RUGĂCIUNEA RUGĂCIUNILOR
( ale ispitelnicului Ion şi Ioan)
Veniţi la Mine: sunt aici demult
Vinedcătorule
A trecut seara a venit dmineaţa
Aici am şezut;
Toţi cei osteniţi şi împovaraţi;
Mai simt povara mea ca pe-o durere
Cocoaşă rea care mă urâţeşte şi nu
Piere; şi Eu vă voi odihni pe voi: cum
Doamne dacă ochii nu mi-i ridic şi nici
Noaptea nu mi-i înhid decât cu pastile;
Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţa
Ţi-vă de la Mine: am vrut şi nimic nu
Am învăţat lumea cu vicleniile ei mă
Întoarce mereu de pe cale spre răul din mine;
că sunt blând şi smerit cu inima;
iată un lucru ce pare simplu atât de greu
să fii blând şi smerit cu inima
care îţi cere tot
timpul să calci pe alături prin spini;
şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre;
am vrea atât de mult şi-atât de mult dorim
dar sufletele noastre sunt nor de pulbere
sunt smog şi emanaţiune toxică
nu se împacă nici cu smerenia
nici cu rugăciunea în genunchi
despe măsură nu mai vorbim, abia
din când în gând şi-atunci vicleanul
fuge de la una la altele căci chiar atunci
trece viaţa pe drum cu ale sale
fustiţe scurte o latră cânii peste gard
de la vecini ne zăpăcim şi suntem în
ispită duşi noi o numim eroare;
Căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară.
Învaţă-mă cum să le port Vindecătorule
Fără de silă şi fără obidă, învaţă-mă
Cum să viez şi nu să mor; învaţă-mă
Cum să mă rog şi jugul şi povara Ta să le
Duc să-mi fie ca mângâierea Ta uşoară...
Oh adierea şi răcoarea să le simt din plin
Şi vindecarea şi lăsarea din obiezi şi chin...
Amin Amin Amin !
ION MURGEANU
