii veniţi la sărbători, în timpul urcuşului spre Ierusalim, psalmi puşi în legătură şi cu cele cincisprezece trepte aflate la intrarea în Templu, pe care stăteau preoţii şi leviţii la ceremonii. În acest prim psalm, un evreu pios stabilit în mijlocul unei populaţii ostile strigă încrezător către Domnul”[2].

            „Cuvintele introductive: Indicaţie către dirijorul muzicanţilor: shir hamma’lot[3] ([după melodia] cântarea treptelor sau cântarea înălţimilor). Această indicaţie a fost tradusă în Septuaginta: Ωιδη των αναβαθμων (cântarea treptelor), iar după Septuaginta, în Biblia 1688: cîntarea stepenilor. Indicaţia este reluată în următorii 15 psalmi”[4].

1: Către Domnul am strigat în necazul meu

şi El m-a auzit.

„După Eusebiu, această primă treaptă arată că urcuşul se desfăşoară prin mijlocul greutăţilor”[5].

2: Doamne, izbăveşte-mi sufletul de buze nedrepte

şi de limbă vicleană!

„Ioan Gură de Aur explică versetul prin Luca 22, 46 (Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită)”[6].

3: Ce ţi se va da

şi ce ţi se va adăuga prin limba vicleană?:

            „După Ilarie şi Augustin, Domnul întreabă cu duioşie: Ce pot să-ţi dau împotriva limbii viclene?”[7].

4: Săgeţile Celui-Tare,

ascuţite în cărbunii pustiului.

            „După Augustin, săgeţile sunt cuvintele dumnezeieşti care străpung inima şi trezesc iubirea”[8].

5: vai mie, că pribegia mea s-a prelungit,

în sălaşele lui Chedar m-am sălăşluit.

            „Chedar, al doilea fiu al lui Ismael (Facerea 25, 13), strămoşul Chedariţilor, trib arab care locuia în pustiuri. (Unii genealogişti arabi duc ascendenţa profetului Mahomed până la Chedar). Prin urmare, cu ce se va alege omul dacă va avea limbă vicleană?: Cu rănile propriei sale izolări de Dumnezeu şi de oameni”[9].  Sălaşele lui Chedar: „prototip al locurilor nefaste”[10].

6: Mult a pribegit sufletul meu.

            „Până când sufletul trece din putere în putere şi din slavă în slavă, adică înaintează din virtute în virtute mai mare şi urcă din cunoştinţă în cunoştinţă mai înaltă, nu încetează de a fi departe de patria sa”[11].

7: Cu cei ce urăsc pacea eram paşnic;

când le grăiam, fără pricină se războiau cu mine.

Omul înduhovnicit e şi făcător de pace, în pofida provocărilor din lume.  „Pentru Ilarie, omul de pace este prin excelenţă Hristos, care împacă cerul şi pământul prin sângele Crucii Lui (cf. Coloseni 1, 20)”[12].

---

[1] BBVA, p. 763

[2] SEP 4/I, p. 305

[3] שיר המעלות

[4] PSALM, p. 397

[5] SEP 4/I, p. 305

[6] SEP 4/I, p. 305

[7] SEP 4/I, p. 305

[8] SEP 4/I, p. 305

[9] BBVA, p. 763

[10] PSALM, p. 397

[11] Sf. Maxim Mărturisitorul, Capetele gnostice, 177

[12] SEP 4/I, p. 305

• Share this:
• StumbleUpon
• Digg
• Reddit
•  

This entry was posted in Psalmii and tagged Ioan Traia, Ioan Usca, Psalmii, Vechiul Testament. Bookmark the permalink.

← Comentarii la Psalmi – 118

Comentarii la Psalmi – 120 →

Psalms Chapter 119 תְּהִלִּים

א  אַשְׁרֵי תְמִימֵי-דָרֶךְ--    הַהֹלְכִים, בְּתוֹרַת יְהוָה.	1 ALEPH. Happy are they that are upright in the way, who walk in the law of the LORD.
ב  אַשְׁרֵי, נֹצְרֵי עֵדֹתָיו;    בְּכָל-לֵב יִדְרְשׁוּהוּ.	2 Happy are they that keep His testimonies, that seek Him with the whole heart.
ג  אַף, לֹא-פָעֲלוּ עַוְלָה;    בִּדְרָכָיו הָלָכוּ.	3 Yea, they do no unrighteousness; they walk in His ways.
ד  אַתָּה, צִוִּיתָה פִקֻּדֶיךָ--    לִשְׁמֹר מְאֹד.	4 Thou hast ordained Thy precepts, that we should observe them diligently.
ה  אַחֲלַי, יִכֹּנוּ דְרָכָי--    לִשְׁמֹר חֻקֶּיךָ.	5 Oh that my ways were directed to observe Thy statutes!
ו  אָז לֹא-אֵבוֹשׁ--    בְּהַבִּיטִי, אֶל-כָּל-מִצְו‍ֹתֶיךָ.	6 Then should I not be ashamed, when I have regard unto all Thy commandments.
ז  אוֹדְךָ, בְּיֹשֶׁר לֵבָב--    בְּלָמְדִי, מִשְׁפְּטֵי צִדְקֶךָ.	7 I will give thanks unto Thee with uprightness of heart, when I learn Thy righteous ordinances.
ח  אֶת-חֻקֶּיךָ אֶשְׁמֹר;    אַל-תַּעַזְבֵנִי עַד-מְאֹד.	8 I will observe Thy statutes; O forsake me not utterly. {P}
ט  בַּמֶּה יְזַכֶּה-נַּעַר, אֶת-אָרְחוֹ--    לִשְׁמֹר, כִּדְבָרֶךָ.	9 BETH. Wherewithal shall a young man keep his way pure? By taking heed thereto according to Thy word.
י  בְּכָל-לִבִּי דְרַשְׁתִּיךָ;    אַל-תַּשְׁגֵּנִי, מִמִּצְו‍ֹתֶיךָ.	10 With my whole heart have I sought Thee; O let me not err from Thy commandments.
יא  בְּלִבִּי, צָפַנְתִּי אִמְרָתֶךָ--    לְמַעַן, לֹא אֶחֱטָא-לָךְ.	11 Thy word have I laid up in my heart, that I might not sin against Thee.
יב  בָּרוּךְ אַתָּה יְהוָה--    לַמְּדֵנִי חֻקֶּיךָ.	12 Blessed art Thou, O LORD; teach me Thy statutes.
יג  בִּשְׂפָתַי סִפַּרְתִּי--    כֹּל, מִשְׁפְּטֵי-פִיךָ.	13 With my lips have I told all the ordinances of Thy mouth.
יד  בְּדֶרֶךְ עֵדְו‍ֹתֶיךָ שַׂשְׂתִּי--    כְּעַל כָּל-הוֹן.	14 I have rejoiced in the way of Thy testimonies, as much as in all riches.
טו  בְּפִקּוּדֶיךָ אָשִׂיחָה;    וְאַבִּיטָה, אֹרְחֹתֶיךָ.	15 I will meditate in Thy precepts, and have respect unto Thy ways.
טז  בְּחֻקֹּתֶיךָ אֶשְׁתַּעֲשָׁע;    לֹא אֶשְׁכַּח דְּבָרֶךָ.	16 I will delight myself in Thy statutes; I will not forget Thy word. {P}
יז  גְּמֹל עַל-עַבְדְּךָ אֶחְיֶה;    וְאֶשְׁמְרָה דְבָרֶךָ.	17 GIMEL. Deal bountifully with Thy servant that I may live, and I will observe Thy word.
יח  גַּל-עֵינַי וְאַבִּיטָה--    נִפְלָאוֹת, מִתּוֹרָתֶךָ.	18 Open Thou mine eyes, that I may behold wondrous things out of Thy law.
יט  גֵּר אָנֹכִי בָאָרֶץ;    אַל-תַּסְתֵּר מִמֶּנִּי, מִצְו‍ֹתֶיךָ.	19 I am a sojourner in the earth; hide not Thy commandments from me.
כ  גָּרְסָה נַפְשִׁי לְתַאֲבָה--    אֶל-מִשְׁפָּטֶיךָ בְכָל-עֵת.	20 My soul breaketh for the longing that it hath unto Thine ordinances at all times.
כא  גָּעַרְתָּ, זֵדִים אֲרוּרִים--    הַשֹּׁגִים, מִמִּצְו‍ֹתֶיךָ.	21 Thou hast rebuked the proud that are cursed, that do err from Thy commandments.
כב  גַּל מֵעָלַי, חֶרְפָּה וָבוּז:    כִּי עֵדֹתֶיךָ נָצָרְתִּי.	22 Take away from me reproach and contempt; for I have kept Thy testimonies.
כג  גַּם יָשְׁבוּ שָׂרִים, בִּי נִדְבָּרוּ--    עַבְדְּךָ, יָשִׂיחַ בְּחֻקֶּיךָ.	23 Even though princes sit and talk against me, thy servant doth meditate in Thy statutes.
כד  גַּם-עֵדֹתֶיךָ, שַׁעֲשֻׁעָי--    אַנְשֵׁי עֲצָתִי.	24 Yea, Thy testimonies are my delight, they are my counsellors. {P}
כה  דָּבְקָה לֶעָפָר נַפְשִׁי;    חַיֵּנִי, כִּדְבָרֶךָ.	25 DALETH. My soul cleaveth unto the dust; quicken Thou me according to Thy word.
כו  דְּרָכַי סִפַּרְתִּי, וַתַּעֲנֵנִי;    לַמְּדֵנִי חֻקֶּיךָ.	26 I told of my ways, and Thou didst answer me; teach me Thy statutes.
כז  דֶּרֶךְ-פִּקּוּדֶיךָ הֲבִינֵנִי;    וְאָשִׂיחָה, בְּנִפְלְאוֹתֶיךָ.	27 Make me to understand the way of Thy precepts, that I may talk of Thy wondrous works.
כח  דָּלְפָה נַפְשִׁי, מִתּוּגָה;    קַיְּמֵנִי, כִּדְבָרֶךָ.	28 My soul melteth away for heaviness; sustain me according unto Thy word.
כט  דֶּרֶךְ-שֶׁקֶר, הָסֵר מִמֶּנִּי;    וְתוֹרָתְךָ חָנֵּנִי.	29 Remove from me the way of falsehood; and grant me Thy law graciously.
ל  דֶּרֶךְ-אֱמוּנָה בָחָרְתִּי;    מִשְׁפָּטֶיךָ שִׁוִּיתִי.	30 I have chosen the way of faithfulness; Thine ordinances have I set [before me].
לא  דָּבַקְתִּי בְעֵדְו‍ֹתֶיךָ;    יְהוָה, אַל-תְּבִישֵׁנִי.	31 I cleave unto Thy testimonies; O LORD, put me not to shame.
לב  דֶּרֶךְ-מִצְו‍ֹתֶיךָ אָרוּץ:    כִּי תַרְחִיב לִבִּי.	32 I will run the way of Thy commandments, for Thou dost enlarge my heart. {P}
לג  הוֹרֵנִי יְהוָה, דֶּרֶךְ חֻקֶּיךָ;    וְאֶצְּרֶנָּה עֵקֶב.	33 HE. Teach me, O LORD, the way of Thy statutes; and I will keep it at every step.
לד  הֲבִינֵנִי, וְאֶצְּרָה תוֹרָתֶךָ;    וְאֶשְׁמְרֶנָּה בְכָל-לֵב.	34 Give me understanding, that I keep Thy law and observe it with my whole heart.
לה  הַדְרִיכֵנִי, בִּנְתִיב מִצְו‍ֹתֶיךָ:    כִּי-בוֹ חָפָצְתִּי.	35 Make me to tread in the path of Thy commandments; for therein do I delight.
לו  הַט-לִבִּי, אֶל-עֵדְו‍ֹתֶיךָ;    וְאַל אֶל-בָּצַע.	36 Incline my heart unto Thy testimonies, and not to covetousness.
לז  הַעֲבֵר עֵינַי, מֵרְאוֹת שָׁוְא;    בִּדְרָכֶךָ חַיֵּנִי.	37 Turn away mine eyes from beholding vanity, and quicken me in Thy ways.
לח  הָקֵם לְעַבְדְּךָ, אִמְרָתֶךָ--    אֲשֶׁר, לְיִרְאָתֶךָ.	38 Confirm Thy word unto Thy servant, which pertaineth unto the fear of Thee.
לט  הַעֲבֵר חֶרְפָּתִי, אֲשֶׁר יָגֹרְתִּי:    כִּי מִשְׁפָּטֶיךָ טוֹבִים.	39 Turn away my reproach which I dread; for Thine ordinances are good.
מ  הִנֵּה, תָּאַבְתִּי לְפִקֻּדֶיךָ;    בְּצִדְקָתְךָ חַיֵּנִי.	40 Behold, I have longed after Thy precepts; quicken me in Thy righteousness. {P}
מא  וִיבֹאֻנִי חֲסָדֶךָ יְהוָה;    תְּשׁוּעָתְךָ, כְּאִמְרָתֶךָ.	41 VAU. Let Thy mercies also come unto me, O LORD, even Thy salvation, according to Thy word;
מב  וְאֶעֱנֶה חֹרְפִי דָבָר:    כִּי-בָטַחְתִּי, בִּדְבָרֶךָ.	42 That I may have an answer for him that taunteth me; for I trust in Thy word.
מג  וְאַל-תַּצֵּל מִפִּי דְבַר-אֱמֶת עַד-מְאֹד:    כִּי לְמִשְׁפָּטֶךָ, יִחָלְתִּי.	43 And take not the word of truth utterly out of my mouth; for I hope in Thine ordinances;
מד  וְאֶשְׁמְרָה תוֹרָתְךָ תָמִיד--    לְעוֹלָם וָעֶד.	44 So shall I observe Thy law continually for ever and ever;
מה  וְאֶתְהַלְּכָה בָרְחָבָה:    כִּי פִקֻּדֶיךָ דָרָשְׁתִּי.	45 And I will walk at ease, for I have sought Thy precepts;
מו  וַאֲדַבְּרָה בְעֵדֹתֶיךָ, נֶגֶד מְלָכִים;    וְלֹא אֵבוֹשׁ.	46 I will also speak of Thy testimonies before kings, and will not be ashamed.
מז  וְאֶשְׁתַּעֲשַׁע בְּמִצְו‍ֹתֶיךָ,    אֲשֶׁר אָהָבְתִּי.	47 And I will delight myself in Thy commandments, which I have loved.
מח  וְאֶשָּׂא-כַפַּי--אֶל-מִצְו‍ֹתֶיךָ, אֲשֶׁר אָהָבְתִּי;    וְאָשִׂיחָה בְחֻקֶּיךָ.	48 I will lift up my hands also unto Thy commandments, which I have loved; and I will meditate in Thy statutes. {P}
מט  זְכֹר-דָּבָר, לְעַבְדֶּךָ--    עַל, אֲשֶׁר יִחַלְתָּנִי.	49 ZAIN. Remember the word unto Thy servant, because Thou hast made me to hope.
נ  זֹאת נֶחָמָתִי בְעָנְיִי:    כִּי אִמְרָתְךָ חִיָּתְנִי.	50 This is my comfort in my affliction, that Thy word hath quickened me.
נא  זֵדִים, הֱלִיצֻנִי עַד-מְאֹד;    מִתּוֹרָתְךָ, לֹא נָטִיתִי.	51 The proud have had me greatly in derision; yet have I not turned aside from Thy law.
נב  זָכַרְתִּי מִשְׁפָּטֶיךָ מֵעוֹלָם יְהוָה;    וָאֶתְנֶחָם.	52 I have remembered Thine ordinances which are of old, O LORD, and have comforted myself.
נג  זַלְעָפָה אֲחָזַתְנִי, מֵרְשָׁעִים--    עֹזְבֵי, תּוֹרָתֶךָ.	53 Burning indignation hath taken hold upon me, because of the wicked that forsake Thy law.
נד  זְמִרוֹת, הָיוּ-לִי חֻקֶּיךָ--    בְּבֵית מְגוּרָי.	54 Thy statutes have been my songs in the house of my pilgrimage.
נה  זָכַרְתִּי בַלַּיְלָה שִׁמְךָ יְהוָה;    וָאֶשְׁמְרָה, תּוֹרָתֶךָ.	55 I have remembered Thy name, O LORD, in the night, and have observed Thy law.
נו  זֹאת הָיְתָה-לִּי:    כִּי פִקֻּדֶיךָ נָצָרְתִּי.	56 This I have had, that I have kept Thy precepts. {P}
נז  חֶלְקִי יְהוָה אָמַרְתִּי--    לִשְׁמֹר דְּבָרֶיךָ.	57 HETH. My portion is the LORD, I have said that I would observe Thy words.
נח  חִלִּיתִי פָנֶיךָ בְכָל-לֵב;    חָנֵּנִי, כְּאִמְרָתֶךָ.	58 I have entreated Thy favour with my whole heart; be gracious unto me according to Thy word.
נט  חִשַּׁבְתִּי דְרָכָי;    וָאָשִׁיבָה רַגְלַי, אֶל-עֵדֹתֶיךָ.	59 I considered my ways, and turned my feet unto Thy testimonies.
ס  חַשְׁתִּי, וְלֹא הִתְמַהְמָהְתִּי--    לִשְׁמֹר, מִצְו‍ֹתֶיךָ.	60 I made haste, and delayed not, to observe Thy commandments.
סא  חֶבְלֵי רְשָׁעִים עִוְּדֻנִי;    תּוֹרָתְךָ, לֹא שָׁכָחְתִּי.	61 The bands of the wicked have enclosed me; but I have not forgotten Thy law.
סב  חֲצוֹת-לַיְלָה--אָקוּם, לְהוֹדוֹת לָךְ:    עַל, מִשְׁפְּטֵי צִדְקֶךָ.	62 At midnight I will rise to give thanks unto Thee because of Thy righteous ordinances.
סג  חָבֵר אָנִי, לְכָל-אֲשֶׁר יְרֵאוּךָ;    וּלְשֹׁמְרֵי, פִּקּוּדֶיךָ.	63 I am a companion of all them that fear Thee, and of them that observe Thy precepts.
סד  חַסְדְּךָ יְהוָה, מָלְאָה הָאָרֶץ;    חֻקֶּיךָ לַמְּדֵנִי.	64 The earth, O LORD, is full of Thy mercy; teach me Thy statutes. {P}
סה  טוֹב, עָשִׂיתָ עִם-עַבְדְּךָ--    יְהוָה, כִּדְבָרֶךָ.	65 TETH. Thou hast dealt well with Thy servant, O LORD, according unto Thy word.
סו  טוּב טַעַם וָדַעַת לַמְּדֵנִי:    כִּי בְמִצְו‍ֹתֶיךָ הֶאֱמָנְתִּי.	66 Teach me good discernment and knowledge; for I have believed in Thy commandments.
סז  טֶרֶם אֶעֱנֶה, אֲנִי שֹׁגֵג;    וְעַתָּה, אִמְרָתְךָ שָׁמָרְתִּי.	67 Before I was afflicted, I did err; but now I observe Thy word.
סח  טוֹב-אַתָּה וּמֵטִיב;    לַמְּדֵנִי חֻקֶּיךָ.	68 Thou art good, and doest good; teach me Thy statutes.
סט  טָפְלוּ עָלַי שֶׁקֶר זֵדִים;    אֲנִי, בְּכָל-לֵב אֶצֹּר פִּקּוּדֶיךָ.	69 The proud have forged a lie against me; but I with my whole heart will keep Thy precepts.
ע  טָפַשׁ כַּחֵלֶב לִבָּם;    אֲנִי, תּוֹרָתְךָ שִׁעֲשָׁעְתִּי.	70 Their heart is gross like fat; but I delight in Thy law.
עא  טוֹב-לִי כִי-עֻנֵּיתִי--    לְמַעַן, אֶלְמַד חֻקֶּיךָ.	71 It is good for me that I have been afflicted, in order that I might learn Thy statutes.
עב  טוֹב-לִי תוֹרַת-פִּיךָ--    מֵאַלְפֵי, זָהָב וָכָסֶף.	72 The law of Thy mouth is better unto me than thousands of gold and silver. {P}
עג  יָדֶיךָ עָשׂוּנִי, וַיְכוֹנְנוּנִי;    הֲבִינֵנִי, וְאֶלְמְדָה מִצְו‍ֹתֶיךָ.	73 IOD. Thy hands have made me and fashioned me; give me understanding, that I may learn Thy commandments.
עד  יְרֵאֶיךָ, יִרְאוּנִי וְיִשְׂמָחוּ:    כִּי לִדְבָרְךָ יִחָלְתִּי.	74 They that fear Thee shall see me and be glad, because I have hope in Thy word.
עה  יָדַעְתִּי יְהוָה, כִּי-צֶדֶק מִשְׁפָּטֶיךָ;    וֶאֱמוּנָה, עִנִּיתָנִי.	75 I know, O LORD, that Thy judgments are righteous, and that in faithfulness Thou hast afflicted me.
עו  יְהִי-נָא חַסְדְּךָ לְנַחֲמֵנִי--    כְּאִמְרָתְךָ לְעַבְדֶּךָ.	76 Let, I pray Thee, Thy lovingkindness be ready to comfort me, according to Thy promise unto Thy servant.
עז  יְבֹאוּנִי רַחֲמֶיךָ וְאֶחְיֶה:    כִּי-תוֹרָתְךָ, שַׁעֲשֻׁעָי.	77 Let Thy tender mercies come unto me, that I may live; for Thy law is my delight.
עח  יֵבֹשׁוּ זֵדִים, כִּי-שֶׁקֶר עִוְּתוּנִי;    אֲנִי, אָשִׂיחַ בְּפִקּוּדֶיךָ.	78 Let the proud be put to shame, for they have distorted my cause with falsehood; but I will meditate in Thy precepts.
עט  יָשׁוּבוּ לִי יְרֵאֶיךָ;    וידעו (וְיֹדְעֵי), עֵדֹתֶיךָ.	79 Let those that fear Thee return unto me, and they that know Thy testimonies.
פ  יְהִי-לִבִּי תָמִים בְּחֻקֶּיךָ--    לְמַעַן, לֹא אֵבוֹשׁ.	80 Let my heart be undivided in Thy statutes, in order that I may not be put to shame. {P}
פא  כָּלְתָה לִתְשׁוּעָתְךָ נַפְשִׁי;    לִדְבָרְךָ יִחָלְתִּי.	81 CAPH. My soul pineth for Thy salvation; in Thy word do I hope.
פב  כָּלוּ עֵינַי, לְאִמְרָתֶךָ--    לֵאמֹר, מָתַי תְּנַחֲמֵנִי.	82 Mine eyes fail for Thy word, saying: 'When wilt Thou comfort me?'
פג  כִּי-הָיִיתִי, כְּנֹאד בְּקִיטוֹר--    חֻקֶּיךָ, לֹא שָׁכָחְתִּי.	83 For I am become like a wine-skin in the smoke; yet do I not forget Thy statutes.
פד  כַּמָּה יְמֵי-עַבְדֶּךָ;    מָתַי תַּעֲשֶׂה בְרֹדְפַי מִשְׁפָּט.	84 How many are the days of Thy servant? When wilt Thou execute judgment on them that persecute me?
פה  כָּרוּ-לִי זֵדִים שִׁיחוֹת--    אֲשֶׁר, לֹא כְתוֹרָתֶךָ.	85 The proud have digged pits for me, which is not according to Thy law.
פו  כָּל-מִצְו‍ֹתֶיךָ אֱמוּנָה;    שֶׁקֶר רְדָפוּנִי עָזְרֵנִי.	86 All Thy commandments are faithful; they persecute me for nought; help Thou me.
פז  כִּמְעַט, כִּלּוּנִי בָאָרֶץ;    וַאֲנִי, לֹא-עָזַבְתִּי פִקֻּדֶיךָ.	87 They had almost consumed me upon earth; but as for me, I forsook not Thy precepts.
פח  כְּחַסְדְּךָ חַיֵּנִי;    וְאֶשְׁמְרָה, עֵדוּת פִּיךָ.	88 Quicken me after Thy lovingkindness, and I will observe the testimony of Thy mouth. {P}
פט  לְעוֹלָם יְהוָה--    דְּבָרְךָ, נִצָּב בַּשָּׁמָיִם.	89 LAMED. For ever, O LORD, Thy word standeth fast in heaven.
צ  לְדֹר וָדֹר, אֱמוּנָתֶךָ;    כּוֹנַנְתָּ אֶרֶץ, וַתַּעֲמֹד.	90 Thy faithfulness is unto all generations; Thou hast established the earth, and it standeth.
צא  לְמִשְׁפָּטֶיךָ, עָמְדוּ הַיּוֹם:    כִּי הַכֹּל עֲבָדֶיךָ.	91 They stand this day according to Thine ordinances; for all things are Thy servants.
צב  לוּלֵי תוֹרָתְךָ, שַׁעֲשֻׁעָי--    אָז, אָבַדְתִּי בְעָנְיִי.	92 Unless Thy law had been my delight, I should then have perished in mine affliction.
צג  לְעוֹלָם, לֹא-אֶשְׁכַּח פִּקּוּדֶיךָ:    כִּי בָם, חִיִּיתָנִי.	93 I will never forget Thy precepts; for with them Thou hast quickened me.
צד  לְךָ-אֲנִי, הוֹשִׁיעֵנִי:    כִּי פִקּוּדֶיךָ דָרָשְׁתִּי.	94 I am Thine, save me; for I have sought Thy precepts.
צה  לִי קִוּוּ רְשָׁעִים לְאַבְּדֵנִי;    עֵדֹתֶיךָ, אֶתְבּוֹנָן.	95 The wicked have waited for me to destroy me; but I will consider Thy testimonies.
צו  לְכָל-תִּכְלָה, רָאִיתִי קֵץ;    רְחָבָה מִצְוָתְךָ מְאֹד.	96 I have seen an end to every purpose; but Thy commandment is exceeding broad. {P}
צז  מָה-אָהַבְתִּי תוֹרָתֶךָ:    כָּל-הַיּוֹם, הִיא שִׂיחָתִי.	97 MEM. O how love I Thy law! It is my meditation all the day.
צח  מֵאֹיְבַי, תְּחַכְּמֵנִי מִצְו‍ֹתֶךָ:    כִּי לְעוֹלָם הִיא-לִי.	98 Thy commandments make me wiser than mine enemies: for they are ever with me.
צט  מִכָּל-מְלַמְּדַי הִשְׂכַּלְתִּי:    כִּי עֵדְו‍ֹתֶיךָ, שִׂיחָה לִי.	99 I have more understanding than all my teachers; for Thy testimonies are my meditation.
ק  מִזְּקֵנִים אֶתְבּוֹנָן:    כִּי פִקּוּדֶיךָ נָצָרְתִּי.	100 I understand more than mine elders, because I have keep Thy precepts.
קא  מִכָּל-אֹרַח רָע, כָּלִאתִי רַגְלָי--    לְמַעַן, אֶשְׁמֹר דְּבָרֶךָ.	101 I have refrained my feet from every evil way, in order that I might observe Thy word.
קב  מִמִּשְׁפָּטֶיךָ לֹא-סָרְתִּי:    כִּי-אַתָּה, הוֹרֵתָנִי.	102 I have not turned aside from Thine ordinances; for Thou hast instructed me.
קג  מַה-נִּמְלְצוּ לְחִכִּי, אִמְרָתֶךָ--    מִדְּבַשׁ לְפִי.	103 How sweet are Thy words unto my palate! yea, sweeter than honey to my mouth!
קד  מִפִּקּוּדֶיךָ אֶתְבּוֹנָן;    עַל כֵּן, שָׂנֵאתִי כָּל-אֹרַח שָׁקֶר.	104 From Thy precepts I get understanding; therefore I hate every false way. {P}
קה  נֵר-לְרַגְלִי דְבָרֶךָ;    וְאוֹר, לִנְתִיבָתִי.	105 NUN. Thy word is a lamp unto my feet, and a light unto my path.
קו  נִשְׁבַּעְתִּי וָאֲקַיֵּמָה--    לִשְׁמֹר, מִשְׁפְּטֵי צִדְקֶךָ.	106 I have sworn, and have confirmed it, to observe Thy righteous ordinances.
קז  נַעֲנֵיתִי עַד-מְאֹד;    יְהוָה, חַיֵּנִי כִדְבָרֶךָ.	107 I am afflicted very much; quicken me, O LORD, according unto Thy word.
קח  נִדְבוֹת פִּי, רְצֵה-נָא יְהוָה;    וּמִשְׁפָּטֶיךָ לַמְּדֵנִי.	108 Accept, I beseech Thee, the freewill-offerings of my mouth, O LORD, and teach me Thine ordinances.
קט  נַפְשִׁי בְכַפִּי תָמִיד;    וְתוֹרָתְךָ, לֹא שָׁכָחְתִּי.	109 My soul is continually in my hand; yet have I not forgotten Thy law.
קי  נָתְנוּ רְשָׁעִים פַּח לִי;    וּמִפִּקּוּדֶיךָ, לֹא תָעִיתִי.	110 The wicked have laid a snare for me; yet went I not astray from Thy precepts.
קיא  נָחַלְתִּי עֵדְו‍ֹתֶיךָ לְעוֹלָם:    כִּי-שְׂשׂוֹן לִבִּי הֵמָּה.	111 Thy testimonies have I taken as a heritage for ever; for they are the rejoicing of my heart.
קיב  נָטִיתִי לִבִּי, לַעֲשׂוֹת חֻקֶּיךָ--    לְעוֹלָם עֵקֶב.	112 I have inclined my heart to perform Thy statutes, for ever, at every step. {P}
קיג  סֵעֲפִים שָׂנֵאתִי;    וְתוֹרָתְךָ אָהָבְתִּי.	113 SAMECH. I hate them that are of a double mind; but Thy law do I love.
קיד  סִתְרִי וּמָגִנִּי אָתָּה;    לִדְבָרְךָ יִחָלְתִּי.	114 Thou art my covert and my shield; in Thy word do I hope.
קטו  סוּרוּ-מִמֶּנִּי מְרֵעִים;    וְאֶצְּרָה, מִצְו‍ֹת אֱלֹהָי.	115 Depart from me, ye evildoers; that I may keep the commandments of my God.
קטז  סָמְכֵנִי כְאִמְרָתְךָ וְאֶחְיֶה;    וְאַל-תְּבִישֵׁנִי, מִשִּׂבְרִי.	116 Uphold me according unto Thy word, that I may live; and put me not to shame in my hope.
קיז  סְעָדֵנִי וְאִוָּשֵׁעָה;    וְאֶשְׁעָה בְחֻקֶּיךָ תָמִיד.	117 Support Thou me, and I shall be saved; and I will occupy myself with Thy statutes continually.
קיח  סָלִיתָ, כָּל-שׁוֹגִים מֵחֻקֶּיךָ:    כִּי-שֶׁקֶר, תַּרְמִיתָם.	118 Thou hast made light of all them that err from Thy statutes; for their deceit is vain.
קיט  סִגִים--הִשְׁבַּתָּ כָל-רִשְׁעֵי-אָרֶץ;    לָכֵן, אָהַבְתִּי עֵדֹתֶיךָ.	119 Thou puttest away all the wicked of the earth like dross; therefore I love Thy testimonies.
קכ  סָמַר מִפַּחְדְּךָ בְשָׂרִי;    וּמִמִּשְׁפָּטֶיךָ יָרֵאתִי.	120 My flesh shuddereth for fear of Thee; and I am afraid of Thy judgments. {P}
קכא  עָשִׂיתִי, מִשְׁפָּט וָצֶדֶק;    בַּל-תַּנִּיחֵנִי, לְעֹשְׁקָי.	121 AIN. I have done justice and righteousness; leave me not to mine oppressors.
קכב  עֲרֹב עַבְדְּךָ לְטוֹב;    אַל-יַעַשְׁקֻנִי זֵדִים.	122 Be surety for Thy servant for good; let not the proud oppress me.
קכג  עֵינַי, כָּלוּ לִישׁוּעָתֶךָ;    וּלְאִמְרַת צִדְקֶךָ.	123 Mine eyes fail for Thy salvation, and for Thy righteous word.
קכד  עֲשֵׂה עִם-עַבְדְּךָ כְחַסְדֶּךָ;    וְחֻקֶּיךָ לַמְּדֵנִי.	124 Deal with Thy servant according unto Thy mercy, and teach me Thy statutes.
קכה  עַבְדְּךָ-אָנִי הֲבִינֵנִי;    וְאֵדְעָה, עֵדֹתֶיךָ.	125 I am Thy servant, give me understanding, that I may know Thy testimonies.
קכו  עֵת, לַעֲשׂוֹת לַיהוָה--    הֵפֵרוּ, תּוֹרָתֶךָ.	126 It is time for the LORD to work; they have made void Thy law.
קכז  עַל-כֵּן, אָהַבְתִּי מִצְו‍ֹתֶיךָ--    מִזָּהָב וּמִפָּז.	127 Therefore I love Thy commandments above gold, yea, above fine gold.
קכח  עַל-כֵּן, כָּל-פִּקּוּדֵי כֹל יִשָּׁרְתִּי;    כָּל-אֹרַח שֶׁקֶר שָׂנֵאתִי.	128 Therefore I esteem all [Thy] precepts concerning all things to be right; every false way I hate. {P}
קכט  פְּלָאוֹת עֵדְו‍ֹתֶיךָ;    עַל-כֵּן, נְצָרָתַם נַפְשִׁי.	129 PE. Thy testimonies are wonderful; therefore doth my soul keep them.
קל  פֵּתַח דְּבָרֶיךָ יָאִיר;    מֵבִין פְּתָיִים.	130 The opening of Thy words giveth light; it giveth understanding unto the simple.
קלא  פִּי-פָעַרְתִּי, וָאֶשְׁאָפָה:    כִּי לְמִצְו‍ֹתֶיךָ יָאָבְתִּי.	131 I opened wide my mouth, and panted; for I longed for Thy commandments.
קלב  פְּנֵה-אֵלַי וְחָנֵּנִי--    כְּמִשְׁפָּט, לְאֹהֲבֵי שְׁמֶךָ.	132 Turn Thee towards me, and be gracious unto me, as is Thy wont to do unto those that love Thy name.
קלג  פְּעָמַי, הָכֵן בְּאִמְרָתֶךָ;    וְאַל-תַּשְׁלֶט-בִּי כָל-אָוֶן.	133 Order my footsteps by Thy word; and let not any iniquity have dominion over me.
קלד  פְּדֵנִי, מֵעֹשֶׁק אָדָם;    וְאֶשְׁמְרָה, פִּקּוּדֶיךָ.	134 Redeem me from the oppression of man, and I will observe Thy precepts.
קלה  פָּנֶיךָ, הָאֵר בְּעַבְדֶּךָ;    וְלַמְּדֵנִי, אֶת-חֻקֶּיךָ.	135 Make Thy face to shine upon Thy servant; and teach me Thy statutes.
קלו  פַּלְגֵי-מַיִם, יָרְדוּ עֵינָי--    עַל, לֹא-שָׁמְרוּ תוֹרָתֶךָ.	136 Mine eyes run down with rivers of water, because they observe not Thy law. {P}
קלז  צַדִּיק אַתָּה יְהוָה;    וְיָשָׁר, מִשְׁפָּטֶיךָ.	137 TZADE. Righteous art Thou, O LORD, and upright are Thy judgments.
קלח  צִוִּיתָ, צֶדֶק עֵדֹתֶיךָ;    וֶאֱמוּנָה מְאֹד.	138 Thou hast commanded Thy testimonies in righteousness and exceeding faithfulness.
קלט  צִמְּתַתְנִי קִנְאָתִי:    כִּי-שָׁכְחוּ דְבָרֶיךָ צָרָי.	139 My zeal hath undone me, because mine adversaries have forgotten Thy words.
קמ  צְרוּפָה אִמְרָתְךָ מְאֹד;    וְעַבְדְּךָ אֲהֵבָהּ.	140 Thy word is tried to the uttermost, and Thy servant loveth it.
קמא  צָעִיר אָנֹכִי וְנִבְזֶה;    פִּקֻּדֶיךָ, לֹא שָׁכָחְתִּי.	141 I am small and despised; yet have I not forgotten Thy precepts.
קמב  צִדְקָתְךָ צֶדֶק לְעוֹלָם;    וְתוֹרָתְךָ אֱמֶת.	142 Thy righteousness is an everlasting righteousness, and Thy law is truth.
קמג  צַר-וּמָצוֹק מְצָאוּנִי;    מִצְו‍ֹתֶיךָ, שַׁעֲשֻׁעָי.	143 Trouble and anguish have overtaken me; yet Thy commandments are my delight.
קמד  צֶדֶק עֵדְו‍ֹתֶיךָ לְעוֹלָם;    הֲבִינֵנִי וְאֶחְיֶה.	144 Thy testimonies are righteous for ever; give me understanding, and I shall live. {P}
קמה  קָרָאתִי בְכָל-לֵב, עֲנֵנִי יְהוָה;    חֻקֶּיךָ אֶצֹּרָה.	145 KOPH. I have called with my whole heart; answer me, O LORD; I will keep Thy statutes.
קמו  קְרָאתִיךָ הוֹשִׁיעֵנִי;    וְאֶשְׁמְרָה, עֵדֹתֶיךָ.	146 I have called Thee, save me, and I will observe Thy testimonies.
קמז  קִדַּמְתִּי בַנֶּשֶׁף, וָאֲשַׁוֵּעָה;    לדבריך (לִדְבָרְךָ) יִחָלְתִּי.	147 I rose early at dawn, and cried; I hoped in Thy word.
קמח  קִדְּמוּ עֵינַי, אַשְׁמֻרוֹת--    לָשִׂיחַ, בְּאִמְרָתֶךָ.	148 Mine eyes forestalled the night-watches, that I might meditate in Thy word.
קמט  קוֹלִי, שִׁמְעָה כְחַסְדֶּךָ;    יְהוָה, כְּמִשְׁפָּטֶךָ חַיֵּנִי.	149 Hear my voice according unto Thy lovingkindness; quicken me, O LORD, as Thou art wont.
קנ  קָרְבוּ, רֹדְפֵי זִמָּה;    מִתּוֹרָתְךָ רָחָקוּ.	150 They draw nigh that follow after wickedness; they are far from Thy law.
קנא  קָרוֹב אַתָּה יְהוָה;    וְכָל-מִצְו‍ֹתֶיךָ אֱמֶת.	151 Thou art nigh, O LORD; and all Thy commandments are truth.
קנב  קֶדֶם יָדַעְתִּי, מֵעֵדֹתֶיךָ:    כִּי לְעוֹלָם יְסַדְתָּם.	152 Of old have I known from Thy testimonies that Thou hast founded them for ever. {P}
קנג  רְאֵה-עָנְיִי וְחַלְּצֵנִי:    כִּי-תוֹרָתְךָ, לֹא שָׁכָחְתִּי.	153 RESH. O see mine affliction, and rescue me; for I do not forget Thy law.
קנד  רִיבָה רִיבִי, וּגְאָלֵנִי;    לְאִמְרָתְךָ חַיֵּנִי.	154 Plead Thou my cause, and redeem me; quicken me according to Thy word.
קנה  רָחוֹק מֵרְשָׁעִים יְשׁוּעָה:    כִּי חֻקֶּיךָ, לֹא דָרָשׁוּ.	155 Salvation is far from the wicked; for they seek not Thy statutes.
קנו  רַחֲמֶיךָ רַבִּים יְהוָה;    כְּמִשְׁפָּטֶיךָ חַיֵּנִי.	156 Great are Thy compassions, O LORD; quicken me as Thou art wont.
קנז  רַבִּים, רֹדְפַי וְצָרָי;    מֵעֵדְו‍ֹתֶיךָ, לֹא נָטִיתִי.	157 Many are my persecutors and mine adversaries; yet have I not turned aside from Thy testimonies.
קנח  רָאִיתִי בֹגְדִים, וָאֶתְקוֹטָטָה--    אֲשֶׁר אִמְרָתְךָ, לֹא שָׁמָרוּ.	158 I beheld them that were faithless, and strove with them; because they observed not Thy word.
קנט  רְאֵה, כִּי-פִקּוּדֶיךָ אָהָבְתִּי;    יְהוָה, כְּחַסְדְּךָ חַיֵּנִי.	159 O see how I love Thy precepts; quicken me, O LORD, according to Thy lovingkindness.
קס  רֹאשׁ-דְּבָרְךָ אֱמֶת;    וּלְעוֹלָם, כָּל-מִשְׁפַּט צִדְקֶךָ.	160 The beginning of Thy word is truth; and all Thy righteous ordinance endureth for ever. {P}
קסא  שָׂרִים, רְדָפוּנִי חִנָּם;    ומדבריך (וּמִדְּבָרְךָ), פָּחַד לִבִּי.	161 SHIN. Princes have persecuted me without a cause; but my heart standeth in awe of Thy words.
קסב  שָׂשׂ אָנֹכִי, עַל-אִמְרָתֶךָ--    כְּמוֹצֵא, שָׁלָל רָב.	162 I rejoice at Thy word, as one that findeth great spoil.
קסג  שֶׁקֶר שָׂנֵאתִי, וַאֲתַעֵבָה;    תּוֹרָתְךָ אָהָבְתִּי.	163 I hate and abhor falsehood; Thy law do I love.
קסד  שֶׁבַע בַּיּוֹם, הִלַּלְתִּיךָ--    עַל, מִשְׁפְּטֵי צִדְקֶךָ.	164 Seven times a day do I praise Thee, because of Thy righteous ordinances.
קסה  שָׁלוֹם רָב, לְאֹהֲבֵי תוֹרָתֶךָ;    וְאֵין-לָמוֹ מִכְשׁוֹל.	165 Great peace have they that love Thy law; and there is no stumbling for them.
קסו  שִׂבַּרְתִּי לִישׁוּעָתְךָ יְהוָה;    וּמִצְו‍ֹתֶיךָ עָשִׂיתִי.	166 I have hoped for Thy salvation, O LORD, and have done Thy commandments.
קסז  שָׁמְרָה נַפְשִׁי, עֵדֹתֶיךָ;    וָאֹהֲבֵם מְאֹד.	167 My soul hath observed Thy testimonies; and I love them exceedingly.
קסח  שָׁמַרְתִּי פִקּוּדֶיךָ, וְעֵדֹתֶיךָ:    כִּי כָל-דְּרָכַי נֶגְדֶּךָ.	168 I have observed Thy precepts and Thy testimonies; for all my ways are before Thee. {P}
קסט  תִּקְרַב רִנָּתִי לְפָנֶיךָ יְהוָה;    כִּדְבָרְךָ הֲבִינֵנִי.	169 TAU. Let my cry come near before Thee, O LORD; give me understanding according to Thy word.
קע  תָּבוֹא תְּחִנָּתִי לְפָנֶיךָ;    כְּאִמְרָתְךָ, הַצִּילֵנִי.	170 Let my supplication come before Thee; deliver me according to Thy word.
קעא  תַּבַּעְנָה שְׂפָתַי תְּהִלָּה:    כִּי תְלַמְּדֵנִי חֻקֶּיךָ.	171 Let my lips utter praise: because Thou teachest me Thy statutes.
קעב  תַּעַן לְשׁוֹנִי, אִמְרָתֶךָ:    כִּי כָל-מִצְו‍ֹתֶיךָ צֶּדֶק.	172 Let my tongue sing of Thy word; for all Thy commandments are righteousness.
קעג  תְּהִי-יָדְךָ לְעָזְרֵנִי:    כִּי פִקּוּדֶיךָ בָחָרְתִּי.	173 Let Thy hand be ready to help me; for I have chosen Thy precepts.
קעד  תָּאַבְתִּי לִישׁוּעָתְךָ יְהוָה;    וְתוֹרָתְךָ, שַׁעֲשֻׁעָי.	174 I have longed for Thy salvation, O LORD; and Thy law is my delight.
קעה  תְּחִי-נַפְשִׁי, וּתְהַלְלֶךָּ;    וּמִשְׁפָּטֶךָ יַעְזְרֻנִי.	175 Let my soul live, and it shall praise Thee; and let Thine ordinances help me.
קעו  תָּעִיתִי--    כְּשֶׂה אֹבֵד, בַּקֵּשׁ עַבְדֶּךָ: כִּי מִצְו‍ֹתֶיךָ,    לֹא שָׁכָחְתִּי.	176 I have gone astray like a lost sheep; seek Thy servant; {N} for I have not forgotten Thy commandments. {P}

Psalmul 118

1.	Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului.
2.	Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,
3.	Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea.
4.	Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte.
5.	O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale!
6.	Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale.
7.	Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale.
8.	Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit.
9.	Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale.
10.	Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale.
11.	În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie.
12.	Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
13.	Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale.
14.	În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia.
15.	La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale.
16.	La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale.
17.	Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale.
18.	Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta.
19.	Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale.
20.	Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea.
21.	Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale.
22.	Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit.
23.	Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale.
24.	Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu.
25.	Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău.
26.	Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale.
27.	Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale.
28.	Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale.
29.	Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte.
30.	Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
31.	Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi.
32.	Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea.
33.	Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea.
34.	Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea.
35.	Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit.
36.	Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie.
37.	Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă.
38.	Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine.
39.	Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune.
40.	Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă.
41.	Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău,
42.	Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale.
43.	Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit,
44.	Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
45.	Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat.
46.	Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat.
47.	Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte.
48.	Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale.
49.	Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde.
50.	Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat.
51.	Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut.
52.	Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat.
53.	Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta.
54.	Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele.
55.	Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta.
56.	Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat.
57.	Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta.
58.	Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău.
59.	Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale.
60.	Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale.
61.	Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat.
62.	La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale.
63.	Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale.
64.	De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă.
65.	Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău.
66.	Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.
67.	Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit.
68.	Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale.
69.	Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale.
70.	Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat.
71.	Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale.
72.	Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint.
73.	Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.
74.	Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit.
75.	Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit.
76.	Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău.
77.	Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este.
78.	Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale.
79.	Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale.
80.	Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez.
81.	Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit.
82.	Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: "Când mă vei mângâia?"
83.	Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
84.	Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc?
85.	Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne.
86.	Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă!
87.	Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale.
88.	După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele.
89.	În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer;
90.	În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne.
91.	După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie.
92.	De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu.
93.	În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne.
94.	Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat.
95.	Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput.
96.	La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit.
97.	Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este.
98.	Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este.
99.	Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este.
100.	Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat.
101.	De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale.
102.	De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege.
103.	Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea!
104.	Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii.
105.	Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele.
106.	Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale.
107.	Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău.
108.	Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă.
109.	Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat.
110.	Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
111.	Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele.
112.	Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire.
113.	Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit.
114.	Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit.
115.	Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu.
116.	Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea.
117.	Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea.
118.	Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor.
119.	Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea.
120.	Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut.
121.	Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate.
122.	Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri.
123.	Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale.
124.	Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.
125.	Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale.
126.	Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
127.	Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul.
128.	Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât.
129.	Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu.
130.	Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci.
131.	Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit.
132.	Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele Tău.
133.	Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege.
134.	Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale.
135.	Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale.
136.	Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta.
137.	Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
138.	Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul.
139.	Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei.
140.	Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el.
141.	Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat.
142.	Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul.
143.	Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea.
144.	Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu.
145.	Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta.
146.	Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale.
147.	Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit.
148.	Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale.
149.	Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază.
150.	Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat.
151.	Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul.
152.	Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele.
153.	Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat.
154.	Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu.
155.	Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat.
156.	Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază.
157.	Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut.
158.	Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale.
159.	Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază.
160.	Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale.
161.	Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea.
162.	Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare.
163.	Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit.
164.	De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.
165.	Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc.
166.	Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit.
167.	Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte.
168.	Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne.
169.	Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
170.	Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte.
171.	Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale.
172.	Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte.
173.	Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales.
174.	Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este.
175.	Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie.
176.	Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.