vineri, 20 mai 2011

etcaetera

CONTINUĂRI
 

Am vrut să fiu tăcut şi singur.
Tăcut să nu răspundă nimeni.
Simţeam  nevoia  să fiu virgulă.

Am vrut şi am dorit iubirea dură.
Nu crinul nu laleaua crizantema.
Uscatu-mi-s-au lava lor pe gură.
 
Am vrut şi-am insistat să fiu cinstit .
Mi-am asumat să fiu citit de “dânşii”.
Mi-au aruncat trotil pe filă şi cu flit.

Am vrut puţină linişte puţin repaos.
Mi-au dat să beau cu ciutura otravă.
M-au istovit cu setea lor de slavă.
 
Am vrut să mor – nu se făcuse timpul.
Oh, suferinţa  mi se dase cu încetul
finit căci nu mă resorbea regretul.

În  rostul rugăciunii care mă conţine
La miezul nopţii pe întunecime
Nu aude nimenea şi-s Nimeni.
 
Sau poate uniformitatea sorţii …
Punctul de sus continuarea Artei.
Deci forma conţinutului nesigur.

Sau cel mai sigur începutul ei
Neterminarea formei în idei.
Anume pus ca să greşesc răspunsul.
 
Acestei bântuiri ce ţine de retortă!
Nici cea mai fericită  dintre toate
Nici cea mai rea din câte mă exhortă.

Un sens se va ivi din umbra morţii
Dacă nu chiar din strălucirea ei…
Moartea fiind obsesia  unei idei
 
Ce ne conţine ea de-a lungul artei
După ce i-am spânzurat toţi zeii
În crânguri şi i-am ars pe ruguri

În culmea lor ne dăm cu dumnezeii
Eretici: toate pseudonimele Ideii
Indefinite – curvă idolară –Căţeii
 
indefitului o latră subt morminte
-n bolţi de catedrale fasturi translucide;
Dovadă viaţa- tot atâtea morţi perfide!

Continuări regrete greieri arabescuri
De i(cs)xuri şi de ygrecuri de escuri
Să se îndoape  cu pilaf şi prescuri…
 
ION MURGEANU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu