TESTAMENT PROVIZORIU

TESTAMENT PROVIZORIU

Nu cred nici cât o cirtă în trecut
Iar viitorul e mâncat de vârolaci;
În atmosfera tulbure, pe vii, de draci,
Va fi şi eu de-aci curând ca să mă mut...

Să număr nucile uscate să le sparg;
Şi dacă miezul lor e însuşi mucigaiul?
Să leg de nucul verde încă un catarg,
Mi-ar istovi priponul lui celest alaiul?!

Nu ştiu nici clipa nici împrejurarea
Nu ştiu cât merită pe-aici să mai rămân;
De bunăvoia rugăciunii să-mi lungesc cărarea
Aş mai putea să fiu pe viaţa mea stăpân?!

Oh, fenomenul a trecut pe lângă noi,
Şi de cerneala lui se înegrise marea...
Ci Marea Neagră nu s-a adunat din ploi...
Aceastea-s Întrebarea şi Mirarea (?!)...

ION MURGEANU,
5 novembre 2010, 9h