mostră de umor de bună calitate
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia
2010 October 1 10:03 am
by Simona Tache
LIICEANU:
Dragă Horia, sunt indignat! Tu ai văzut ce-i în țara asta? Eu nu mai suport, dragul meu, simt că mă sufoc. Carnea roz a sufletului meu se zvârcolește în fiecare zi, cutremurată până la os de abjecția mocirloasă în care trăim. Poporul… poporul nostru, dragă Horia, s-a pierdut și rătăcește cu desăvârșire pe căile fără întoarcere ale animalicului și ale lipsei abolute de spirit.
PATAPIEVICI:
Da, Gabriel, ai dreptate! Pululația ahtiată a pulsiunilor patibulare mă excedă și pe mine, din ce în ce mai criant și mai infructuos. Lugubrul deplorabil al Weltanschauung-ului carpato-danubiano-pontic îmi face și mie travaliul lumesc din ce în ce mai greu de admis și îmi indurează convulsiv țesuturile conștiinței.
LIICEANU
Nu știu, dragă Horia, dacă ai văzut-o vreodată ce abjecţii se scurg dinspre mass media către cortexurile noastre. De fapt, dragă Horia… trebuie să încep prin a-ți face o mărturisire: m-am uitat aseară la televizor…
PATAPIEVICI
Incredibil! Neverosimil! Bizar! Facultatea mea de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor nu poate să penetreze această referință.
LIICEANU
Ei bine, dragă Horia, din păcate, ăsta e adevărul: m-am uitat la televizor. Fără sonor, pentru că, în timpul ăsta, citeam o carte și făceam lungi adnotări cu creionul, iar în urechi aveam căști, la care ascultam o lucrare a lui Noica.
PATAPIEVICI
Ei, și…?
LIICEANU
Ei, și… deși citeam și cu ochii și cu urechile, iar cu mâinile scriam, s-a întâmplat ca vederea-mi periferică să cuprindă accidental nişte… nişte scene de o vulgaritate cutremurătoare. Fete… fete îmbrăcate sumar şi dansând lasciv, băieţi care… care le însoţeau cu trivialitate în demersul lor lubric… oh, Horia, mă opresc aici…
PATAPIEVICI
Oh…
LIICEANU
Nu-mi cere, dragă Horia, să-ți descriu în amănunt ce am văzut. N-aș putea-o face fără ca spasmele să-mi cuprindă ființa și s-o zgâlțâie iremediabil, până la febră, până la frison, până la nebunie, până la moarte… până la moarte și chiar dincolo de ea.
PATAPIEVICI
Nu m-aș încumeta să enunț un asemenea deziderat.
LIICEANU
Îți mulțumesc. Nu-ți fac, așadar, nici o descriere, însă… este monstruos, dragă Horia, ce au ajuns să difuzeze televiziunile româneşti… este odios, dragul meu prieten, este… oh… este mai mult decât trecerea mea prin această lume poate îndura. Cele câteva imagini mute care mi s-au zgâriat aseară pe retină au înfipt, dragă Horia, un pumnal veninos în creierul meu inocent. Au înfipt în creierul meu… adevărul. Iar adevărul, dragul meu, este că această țară este pierdută definitiv, iremediabil, ireparabil și ire…
PATAPIEVICI
Și irefutabil, dragă Gabriel, știu. Irefutabil, inextricabil, inexpungnabil și indimenticabil. Veracitatea spuselor tale mă terifiază. Am întrezărit și eu astfel de imagini, într-un hebdomadar din acela colorat, odată, când așteptam să acced pe scaunul stomatologului.
LIICEANU
Pentru mine, dragă Horia, a fost o experiență nemiloasă, feroce, ale cărei vibrații nu le-aș fi putut niciodată intui a priori. A fost ca și cum carnea mea pământeană și sufletul meu imponderabil ar fi fost simultan abuzate de o realitate barbară, necruțătoare, sângeroasă și nestăpânită.
PATAPIEVICI
Știu, Gabriel. Simțurile mele au perceput grozăvia aidoma simțurilor tale, iar repercusiunile mă pun în dezordine încă și astăzi.
LIICEANU
Ce ne facem, dragă Horia?
PATAPIEVICI
Nu știu, dragă Gabriel, soluția nu m-a vizitat încă, oricât de mult i-aș fi tatonat vecinătatea.
LIICEANU
Sunt devastat, dragă Horia. Sunt pârjolit de neputință, sunt perplexat, stupefiat, năucit, uluit.
PATAPIEVICI
Și eu, dragă Gabriel, și eu. Dar… stai… stai o secundă. Întrevăd că mi-ar putea compărea o rezolvare.
LIICEANU
O rezolvare? De-abia aștept!
PATAPIEVICI
Ce-ai zice, dragul meu, dacă…
LIICEANU
Dacă…?
PATAPIEVICI
Dacă nu ne-am mai… dacă nu am mai deschi… dacă am încerca să preîntâmpinăm orice ispită la care ne-ar putea supune ingratul, alienatul, hazardatul și perturbatorul tub catodic. Dacă nu ne-am mai lăsa înfeudați?
LIICEANU
Adică să nu ne mai uităm la televizor?
PATAPIEVICI
Da.
LIICEANU
Să nu ne mai lăsăm seduși, subjugați, aserviți, îngenuncheați, înrobiți?
PATAPIEVICI
Confirm.
LIICEANU
E foarte interesantă ideea ta, dragă Horia. Îți promit că o să reflectez la ea. O voi contempla îndelung.
PATAPIEVICI
Îi voi conferi și eu atenția cuvenită. Te îmbrățișez, dragă Gabriel.
LIICEANU
Iar mie, dragă Horia, permite-mi să te încredințez de gândurile mele cele mai bune. Te pup. Mă duc să-mi scufund întrega ființă în analiza voluptuoasă a soluției pe care ai propus-o. Mai vorbim, dragă Hori… STAI!
PATAPIEVICI
Nu m-a perturbat nici o clipă conceptul echivoc al plecării, dragă Gabriel. Stau…
LIICEANU
Dacă nu e asta, soluția, dragă Horia?
PATAPIEVICI
Ăă… Dacă nu e asta?… Nu pot palpa, dragă Gabriel, configurația unui răspuns la întrebarea ta. Nu am încă nici cea mai mică intuiție a reprezentării lui. Se constituie ca necestitate să mă gândesc.
LIICEANU
Da! Să ne gândim, dragă Horia. Trebuie neapărat să ne gândim. E o chestiune care nu suportă amânare. Mă duc chiar acum să mă gândesc, dragă Horia.
PATAPIEVICI
Și eu, dragă Gabriel. În acest moment, este fundamental, capital, crucial, primordial și decisiv să ne gândim. Mă duc și eu. Te îmbrățișez, pa.
LIICEANU
Iar eu te asigur de gândurile mele cele mai bune. Pa, dragul meu pri… STAI!
PATAPIEVICI
Intervalul care mă desparte de pornirea interioară conștientă și însoțită de un efort volitiv a plecării este imens, dragă Gabriel…
LIICEANU
Îmi promiţi că vei medita adânc. Da, Horia?
PATAPIEVICI
Greu de străbătut, compact, des, întins şi vast voi medita, dragă Gabriel. Te sărut.
LIICEANU
Şi eu, dragă Horia!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu