Cezar Ivanescu versus Adrian Paunescu
“Trubadurul” & “Tribunul”
~Ion Murgeanu: „Cezar (o evocare post-mortem a poetului Cezar Ivănescu)“
Ultimele lui 35 de zile aici la Bucureşti am fost mereu împreună, se întorcea cu o fervoare şi o rară tandreţe la primii noştri ani de literatură, de la Bârlad, m-a purtat cu el peste tot, şi din nou. La Şcoala Centrală, în cadrul unei întâlniri cu elevii şi profesorii din Aula Magna a primei şcoli bucureştene de fete, a rostit o declaraţie fulminantă chiar în legătură cu mine: „Dacă azi sunt cine sunt şi ce sunt îi datorez totul Dlui Ion Murgeanu, de aceea am insistat să fie prezent aici, să ne amintim că în anii de început, la vârsta voastră, el a fost primul care mi-a recunoscut talentul de poet, dar şi cel mai consecvent susţinător al meu, timp de o viaţă; am dorit să-i mulţumesc public iar pe voi vă rog să înregistraţi pe aparatele voastre şi să reţineţi”. Deşi, între timp şi între timpuri fuseseră intre noi şi “răciri”, cum se spune, şi pauze de respiraţie, când lui i se părea că eu am mai mult noroc (sic!), dar eu de când l-am cunoscut şi pânâ cu trei zile înainte de a muri i-am lăsat avansul meritat, cel puţin doi paşi înaintea mea, şi a noastră, de fapt, a tuturor care facem literatură in acest subsol blestemat al lumii; nu am avut cu el o competiţie, i-am recunoscut si susţinut GENIUL, încă de când i-am citit primele versuri, l-am pus în linie dreaptă cu Labiş şi Eminescu, şi, e drept că am insistat, până ce el însuşi, cu dreapta măsură a unei înţelepciuni naturale, ce-l făcea şi mai special, m-a barat: comparaţia cu Eminescu nu o primea; nu a primit-o decât mai târziu, nuanţat însă, când îşi revendica, pe drept, locul „de-a dreapta” sfântului nostru poet nepereche: „Eminescu-i Dumnezău/ Iar eu mi-s profetul Său.” Era când l-am cunoscut un copil frumos, chip angelic, ochii puţin oblici, în care răzbătea partea de rasă „arvanită”, cum observa mai târziu cineva, chica rimbaldiană, puţin inelată, dar tuns franţuzeşte, un băiat călcând pământul cu putere şi graţie, şi, într-adevăr, dintre sporturi alesese boxul, pe care-l exersa la clubul „Rulmentul” al Bârladului din acei ani. Ulterior şi boxul lui trebuia să completeze cu „picanterii” lista legendei poetului, de care, fără să fi ştiut, mă ocupasem în toţi acei ani mai mult decât mă ocupasem de mine. În pregătirea debutului nostru la Iaşi, în ziarul regional din acea vreme, „Flacăra Iaşului”, mi-aduc aminte că l-am somat pe nobilul Ştefan Oprea, de la ziar, că în cazul în care în rubrica de „Cenaclişti bârlădeni” unde urma să apărem, nu intra şi Cezar atunci nici eu nu aş fi mai vrut să apar; Cezar avea probleme la facultate, rebelul izbucnise puternic, şi suavului-cumsecade, Bădia Fănică Oprea, i se părea de tot bizară atitudinea mea, debuturile din acei ani se obţineau greu, erau dirijate şi aprobate din altă parte sau chiar şi din „alte părţi”. Dar am izbândit şi am debutat împreună, între noi şi cu Ion Iancu Lefter, un altfel de poet-maudite, spre mândria azi, a tuturor care au luat parte la acel act. Problema lui Cezar a urmat „să fie” şi să sporească mereu, pe măsură ce Geniul său îl cizela altfel decât pe oricare dintre noi; mă fascina şi fascinaţia mea mă punea mai departe la lucru în partida lui, ignorându-mă parcă anume, şi citându-mă după el, oricare ar fi fost situaţia, chiar şi după ce primele noastre versuri fuseseră salutate în „Contemporanul” de G. Călinescu. Ceva mai târziu cineva din redacţia „Contemporanului” mi-a spus: „Mai bine ai vorbi despre tine şi l-ai lăsa pe prietenul tău să se descurce singur”. Mi se părea nedrept şi am ignorat acest sfat în continuare.
Eminescu , în cunoştinţă de cauză, a făcut afirmaţia că “geniul este urât” , nu in sensul ca “nu-i frumoasă faţa mea”, cum de data asta o spunea Cezar însuşi; însă duşmănit a priori, nesuferit de impotenţi si mai ales de veleitari, cum au continuat şi mai mult să-l urască pe prietenul meu, liota de cântăreţi din trişcă, pe deşte şi din frunza palmată a „indicaţiilor” de partid şi de stat, sub-textuale; ei, cu timpul i-au şi devenit asasini, coalizându-se într-o sinistră cabală. Cezar însă a reuşit să-şi impună talentul, vocea lui atât de suavă, de pură, de transparentă, dar „tare” ca stânca Albaniei materne , puternică şi de neclintit, totodată; el a recuperat până la urmă mitul lui Labiş, din apele călduţe ale politrucilor literari de serviciu, scriind una din cele mai dure cărţi post-decembriste din România: „Timpul asasinilor”… imun la ameninţarea că una din victimele aceluiaşi „timp”… ne-încheiat încă nici azi, va fi el…a relansat „Doina” lui Eminescu şi a făcut din ea un spectacol provocator de „trezvie” încă din ultimii ani ai comunismului…
De fapt asasinii lui, în final, nu i-au mai putut suporta curajul şi rectitudinea, faptul că-n noile condiţii ei vindeau şi cumpărau peştişori literari mici, nişte ţâri, în timp ce „fachirul” de Cezar, jucându-se mai departe cu focul, antrena delfini, în golful de aur al poeziei sale, continuând să facă pescuiri minunate, ţintind tot mai sigur treapta cea mai de sus a afirmării, într-un final poate Premiul Nobel ; sau cine ştie, un premiu inventat anume şi numai pentru valoarea lui. Asta nu i-au iertat până în clipa morţii şi nici în moarte nu-i iartă, din moment ce au creat aici la Bucuresti, “in turcitul Bucuresti” {apud Cezar}, o “blocadă” a tuturor ieunucilor literari, si au impus si un embargo pe numele lui. Este întâia oară când Uniunea Scriitorilor tace laşă, cu toată conducerea ei, din care şi el făcea parte, de altfel, la moartea unui mare poet, unanim apreciat şi de adversarii săi cei mai inteligenţi…Restul? Resturile…
L-au urât din totdeauna, l-au marginalizat, au dorit sa-l excludă cu o pasiune distrugătoare, căci meschină şi laşă, i-au creat o legendă sinistră si l-au înfometat în repetatele greve ale foamei, aducându-l la disperare: Cezar Ivanescu a avut soarta geniului din totdeauna şi după moarte nădăjduim că Geniul lui se va replia şi ne va crea încă mari revelaţii. Pe moartea lui am simţit o clipă că mă voi prăbuşi, după ce am mai avut puterea să ajung la Iaşi, singurul supravieţuitor din Bucureştii ostili şi asediaţi de ură; Alex Cetăţeanu(l) canadian, a auzit ce am spus eu acolo şi ce am avut de subliniat cu tuş negru dar şi cu otravă. Alex, prietenul lui Cezar, pentru mine ivit din neant, şi în ultima clipă, când nu mai nădăjduiam a cunoaşte oameni, cum ar spune Alex, perfecţi, căci „puri şi simpli”; asta în mitologia lui pandură e ceva subtil, dacă nu chiar totul. Perfectul simplu de la Vâlcea. Mulţumim Alex. Fără tine, Clara şi eu ce ne-am fi făcut la moartea lui Cezar, căzută peste noi toţi ca un trăznet? Soţia mea m-a silit, ulterior, să merg cu ea într-o călătorie în Grecia ca să scap de „obsesia Cezar”. Să scap de Cezar în Grecia?! Tocmai în Grecia. Grecia din capul lui si al meu, pe care am făcut, in anii tineri exerciţii de digitaţie, cum se spune, iar lucrul acesta eu l-am învăţat de la Cezar; Grecia m-a ridicat, astfel, cât de cât, si din nou, ca sa-l pot evoca si aici pe Cezar ,”Turnul aheilor” , odiseanul Titid Diomede, cum l-am numit pe el, intr-un poem din acea vreme de splendoare a tinereţelor noastre moldave şi suave.
La întoarcerea din mările egeene, cu doua zile înainte de a 40 -a zi de la îngroparea lui, l-am visat pe Cezar: Cum e pe-acasă? Mi-a părut că mă întreabă, dar nu am înţeles dacă se referea acasă aici, sau acasă în Grecia, el fiind, deopotrivă, „grec, albanez, turc şi moldav”, cum s-a recomandat într-un surprinzător capăt de vers. Alţii îşi ascund cu obidă orice dâră obscură de identitate „străină”. El cu superbie a subliniat ce a luat de la fiecare din aceste sângiuri care l-au alcătuit: de la greci, fireşte, inteligenţa, de la albanezi curajul, de la turci nebunia, iar de la moldavi, puterea de-a îndura”. Cât a îndurat acest om într-o viaţă, mereu nesigură şi ameninţată, e greu de aproximat cel puţin: poemele lui majore, oratorii şi simfonii, care au în centrul lor patima Domnului Nostru Iisus, o spun mult mai bine şi mai exact. În vis era însă viu si actual şi universal de nu cumva cosmic; foarte elegant si preocupat si foarte solicitat intr-o lume pe care nu o mai cunoscusem până acolo; dar eram împreună, vorbeam ca de obicei, pasionaţi de ceva, şi amândoi cred ca eram foarte amuzanţi, ca in zilele noastre bune. Mi-a spus la un moment dat sa rămân să-l aştept că el se va întoarce şi vom pleca amândoi ca de obicei; eram totuşi în acea acţiune din vis; a plecat în lumea aceea de necunoscuţi, elevată şi la fel de elegantă cum şi el mi s-a înfăţişat, dar nu s-a mai întors, până când eu mi-am dat seama de provocările visului şi m-am trezit. La fel i-am visat după moartea lor pe Daniel Turcea şi pe Mircea Ciobanu, în acelaşi gen de vise eclatante, strălucitoare şi vii. Prietenul nostru, am conchis, că a trecut de vămi, şi de zona intermediară… I s-au deschis şi lui porţile de aur ale Splendorii şi Învierii; deci, plânsul şi zbaterea mea încetează; ar fi blasfemie curată să bocesc raiul şi eternităţile lui….
Un lucru ar mai fi de făcut pentru Cezar, o scrisoare deschisă, pe care s-o adresăm public, tuturor celor cărora el le-a trimis scrisori disperate, persoane oficiale îndatorate legal sa-i fi dat un răspuns marelui poet, defăimat cu aceeaşi ură şi rea vehemenţă de care am vorbit mai sus, dar si cu o inconştienţă criminală, de data asta, căci i-au grăbit şi forţat moartea… în zilele de linşaj mediatic cineva a şi avertizat despre ce s-ar putea întâmpla cu el, şi până la urmă s-a şi întâmplat; o scrisoare deschisă, deci, să o semnăm toti prietenii lui de suflet, în primul rând, fidelii săi; si sa o mediatizăm în ţară şi în străinătate, la Bucureşti şi la Bruxelles şi la Paris si la Montreal şi la Tel Aviv, in USA, pâna ce vor catadicsi, bestiile, sa dea răspunsul cu care i-au fost datori, ignorând prin tăcerea lor, legile de hartie, căci de suflet şi de bun simt la ei nu poate fi vorba şi nu le vom găsi în veac.
Asta ar fi penultima mea datorie faţă de Cezar şi ultima rămâne aceeaşi iubire, tributul ei necondiţionat, fără sumă şi fără rest. Cu o nouă bătaie de aripi totuşi, şi cât mai sus, mai aproape de cei „o mie de sori” care fac sufletul omenesc etern şi nemuritor şi-l pregătesc încă din viaţa efemeră de pe pământ să existe şi să reziste în timp şi deasupra lui…
As mai dori să putem sa fim fraţii si surorile lui Cezar. Ultima oară Cezar mi-a spus: “Eu te consider fratele meu mai mare, Ion”; în acele zile, despre care atunci nu înţelegeam ce puteau prevesti.
El a murit fraged si pur ca un înger al durerii, jignit de infatuările troglodiţilor, si avea atâta nevoie de dragoste, din el iradiind atâta iubire… Aşa l-am regăsit si resimţit, în acel răstimp, al întoarcerii fratelui risipitor, căci insistenţa, “teroarea” iubirii sale, chiar, după firea obişnuită pe care i-o cunoscusem de-o viaţă, atunci mi s-au părut de tot ciudate. Acum înţeleg că mesajul mutării de-aici vine înainte ca noi să înţelegem ceva din el, căci e scris din „altre stele” cum ar spune Dante Alighieri, unul din marii poeţi atât de iubiţi de Cezar. .
ION MURGEANU
…o frunză de paltin din România…
Cezar Ivanescu la Nasul. 6 februarie 2008. partea I
Cezar Ivanescu, 6 februarie 2008. Emisiunea Nasul
partea a II-a
Cezar Ivănescu, 6 februarie 2006. Emisiunea Nasul
Ultima parte
Cezar Ivănescu, 6 februarie 2008. Nasul. Ultima parte
Fiţi alături de noi!
Scrisoare deschisă pentru Cezar Ivănescu
Marturii in numele Adevarului
L-am cunoscut pe domnul Cezar Ivanescu cu care am fost in relatii foarte apropiate, astfel incat am avut posibilitatea sa-mi formez o indubitabilia convingere privitoare la caracterul sau deosebit si la convingerile politice care il plasau intr-o pozitie opusa insinuarilor unor oameni lipsiti de caracter.
Am lucrat de asemenea cu doamna Maria Ivanescu la Editura Enciclopedica prilej cu care am putut lua cunostinta de deosebitele calitati morale si intelectuale ale celor doi soti.
Ma alatur cu toata convingerea celor care resping cu indignare acuzatiile total nefondate ce i s-au adus marelui nostru poet Cezar Ivanescu, generate de calcule meschine ce urmareau desfiintarea morala a unui om a carei probitate morala nu va putea fi pusa niciodata la indoiala.
Ion Enescu, medic, avocat, director general al Trustului Editorial Orizonturi Bucuresti, presedinte al Societatii Editorilor din Romania
Blog Ideea Europeană. Revista Contemporanul
Director: Nicolae Breban
Nicolae Manolescu. Indemnizatie de conducere a USR/2007: 51.334 RON/anual, net
SURSA: MAE [14 iunie 2008]
„Cezar Ivănescu a murit în condiţii inumane, total neclare, chinuit, după ce cu doar cîteva zile în urmă se întorsese dintr-o vizită triumfală în Albania, ţara de origine a mamei sale. Acuzaţiile profund nedrepte lansate în 29.01.2008, neprobate nici măcar printr-o virgulă, l-au urmat pe Cezar Ivănescu chiar şi după moartea sa, în ferpar. ...Chiar şi după moartea sa profund tragică şi ciudată, conducerea Uniunii Scriitorilor din România nu a luat notă, nu a considerat a fi uman, elegant şi necesar să transmită presei un comunicat oficial care să aducă clari¬ficările necesare şi să puncteze dramatismul situaţiei. Un asemenea comunicat nu ar fi denotat altceva decît respectarea Statutului USR, Cezar Ivănescu fiind membru al USR şi membru în Consiliul USR... Din tot ceea ce, prin tragismul evenimentelor, a rămas în manuscris, rezultă în mod zguduitor cît de mult a suferit Cezar Ivănescu ca urmare a acuzaţiilor «pe surse» la care a fost supus începînd din 29.01.2008. Într-un fel cumplit, moartea sa a început atunci cînd, expus, la vîrsta senec¬tu¬ţii, acestor acuzaţii nedrepte şi neîntemeiate a fost nevoit să suporte un adevărat atac în locul recu¬noaş¬terii binemeritate, atît a valorii sale ca autor, cît şi a valorii sale ca model uman, de existenţă exemplară”.
Clara Arustei, Jurnalul National, 3 iunie 2008
Cezar Ivănescu, Efebul de la Marathon, bpt, Minerva, 2000
[descărcaţi pdf-ul cărţii]
CAZUL GRAV DE MALPRAXIS care a dus la decesul scriitorului CEZAR IVANESCU
preluat de Asistenta pentru Consumatori
ROMANIANVIP
Gabriela Creţan
Angela Furtună
Victor Roncea
Ziarist si contra-ziarist
Liviu Ioan Stoiciu
Ion Murgeanu
CEZAR IVANESCU: VOR INCERCA SĂ MĂ LICHIDEZE FIZIC
Cezar Ivănescu, Despre cultura cu dragoste (1993, TeleM)
Pentru
Maria şi Cezar Ivănescu ştiind că veţi iubi acest volum, dar neştiind cît de mult vă pot iubi eu pe voi, şi nu doar azi, şi nu doar mîine, şi nu doar în trecătoare împrejurări.
Petru Creţia
5.III.92
Pentru
Cezar
cu care soarta m-a făcut mai bogat decît Cresus.
În numele a tot ce ne leagă, cu Eminescu în cale şi în zare.
Petru
24 mai 1996
Symposion (fragment), Casa Pogor, Iaşi, 1993
„am surîs pînă cînd mi-au acoperit surîsul cu o pînză de sînge“
„Acum să explicăm, prin experienţă proprie, cum pentru a cîta oară în viaţă? ne-am însuşit lecţia sacrului printr-o drastică cenzură transcendentă... Toată iarna şi toată primăvara anului 1990 am lucrat poemul pe care-l veţi asculta, Symposion, cu voluptatea reluării imaginare, zilnice, a scenariului Calvarului, o trăire estetică, deci hedonistă, şi apoi a venit ziua de 14 iunie, cea mai sinistră zi din istoria trăită de mine a poporului român: şi prin propria voinţă m-am experiat puţin în scenariul Calvarului pe care tocmai îi descrisesem, plătind această experiere cu trei ani de boală: nu ne angajăm pe Drumul Crucii sau în oricare alt scenariu sacru ca într-o simplă experienţă estetică sau existenţială, ci încercînd să ne regăsim sufletul liber, fatal, religios: în acea clipă suspendată, cînd treizeci de brute cu bîtele în mîini au pătruns în încăperea în care ne aflam şi au început să ne lovească, mi-am amintit enunţul din Bhagavad-gita (II, 19) că un om nu poate fi ucis şi am surîs pînă cînd mi-au acoperit surîsul cu o pînză de sînge; după mai multe experienţe similare, clipe suspendate care durează cît lumea, numai o minte de imbecil se mai poate opune sentimentului religios care ne invadează sufletul... şi despre aceasta numai muzica ne poate instrui şi poezia, cînd aspiră să devină muzică sau se topeşte, ca într-o hierogamie, toată, în muzică... “
Cezar IVĂNESCU, Curs general de poezie I
(fragment), 1993
10 DECEMBRIE 1989. DOINA INCHINARE LUI EMINESCU
Valeria Seciu, Cezar Ivănescu, Marin Preda
Mogoşoaia, 1975
Cezar Ivănescu, Marin Preda, Mihai Ungheanu (de la stânga la dreapta)
Mogoşoaia, 1975. Fotografii de Ion Cucu
G. Ivănescu, Istoria limbii române (1980)
Nepotului meu Cezar Ivănescu şi nepoatei mele Maria Ivănescu, care sînt de cîţiva ani de zile aşa de apropiaţi fizic şi sufleteşte de mine, cu veche afecţiune şi preţuire şi cu urarea pentru Cezar de a ridica poezia română şi mondială la o nouă culme.
G. Ivănescu,
Iaşi,
14 aprilie 1980
EDITURA JUNIMEA
GAUDEAMUS, 2009
ROSARIUM, recital în Catedrală
CEZAR IVĂNESCU, 15 februarie 2008
Cezar Ivanescu - mesaj de dincolo de moarte catre Nicolae Manolescu
Salonul de carte de la Montreal
Standul Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Canada, sub semnul lui Cezar Ivănescu
CEZAR IVĂNESCU îşi denunţă „executorii“, MĂRTURII
Cezar Ivănescu: „Îi acuz de intenţie de crimă!“ (MOTIVAREA „CABALEI“ LUI NICOLAE MANOLESCU, fragment 1, februarie 2008)
Cezar Ivănescu, „Despre linşaj mediatic, alegeri şi nereguli grave la USR“ (MOTIVAREA „CABALEI“ LUI NICOLAE MANOLESCU, fragment 3, februarie 2008)
Cezar Ivănescu: „Denunţ această crimă!“; (MOTIVAREA „CABALEI“ LUI NICOLAE MANOLESCU, fragment 2, februarie 2008)
Cezar Ivanescu Interviu Inedit - Despre impostura lui Nicolae Manolescu şi atacul la Eminescu şi Ortodoxie
Alegerile de la Uniunea Scriitorilor sînt un puci fascist
Ziarul 7plus, 21 iunie 2005
24 iunie 2005, Iaşi
Listă cu semnături pentru convocarea Adunării Generale a Uniunii Scriitorilor din România
Cezar Ivănescu, Miljurco Vukadinovic, Clara Mărgineanu, Vasile Proca, Emilian Marcu, Liviu Apetroaie, Ion Hurjui, Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Liviu Papuc, Theodor Codreanu, Carmelia Leonte, Simion Bogdănescu, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru, Nicolae Sineşti, Paul Vinicius, Marius Dobrescu, Dan Alexandru Condeescu, Aurel Maria Baros, N. Grigore Mărăşanu, Daniel Corbu, Emil Iordache, Dragoş Cojocaru, Andreas Rados, Constantin Ciopraga, Magda Ursache, Petru Ursache, Simona Modreanu, Ştefan Oprea, Nicolae Busuioc, Valeriu Mardare, Gabriela Creţan, Amelia Stănescu, Linda Maria Baros, Fraga Cusin, Adi Cusin, M. Popovici, Ion Ţăranu, Bădăran Gheorghe, Indira Spătaru, Elvira Sorohan, Mihaela Paraschiv ş.a.
PETRU CREŢIA: PENTRU CEZAR IVĂNESCU. Video-document despre Constantin Noica, Cezar Ivănescu
Expoziţia-Document ÎN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU
Ediţia acestui an a inclus în program şi o manifestare inedită: Expoziţia-Document ÎN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU - un proiect conceput şi coordonat de Aurelia Călinescu, un omagiu adus unei mari personaliţăţi a culturii, de la a cărui plecare definitivă a trecut mai bine de un an. Proiectul a fost conceput sub forma unui art-eveniment intermedial, în colaborare cu Centrul Cultural "Liviu Rebreanu" Aiud şi găzduit în luna septembrie la Muzeul de Istorie din Aiud, bucurându-se de participarea unor cunoscute personalităţi ale vieţii artistice din întreaga ţară.
SIBIU: Festival de muzică folk şi poezie
IN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU
Muzica şi poezie
Cezar Ivănescu
BLOG IN MEMORIAM
Cezar Ivănescu, poetul ucis
Bucuresti, Silvestru, 6 august 1998. Poetul printre prieteni, de ziua sa
Paul Barbăneagră, Cezar Ivănescu
Cezar Ivanescu, Dana Roman, Paul Barbăneagră cu soţia
Expoziţie Cezar Ivănescu la Casa de Cultură, Galaţi
„Începând cu luna octombrie, în foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor veţi putea vedea expoziţia de fotografii „Don Caesar – In memoriam Cezar Ivănescu”, realizată cu sprijinul Bibliotecii „V. A. Urechia”. Expoziţia cuprinde aproximativ 45 de fotografii inedite din arhiva personală a poetei Angela Baciu – frânturi din viaţa unuia dintre cei mai mari poeţi contemporani, plecat de curând dintre noi - Cezar Ivănescu. Fotografiile au mai fost expuse în cadrul „Festivalului Naţional al Cărţii Axis Libri”, organizat de Biblioteca „V. A. Urechia. Anul viitor, expoziţia va căpăta un caracter itinerant, urmând să fie organizată şi la Brăila, Tecuci, Iaşi, Focşani şi Bucureşti.“ Roxana Artene Penciu
Nicolae Breban
lui Cezar Ivănescu, marelui poet
CEZAR IVANESCU: IN MEMORIAM
AIUD, 2009
Cezar Ivănescu, 1984
Foto: Paul Agarici
Petru Cretia
Pentru Cezar poeta magnus
Al. Raicu, Adio Baudelaire
Lui Cezar Ivănescu,
poetului de profundă originalitate, scriitorului european care va trasa o urmă vie, puternică, în literatura română, omului de nobleţă cum rar am întîlnit printre scriitorii contemporani, – această carte din care îl rog să citească cel puţin ultimul ciclu, cel legat de luminile Parisului, cu rugămintea fierbinte să-mi ierte întîrzierea acestor rînduri care deşi afectuoase, nu închid totuşi, îmi dau seama, emoţia şi dragostea ce-i port.
iunie 1982
25 septembrie 2009
AIUD. In memoriam, Cezar Ivănescu
Petru Cretia
Cezar Ivănescu, 1984
Foto: Paul Agarici
Mişcarea literară
Dosar Cezar Ivănescu. SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE NICOLAE MANOLESCU, PREŞEDINTE AL USR
George Astaloş
Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Bienala de artă Cezar Ivănescu, ediţia 2009
Nichita Stănescu
Cezar Ivănescu, Cătălin Ţârlea, Cu cărţile pe faţă, 7 ianuarie 1997 (fragmente)
M-au ameninţat şi cu moartea! Mircea Dinescu este unul dintre vinovaţii de moartea lui Preda.
Eminescu, Vulcanescu, Zub, Blaga şi lecţia lui Arghezi. Poezia este artă sacră.
Cezar Ivănescu, Paradigma românească, document audio, 8 iunie 2005
Inedit, despre Nicolae Manolescu şi cenzura comunistă pe care acesta a practicat-o, despre decăderea morală a unora, securitate, comunism şi neocomunism (fragment)
Cezar Ivănescu, 10.XII.1989, Tatăl meu Rusia
Semnături în contemporaneitate, convorbire cu poetul Cezar Ivănescu, 9.X.1989
Cezar Ivănescu, Despre Mihai Eminescu, Programul 2, 1989
Petru Creţia, Despre Constantin Noica, poezie şi Cezar Ivănescu
Cezar Ivănescu în dialog cu Eugenia Guzun, Cum vă place, Radio România Actualităţi, 7 iunie 2000
„Eu am fost săritor la trapez fără plasă toată viaţa“
Cezar Ivănescu
„Scrisul rămîne o artă pe deplin umană şi divină, scriind poţi face acel semn ca abisul în care să se resoarbă lumile, scriind, hîrtia poate lua foc de lumina lui Dumnezeu...“
Cine aplică Legea în România?
Extras din prevederile stipulate de Legea 187 şi de Regulamentul CNSAS, în vigoare şi la data de 29 ianuarie 2008: „darea spre publicitate a unor date sau informaţii din dosare, necorespunzătoare adevărului, de natură să lezeze viaţa, demnitatea, onoarea sau reputaţia unei persoane constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar prezentarea denaturată a datelor din dosarul de Securitate, în scopul discreditării sau al nedeconspirării constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a mai lucra în domeniul arhivelor. Sustragerea, tăinuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor şi a oricăror documente ale Securităţii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorându-se cu 2 ani şi că eliberarea de informaţii din dosare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“
Cezar Ivănescu a murit ca urmare a atacului imoral dar şi ilegal (v. citatul redat mai sus!) al unui membru al Colegiului CNSAS, Mircea Dinescu. Cine aplică Legea?
Basarab Nicolescu, Solomon Marcus, Magda Stravinschi, Cezar Ivănescu (Gaudeamus, 2007), lansarea cărţilor: Noi, particula şi lumea, Transdisciplinaritatea. Manifest, Teoreme poetice, Între ştiinţă şi religie, Basarab Nicolescu, Editura Junimea.
CEZAR IVĂNESCU, 1996
Eu în Doina (Melodie fără sfîrşit) şi aici îţi dau răspunsul cel mai profund vorbesc de drama moldovenilor aici în Bucureşti şi spun aşa: „Fiecăruia un gîde/ Şi-o paiaţa care sca-/ De satîrul morţii hîde/ Nu scapă batjocura”. Mă refer la Eminescu, Bacovia, Labiş, la mine şi la alţi moldoveni de geniu veniţi în Bucureşti. Dacă nu-ţi iau capul, te bajocoresc. Pe Eminescu l-a batjocorit /.../ Macedonski, pe Bacovia l-au batjocorit toţi în epocă, pe Labiş l-au omorît. Pe mine m-au batjocorit.
Cezar Ivănescu
1989, imagine din timpul filmarilor la documentarul Vlad Ţepeş
CEZAR IVĂNESCU
Muzică şi poezie
Cezar Ivănescu
folosind
Arhivă blog
• ► 2010 (18)
o ► septembrie (1)
► Sep 04 (1)
M. R. IACOBAN, DUBLU MALPRAXIS
o ► august (2)
► Aug 31 (1)
Cezar IVANESCU, greva foamei din 1983, pentru poem...
► Aug 01 (1)
VIDEO-DOCUMENT. Cezar Ivănescu în dialog cu Radu M...
o ► iulie (3)
► Iul 24 (2)
"Dacă uciderile lui Eminescu, Goga, Labiş, Preda s...
SCRISOAREA DESCHISĂ. CAZUL CEZAR IVĂNESCU
► Iul 17 (1)
AMFITRION. NUMĂR DEDICAT POETULUI CEZAR IVĂNESCU
o ► iunie (2)
► Iun 29 (1)
Cezar Ivănescu, interviu inedit, 8 februarie 2008,...
► Iun 05 (1)
CNSAS. RASPUNS LA SOLICITAREA DE A VEDEA DOSARUL I...
o ► aprilie (2)
► Apr 26 (1)
CEZAR IVANESCU, un Inger in Vinerea Patimilor
► Apr 02 (1)
„viaţa noastră dacă nu e dăruită unei misiuni sau ...
o ► martie (4)
► Mar 18 (2)
Magda URSACHE, Seismogramă la doi ani de la moarte...
Magdalena ALBU: DICTATURA NONVALORII…
► Mar 14 (1)
Angela Furtună, In Memoriam Cezar Ivănescu
► Mar 03 (1)
Daniela Firănescu: Mumiile sonore. Lucian BLAGA şi...
o ► februarie (1)
► Feb 05 (1)
CURENTUL. Fiica lui Cezar Ivănescu: Mircea Dinescu...
o ► ianuarie (3)
► Ian 26 (1)
De ce nu este România un stat de drept? 29.01.2008...
► Ian 16 (1)
CEZAR IVĂNESCU: Imitarea Mirumului (text integral)...
► Ian 07 (1)
SCRISOARE DESCHISA. CEZAR IVĂNESCU: ŞTIU mai bine ...
)
ETERNA REÎNTOARCERE. „...în decembrie 1989 în într...
► Dec 26 (1)
Mihai Ursachi (1979), dedicaţii pentru Cezar Ivăne...
o ► noiembrie (2)
► Nov 21 (1)
CEZAR IVĂNESCU: „USR ar fi trebuit să numească şi ...
► Nov 09 (1)
CEZAR IVĂNESCU MESAJ CĂTRE NICOLAE MANOLESCU. TEXT...
o ► octombrie (5)
► Oct 29 (1)
Câteva precizări necesare despre două cazuri total...
► Oct 24 (1)
CEZAR IVANESCU despre NICOLAE MANOLESCU: „Îl consi...
► Oct 18 (1)
INEDIT – CEZAR IVĂNESCU. INTERVIU AUDIO, 2005 şi P...
► Oct 06 (1)
A. KOMIVES: C. IVANESCU, un Don Quijote contempora...
► Oct 05 (1)
CEZAR IVANESCU despre NICOLAE MANOLESCU: „Îl consi...
o ► septembrie (1)
► Sep 05 (1)
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ LUI NICOLAE MANOLESCU,...
o ► august (2)
► Aug 29 (1)
Mircea Eliade. Scrisori către Cezar Ivănescu
► Aug 02 (1)
Profesorul G. Ivănescu, dedicaţii pentru Aurel Ivă...
o ► iulie (5)
► Iul 27 (1)
Moartea unui artist, un articol de Mircea Radu IAC...
► Iul 22 (1)
3 ianuarie 2006. Scriitorul Cezar Ivănescu agresat...
► Iul 15 (1)
Maria Ivănescu, Premiul de Traduceri din Literatur...
► Iul 07 (1)
In memoriam Cezar Ivanescu. Art-eveniment intermed...
► Iul 06 (1)
Marin Preda, dedicaţii pentru Cezar Ivănescu
o ▼ iunie (4)
▼ Iun 28 (1)
Moartea lui Cezar Ivănescu. Radiografia unei crime...
► Iun 16 (1)
„Eminescu-i Dumnezău/ Iar eu mi-s profetul său”. C...
► Iun 13 (1)
România literară, cenzura comunistă şi nedreptăţil...
► Iun 04 (1)
Constantin Noica: Iată poetul!, Petru Creţia despr...
o ► mai (7)
► Mai 31 (1)
Cezar Ivănescu, scrisoare deschisă adresată minist...
► Mai 28 (1)
Memoriu adresat Domniei Sale domnului Raed Arafat,...
► Mai 23 (1)
DOINA INCHINARE LUI EMINESCU, Cezar Ivănescu, 10 d...
► Mai 21 (1)
Gîndul
► Mai 12 (1)
Cezar Ivănescu. 11 aprilie 2008. Redacţia Editurii...
► Mai 06 (1)
MAÎTRE DE LA CLARTÉ. „Desculţ şi flămând s-a întor...
► Mai 01 (1)
Dosarul medical al unei crime „aproape“ perfecte. ...
o ► aprilie (3)
► Apr 30 (1)
Cezar Ivănescu, Efebul de la Marathon
► Apr 26 (1)
Un an de la „lichidarea“ scriitorului Cezar Ivănes...
► Apr 07 (1)
Maria Ciornei: „A mai plecat un Caesar“
o ► martie (4)
► Mar 29 (1)
Vlad Ţepeş, film documentar, 1989, cu participarea...
Slujbă de pomenire la şase luni de la moarte pentru Cezar Ivănescu
Slujba de pomenire s-a săvârşit în ziua de 20 octombrie 2008, la Reprezentanţa Patriarhiei Române de la Ierusalim de către Prea Cuviosul Părinte Protosinghel Serafim Pasca împreună cu soborul de monahii.
Slujba de pomenire la şase luni de la moarte pentru Cezar Ivănescu, Reprezentanţa Patriarhiei Române, Ierusalim
Cezar Ivănescu, dedicaţie pe volumul Timpul asasinilor
Constantin Noica, scrisoare către Cezar Ivănescu
De la Păltiniş, Constantin Noica îi împărtăşeşte gândurile despre La Baaad şi Muzeon, ca şi despre traducerea din Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980. În vremea cenzurii, poetul avea obiceiul să transcrie de mână, pe volumele dăruite cu dedicaţie, versurile cenzurate. Noica îi mulţumeşte pentru următoarele stihuri din Rosarium (Muzeon):
! stau în pământul sterp fără noroc,
cadavrul mi-l îngrop şi mi-l dezgrop,
gropar al vieţii mele fără viaţă
trăită-n scârbă, în dezgust şi greaţă,
plătit cu Timpul care mă omoară
dator vândut celui ce mă plăteşte
din groaza mea nu pot ieşi afară
cum Soarele arzând se osândeşte!“
Theodor Codreanu, Cezar Ivănescu. Date bio-bibliografice
Cezar Ivănescu, Doina (Străina) (numa floarea de cireş ţia), muzica şi versurile Cezar Ivănescu,la chitară Gelu Alecu, 1986
Laurenţiu Ulici, Cezar Ivănescu, Ion Caramitru, 15 ianuarie 2000
Cezar Ivanescu, 15 ianuarie 2001
Viaţa lui Adrian Păunescu în imagini | FOTOREPORTAJ
Autor: Ana Zidărescu
Poetul Adrian Păunescu a murit astăzi la vârsta de 67 de ani. Anunţul decesului a fost făcut de doctorul Şerban Brădişteanu, şeful şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a Spitalului Floreasca.
Sursa: ARHIVA EVZ
El suferea de insuficienţă cardiacă, renală, hepatică şi respiratorie.
"Astazi, 05.11.2010, la orele 07.15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat să mai bată. După nenumarate tentative de resuscitare a trebuit sa ne declaram învinşi... şi maestrul a plecat dintre noi".
Medicii au declarat încă de miercuri că starea poetului Adrian Păunescu era extrem de gravă. Poetul Adrian Păunescu a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca în 26 octombrie.
Adrian Păunescu, alături de una dintre fiicele sale (Ana-Maria), la Palatul Elisabeta, pe 23 iulie 1993. Păunescu avea trei copii: Ioana (1967), Andrei (1969) şi Ana-Maria.
SURSA FOTO: EVZ
Desfiinţat în 1985, Cenaclul Flacăra, fondat de Adrian Păunescu, a adunat peste 1.600 de manifestări culturale, de muzică şi poezie. Peste 6 milioane de spectatori au participat la adunările Cenaclului Flacăra.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu a fondat Cenaclul Flacăra în septembrie 1973. Relaţia lui Păunescu cu regimul comunist a generat neînţelegeri, iar în cele din urmă, din cauza criticilor directe aduse conducerii regimului comunist, Păunescu a fost înlăturat de la conducerea Cenaclului, în 1985.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, în tinereţe. El s-a născut pe 20 iulie 1943, într-o localitate din Basarabia, sub numele de familie Păun.
SURSA FOTO: EVZ
Poetul s-a implicat în activitatea Partidului Comunist Român din 1968. Relaţia cu regimul comunist a fost una ambiguă, cu oscilaţii de la poezii adulatoare pentru Ceauşescu, la critici directe. În cele din urmă, Adrian Păunescu a fost exclus din PCR.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu alături de Cornelui Vadim Tudor. În urmă cu câteva zile, Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, a declarat în timpul unei conferinţe de presă că regretă starea de sănătate a lui Adrian Păunescu: "Nu cred ca e ora să nu mă gândesc la bietul Adrian Păunescu. Nu îmi pot imagina cum un om care a fost lucid o viaţă întreagă acum se zbate între viaţă şi moarte. Noi am fost ca fraţii siamezi. Ne ştim din 1964. Şi, în ciuda unor conflicte, ne-am preţuit reciproc", a mai spus Vadim.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu şi Ion Iliescu.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu şi Grigore Vieru. Vieru a murit anul trecut, în ianuarie, în urma unui accident rutier. Păunescu spunea că poetul Grigore Vieru i-a fost "cel mai bun şi mai drag prieten".
La înmormântarea lui Grigore Vieru, Adrian Păunescu a compus o poezie, "Iartă-ne, Grigore!", în memoria poetului basarabean:
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu şi Grigore Vieru.
Adrian Păunescu alături de Ion Aldea Teodorovici. Teodorovici, compozitor şi cântăreţ din Republica Moldova a cântat alături de soţia sa, Doina, şi de poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, în faţa soldaţilor care au luptat în războiul de pe Nistru. Cei patru artişti s-au aflat la aproape 300 de metri distanţă de frontul de luptă. Ion şi Doina Aldea Teodorovici au murit pe 30 octombrie 1992, în urma unui accident de maşină, la 49 de kilometri distanţă de Bucureşti.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu şi Ilie Verdeţ, prim-ministru al României în perioada 29 martie 1979–21 mai 1982.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, la o întâlnire cu George Copos.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, Ilie Verdeţ şi Corneliu Vadim Tudor
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, în Parlamentul României
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, în 2006, cu ocazia lansării volumului de antologie de poeme "Marea Târzie", de Evgheni Evtuşenko
SURSA FOTO: EVZ
În 2008, Andrian Păunescu recitând din "Cartea cărţilor de poezie":
Adrian Păunescu, alături de Octavian Belu, în iulie 2009, la evenimentul "Campioni de legendă". În cadrul evenimentului care a avut loc la Sala Floreasca au fost premiaţi handbaliştii de legendă ai anilor '60-'70.
Cezar Ivanescu versus Adrian Paunescu
“Trubadurul” & “Tribunul”
~Ion Murgeanu: „Cezar (o evocare post-mortem a poetului Cezar Ivănescu)“
Ultimele lui 35 de zile aici la Bucureşti am fost mereu împreună, se întorcea cu o fervoare şi o rară tandreţe la primii noştri ani de literatură, de la Bârlad, m-a purtat cu el peste tot, şi din nou. La Şcoala Centrală, în cadrul unei întâlniri cu elevii şi profesorii din Aula Magna a primei şcoli bucureştene de fete, a rostit o declaraţie fulminantă chiar în legătură cu mine: „Dacă azi sunt cine sunt şi ce sunt îi datorez totul Dlui Ion Murgeanu, de aceea am insistat să fie prezent aici, să ne amintim că în anii de început, la vârsta voastră, el a fost primul care mi-a recunoscut talentul de poet, dar şi cel mai consecvent susţinător al meu, timp de o viaţă; am dorit să-i mulţumesc public iar pe voi vă rog să înregistraţi pe aparatele voastre şi să reţineţi”. Deşi, între timp şi între timpuri fuseseră intre noi şi “răciri”, cum se spune, şi pauze de respiraţie, când lui i se părea că eu am mai mult noroc (sic!), dar eu de când l-am cunoscut şi pânâ cu trei zile înainte de a muri i-am lăsat avansul meritat, cel puţin doi paşi înaintea mea, şi a noastră, de fapt, a tuturor care facem literatură in acest subsol blestemat al lumii; nu am avut cu el o competiţie, i-am recunoscut si susţinut GENIUL, încă de când i-am citit primele versuri, l-am pus în linie dreaptă cu Labiş şi Eminescu, şi, e drept că am insistat, până ce el însuşi, cu dreapta măsură a unei înţelepciuni naturale, ce-l făcea şi mai special, m-a barat: comparaţia cu Eminescu nu o primea; nu a primit-o decât mai târziu, nuanţat însă, când îşi revendica, pe drept, locul „de-a dreapta” sfântului nostru poet nepereche: „Eminescu-i Dumnezău/ Iar eu mi-s profetul Său.” Era când l-am cunoscut un copil frumos, chip angelic, ochii puţin oblici, în care răzbătea partea de rasă „arvanită”, cum observa mai târziu cineva, chica rimbaldiană, puţin inelată, dar tuns franţuzeşte, un băiat călcând pământul cu putere şi graţie, şi, într-adevăr, dintre sporturi alesese boxul, pe care-l exersa la clubul „Rulmentul” al Bârladului din acei ani. Ulterior şi boxul lui trebuia să completeze cu „picanterii” lista legendei poetului, de care, fără să fi ştiut, mă ocupasem în toţi acei ani mai mult decât mă ocupasem de mine. În pregătirea debutului nostru la Iaşi, în ziarul regional din acea vreme, „Flacăra Iaşului”, mi-aduc aminte că l-am somat pe nobilul Ştefan Oprea, de la ziar, că în cazul în care în rubrica de „Cenaclişti bârlădeni” unde urma să apărem, nu intra şi Cezar atunci nici eu nu aş fi mai vrut să apar; Cezar avea probleme la facultate, rebelul izbucnise puternic, şi suavului-cumsecade, Bădia Fănică Oprea, i se părea de tot bizară atitudinea mea, debuturile din acei ani se obţineau greu, erau dirijate şi aprobate din altă parte sau chiar şi din „alte părţi”. Dar am izbândit şi am debutat împreună, între noi şi cu Ion Iancu Lefter, un altfel de poet-maudite, spre mândria azi, a tuturor care au luat parte la acel act. Problema lui Cezar a urmat „să fie” şi să sporească mereu, pe măsură ce Geniul său îl cizela altfel decât pe oricare dintre noi; mă fascina şi fascinaţia mea mă punea mai departe la lucru în partida lui, ignorându-mă parcă anume, şi citându-mă după el, oricare ar fi fost situaţia, chiar şi după ce primele noastre versuri fuseseră salutate în „Contemporanul” de G. Călinescu. Ceva mai târziu cineva din redacţia „Contemporanului” mi-a spus: „Mai bine ai vorbi despre tine şi l-ai lăsa pe prietenul tău să se descurce singur”. Mi se părea nedrept şi am ignorat acest sfat în continuare.
Eminescu , în cunoştinţă de cauză, a făcut afirmaţia că “geniul este urât” , nu in sensul ca “nu-i frumoasă faţa mea”, cum de data asta o spunea Cezar însuşi; însă duşmănit a priori, nesuferit de impotenţi si mai ales de veleitari, cum au continuat şi mai mult să-l urască pe prietenul meu, liota de cântăreţi din trişcă, pe deşte şi din frunza palmată a „indicaţiilor” de partid şi de stat, sub-textuale; ei, cu timpul i-au şi devenit asasini, coalizându-se într-o sinistră cabală. Cezar însă a reuşit să-şi impună talentul, vocea lui atât de suavă, de pură, de transparentă, dar „tare” ca stânca Albaniei materne , puternică şi de neclintit, totodată; el a recuperat până la urmă mitul lui Labiş, din apele călduţe ale politrucilor literari de serviciu, scriind una din cele mai dure cărţi post-decembriste din România: „Timpul asasinilor”… imun la ameninţarea că una din victimele aceluiaşi „timp”… ne-încheiat încă nici azi, va fi el…a relansat „Doina” lui Eminescu şi a făcut din ea un spectacol provocator de „trezvie” încă din ultimii ani ai comunismului…
De fapt asasinii lui, în final, nu i-au mai putut suporta curajul şi rectitudinea, faptul că-n noile condiţii ei vindeau şi cumpărau peştişori literari mici, nişte ţâri, în timp ce „fachirul” de Cezar, jucându-se mai departe cu focul, antrena delfini, în golful de aur al poeziei sale, continuând să facă pescuiri minunate, ţintind tot mai sigur treapta cea mai de sus a afirmării, într-un final poate Premiul Nobel ; sau cine ştie, un premiu inventat anume şi numai pentru valoarea lui. Asta nu i-au iertat până în clipa morţii şi nici în moarte nu-i iartă, din moment ce au creat aici la Bucuresti, “in turcitul Bucuresti” {apud Cezar}, o “blocadă” a tuturor ieunucilor literari, si au impus si un embargo pe numele lui. Este întâia oară când Uniunea Scriitorilor tace laşă, cu toată conducerea ei, din care şi el făcea parte, de altfel, la moartea unui mare poet, unanim apreciat şi de adversarii săi cei mai inteligenţi…Restul? Resturile…
L-au urât din totdeauna, l-au marginalizat, au dorit sa-l excludă cu o pasiune distrugătoare, căci meschină şi laşă, i-au creat o legendă sinistră si l-au înfometat în repetatele greve ale foamei, aducându-l la disperare: Cezar Ivanescu a avut soarta geniului din totdeauna şi după moarte nădăjduim că Geniul lui se va replia şi ne va crea încă mari revelaţii. Pe moartea lui am simţit o clipă că mă voi prăbuşi, după ce am mai avut puterea să ajung la Iaşi, singurul supravieţuitor din Bucureştii ostili şi asediaţi de ură; Alex Cetăţeanu(l) canadian, a auzit ce am spus eu acolo şi ce am avut de subliniat cu tuş negru dar şi cu otravă. Alex, prietenul lui Cezar, pentru mine ivit din neant, şi în ultima clipă, când nu mai nădăjduiam a cunoaşte oameni, cum ar spune Alex, perfecţi, căci „puri şi simpli”; asta în mitologia lui pandură e ceva subtil, dacă nu chiar totul. Perfectul simplu de la Vâlcea. Mulţumim Alex. Fără tine, Clara şi eu ce ne-am fi făcut la moartea lui Cezar, căzută peste noi toţi ca un trăznet? Soţia mea m-a silit, ulterior, să merg cu ea într-o călătorie în Grecia ca să scap de „obsesia Cezar”. Să scap de Cezar în Grecia?! Tocmai în Grecia. Grecia din capul lui si al meu, pe care am făcut, in anii tineri exerciţii de digitaţie, cum se spune, iar lucrul acesta eu l-am învăţat de la Cezar; Grecia m-a ridicat, astfel, cât de cât, si din nou, ca sa-l pot evoca si aici pe Cezar ,”Turnul aheilor” , odiseanul Titid Diomede, cum l-am numit pe el, intr-un poem din acea vreme de splendoare a tinereţelor noastre moldave şi suave.
La întoarcerea din mările egeene, cu doua zile înainte de a 40 -a zi de la îngroparea lui, l-am visat pe Cezar: Cum e pe-acasă? Mi-a părut că mă întreabă, dar nu am înţeles dacă se referea acasă aici, sau acasă în Grecia, el fiind, deopotrivă, „grec, albanez, turc şi moldav”, cum s-a recomandat într-un surprinzător capăt de vers. Alţii îşi ascund cu obidă orice dâră obscură de identitate „străină”. El cu superbie a subliniat ce a luat de la fiecare din aceste sângiuri care l-au alcătuit: de la greci, fireşte, inteligenţa, de la albanezi curajul, de la turci nebunia, iar de la moldavi, puterea de-a îndura”. Cât a îndurat acest om într-o viaţă, mereu nesigură şi ameninţată, e greu de aproximat cel puţin: poemele lui majore, oratorii şi simfonii, care au în centrul lor patima Domnului Nostru Iisus, o spun mult mai bine şi mai exact. În vis era însă viu si actual şi universal de nu cumva cosmic; foarte elegant si preocupat si foarte solicitat intr-o lume pe care nu o mai cunoscusem până acolo; dar eram împreună, vorbeam ca de obicei, pasionaţi de ceva, şi amândoi cred ca eram foarte amuzanţi, ca in zilele noastre bune. Mi-a spus la un moment dat sa rămân să-l aştept că el se va întoarce şi vom pleca amândoi ca de obicei; eram totuşi în acea acţiune din vis; a plecat în lumea aceea de necunoscuţi, elevată şi la fel de elegantă cum şi el mi s-a înfăţişat, dar nu s-a mai întors, până când eu mi-am dat seama de provocările visului şi m-am trezit. La fel i-am visat după moartea lor pe Daniel Turcea şi pe Mircea Ciobanu, în acelaşi gen de vise eclatante, strălucitoare şi vii. Prietenul nostru, am conchis, că a trecut de vămi, şi de zona intermediară… I s-au deschis şi lui porţile de aur ale Splendorii şi Învierii; deci, plânsul şi zbaterea mea încetează; ar fi blasfemie curată să bocesc raiul şi eternităţile lui….
Un lucru ar mai fi de făcut pentru Cezar, o scrisoare deschisă, pe care s-o adresăm public, tuturor celor cărora el le-a trimis scrisori disperate, persoane oficiale îndatorate legal sa-i fi dat un răspuns marelui poet, defăimat cu aceeaşi ură şi rea vehemenţă de care am vorbit mai sus, dar si cu o inconştienţă criminală, de data asta, căci i-au grăbit şi forţat moartea… în zilele de linşaj mediatic cineva a şi avertizat despre ce s-ar putea întâmpla cu el, şi până la urmă s-a şi întâmplat; o scrisoare deschisă, deci, să o semnăm toti prietenii lui de suflet, în primul rând, fidelii săi; si sa o mediatizăm în ţară şi în străinătate, la Bucureşti şi la Bruxelles şi la Paris si la Montreal şi la Tel Aviv, in USA, pâna ce vor catadicsi, bestiile, sa dea răspunsul cu care i-au fost datori, ignorând prin tăcerea lor, legile de hartie, căci de suflet şi de bun simt la ei nu poate fi vorba şi nu le vom găsi în veac.
Asta ar fi penultima mea datorie faţă de Cezar şi ultima rămâne aceeaşi iubire, tributul ei necondiţionat, fără sumă şi fără rest. Cu o nouă bătaie de aripi totuşi, şi cât mai sus, mai aproape de cei „o mie de sori” care fac sufletul omenesc etern şi nemuritor şi-l pregătesc încă din viaţa efemeră de pe pământ să existe şi să reziste în timp şi deasupra lui…
As mai dori să putem sa fim fraţii si surorile lui Cezar. Ultima oară Cezar mi-a spus: “Eu te consider fratele meu mai mare, Ion”; în acele zile, despre care atunci nu înţelegeam ce puteau prevesti.
El a murit fraged si pur ca un înger al durerii, jignit de infatuările troglodiţilor, si avea atâta nevoie de dragoste, din el iradiind atâta iubire… Aşa l-am regăsit si resimţit, în acel răstimp, al întoarcerii fratelui risipitor, căci insistenţa, “teroarea” iubirii sale, chiar, după firea obişnuită pe care i-o cunoscusem de-o viaţă, atunci mi s-au părut de tot ciudate. Acum înţeleg că mesajul mutării de-aici vine înainte ca noi să înţelegem ceva din el, căci e scris din „altre stele” cum ar spune Dante Alighieri, unul din marii poeţi atât de iubiţi de Cezar. .
ION MURGEANU
…o frunză de paltin din România…
Cezar Ivanescu la Nasul. 6 februarie 2008. partea I
Cezar Ivanescu, 6 februarie 2008. Emisiunea Nasul
partea a II-a
Cezar Ivănescu, 6 februarie 2006. Emisiunea Nasul
Ultima parte
Cezar Ivănescu, 6 februarie 2008. Nasul. Ultima parte
Fiţi alături de noi!
Scrisoare deschisă pentru Cezar Ivănescu
Marturii in numele Adevarului
L-am cunoscut pe domnul Cezar Ivanescu cu care am fost in relatii foarte apropiate, astfel incat am avut posibilitatea sa-mi formez o indubitabilia convingere privitoare la caracterul sau deosebit si la convingerile politice care il plasau intr-o pozitie opusa insinuarilor unor oameni lipsiti de caracter.
Am lucrat de asemenea cu doamna Maria Ivanescu la Editura Enciclopedica prilej cu care am putut lua cunostinta de deosebitele calitati morale si intelectuale ale celor doi soti.
Ma alatur cu toata convingerea celor care resping cu indignare acuzatiile total nefondate ce i s-au adus marelui nostru poet Cezar Ivanescu, generate de calcule meschine ce urmareau desfiintarea morala a unui om a carei probitate morala nu va putea fi pusa niciodata la indoiala.
Ion Enescu, medic, avocat, director general al Trustului Editorial Orizonturi Bucuresti, presedinte al Societatii Editorilor din Romania
Blog Ideea Europeană. Revista Contemporanul
Director: Nicolae Breban
Nicolae Manolescu. Indemnizatie de conducere a USR/2007: 51.334 RON/anual, net
SURSA: MAE [14 iunie 2008]
„Cezar Ivănescu a murit în condiţii inumane, total neclare, chinuit, după ce cu doar cîteva zile în urmă se întorsese dintr-o vizită triumfală în Albania, ţara de origine a mamei sale. Acuzaţiile profund nedrepte lansate în 29.01.2008, neprobate nici măcar printr-o virgulă, l-au urmat pe Cezar Ivănescu chiar şi după moartea sa, în ferpar. ...Chiar şi după moartea sa profund tragică şi ciudată, conducerea Uniunii Scriitorilor din România nu a luat notă, nu a considerat a fi uman, elegant şi necesar să transmită presei un comunicat oficial care să aducă clari¬ficările necesare şi să puncteze dramatismul situaţiei. Un asemenea comunicat nu ar fi denotat altceva decît respectarea Statutului USR, Cezar Ivănescu fiind membru al USR şi membru în Consiliul USR... Din tot ceea ce, prin tragismul evenimentelor, a rămas în manuscris, rezultă în mod zguduitor cît de mult a suferit Cezar Ivănescu ca urmare a acuzaţiilor «pe surse» la care a fost supus începînd din 29.01.2008. Într-un fel cumplit, moartea sa a început atunci cînd, expus, la vîrsta senec¬tu¬ţii, acestor acuzaţii nedrepte şi neîntemeiate a fost nevoit să suporte un adevărat atac în locul recu¬noaş¬terii binemeritate, atît a valorii sale ca autor, cît şi a valorii sale ca model uman, de existenţă exemplară”.
Clara Arustei, Jurnalul National, 3 iunie 2008
Cezar Ivănescu, Efebul de la Marathon, bpt, Minerva, 2000
[descărcaţi pdf-ul cărţii]
CAZUL GRAV DE MALPRAXIS care a dus la decesul scriitorului CEZAR IVANESCU
preluat de Asistenta pentru Consumatori
ROMANIANVIP
Gabriela Creţan
Angela Furtună
Victor Roncea
Ziarist si contra-ziarist
Liviu Ioan Stoiciu
Ion Murgeanu
CEZAR IVANESCU: VOR INCERCA SĂ MĂ LICHIDEZE FIZIC
Cezar Ivănescu, Despre cultura cu dragoste (1993, TeleM)
Pentru
Maria şi Cezar Ivănescu ştiind că veţi iubi acest volum, dar neştiind cît de mult vă pot iubi eu pe voi, şi nu doar azi, şi nu doar mîine, şi nu doar în trecătoare împrejurări.
Petru Creţia
5.III.92
Pentru
Cezar
cu care soarta m-a făcut mai bogat decît Cresus.
În numele a tot ce ne leagă, cu Eminescu în cale şi în zare.
Petru
24 mai 1996
Symposion (fragment), Casa Pogor, Iaşi, 1993
„am surîs pînă cînd mi-au acoperit surîsul cu o pînză de sînge“
„Acum să explicăm, prin experienţă proprie, cum pentru a cîta oară în viaţă? ne-am însuşit lecţia sacrului printr-o drastică cenzură transcendentă... Toată iarna şi toată primăvara anului 1990 am lucrat poemul pe care-l veţi asculta, Symposion, cu voluptatea reluării imaginare, zilnice, a scenariului Calvarului, o trăire estetică, deci hedonistă, şi apoi a venit ziua de 14 iunie, cea mai sinistră zi din istoria trăită de mine a poporului român: şi prin propria voinţă m-am experiat puţin în scenariul Calvarului pe care tocmai îi descrisesem, plătind această experiere cu trei ani de boală: nu ne angajăm pe Drumul Crucii sau în oricare alt scenariu sacru ca într-o simplă experienţă estetică sau existenţială, ci încercînd să ne regăsim sufletul liber, fatal, religios: în acea clipă suspendată, cînd treizeci de brute cu bîtele în mîini au pătruns în încăperea în care ne aflam şi au început să ne lovească, mi-am amintit enunţul din Bhagavad-gita (II, 19) că un om nu poate fi ucis şi am surîs pînă cînd mi-au acoperit surîsul cu o pînză de sînge; după mai multe experienţe similare, clipe suspendate care durează cît lumea, numai o minte de imbecil se mai poate opune sentimentului religios care ne invadează sufletul... şi despre aceasta numai muzica ne poate instrui şi poezia, cînd aspiră să devină muzică sau se topeşte, ca într-o hierogamie, toată, în muzică... “
Cezar IVĂNESCU, Curs general de poezie I
(fragment), 1993
10 DECEMBRIE 1989. DOINA INCHINARE LUI EMINESCU
Valeria Seciu, Cezar Ivănescu, Marin Preda
Mogoşoaia, 1975
Cezar Ivănescu, Marin Preda, Mihai Ungheanu (de la stânga la dreapta)
Mogoşoaia, 1975. Fotografii de Ion Cucu
G. Ivănescu, Istoria limbii române (1980)
Nepotului meu Cezar Ivănescu şi nepoatei mele Maria Ivănescu, care sînt de cîţiva ani de zile aşa de apropiaţi fizic şi sufleteşte de mine, cu veche afecţiune şi preţuire şi cu urarea pentru Cezar de a ridica poezia română şi mondială la o nouă culme.
G. Ivănescu,
Iaşi,
14 aprilie 1980
EDITURA JUNIMEA
GAUDEAMUS, 2009
ROSARIUM, recital în Catedrală
CEZAR IVĂNESCU, 15 februarie 2008
Cezar Ivanescu - mesaj de dincolo de moarte catre Nicolae Manolescu
Salonul de carte de la Montreal
Standul Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Canada, sub semnul lui Cezar Ivănescu
CEZAR IVĂNESCU îşi denunţă „executorii“, MĂRTURII
Cezar Ivănescu: „Îi acuz de intenţie de crimă!“ (MOTIVAREA „CABALEI“ LUI NICOLAE MANOLESCU, fragment 1, februarie 2008)
Cezar Ivănescu, „Despre linşaj mediatic, alegeri şi nereguli grave la USR“ (MOTIVAREA „CABALEI“ LUI NICOLAE MANOLESCU, fragment 3, februarie 2008)
Cezar Ivănescu: „Denunţ această crimă!“; (MOTIVAREA „CABALEI“ LUI NICOLAE MANOLESCU, fragment 2, februarie 2008)
Cezar Ivanescu Interviu Inedit - Despre impostura lui Nicolae Manolescu şi atacul la Eminescu şi Ortodoxie
Alegerile de la Uniunea Scriitorilor sînt un puci fascist
Ziarul 7plus, 21 iunie 2005
24 iunie 2005, Iaşi
Listă cu semnături pentru convocarea Adunării Generale a Uniunii Scriitorilor din România
Cezar Ivănescu, Miljurco Vukadinovic, Clara Mărgineanu, Vasile Proca, Emilian Marcu, Liviu Apetroaie, Ion Hurjui, Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon, Liviu Papuc, Theodor Codreanu, Carmelia Leonte, Simion Bogdănescu, Valeriu Stancu, Valentin Talpalaru, Nicolae Sineşti, Paul Vinicius, Marius Dobrescu, Dan Alexandru Condeescu, Aurel Maria Baros, N. Grigore Mărăşanu, Daniel Corbu, Emil Iordache, Dragoş Cojocaru, Andreas Rados, Constantin Ciopraga, Magda Ursache, Petru Ursache, Simona Modreanu, Ştefan Oprea, Nicolae Busuioc, Valeriu Mardare, Gabriela Creţan, Amelia Stănescu, Linda Maria Baros, Fraga Cusin, Adi Cusin, M. Popovici, Ion Ţăranu, Bădăran Gheorghe, Indira Spătaru, Elvira Sorohan, Mihaela Paraschiv ş.a.
PETRU CREŢIA: PENTRU CEZAR IVĂNESCU. Video-document despre Constantin Noica, Cezar Ivănescu
Expoziţia-Document ÎN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU
Ediţia acestui an a inclus în program şi o manifestare inedită: Expoziţia-Document ÎN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU - un proiect conceput şi coordonat de Aurelia Călinescu, un omagiu adus unei mari personaliţăţi a culturii, de la a cărui plecare definitivă a trecut mai bine de un an. Proiectul a fost conceput sub forma unui art-eveniment intermedial, în colaborare cu Centrul Cultural "Liviu Rebreanu" Aiud şi găzduit în luna septembrie la Muzeul de Istorie din Aiud, bucurându-se de participarea unor cunoscute personalităţi ale vieţii artistice din întreaga ţară.
SIBIU: Festival de muzică folk şi poezie
IN MEMORIAM CEZAR IVĂNESCU
Muzica şi poezie
Cezar Ivănescu
BLOG IN MEMORIAM
Cezar Ivănescu, poetul ucis
Bucuresti, Silvestru, 6 august 1998. Poetul printre prieteni, de ziua sa
Paul Barbăneagră, Cezar Ivănescu
Cezar Ivanescu, Dana Roman, Paul Barbăneagră cu soţia
Expoziţie Cezar Ivănescu la Casa de Cultură, Galaţi
„Începând cu luna octombrie, în foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor veţi putea vedea expoziţia de fotografii „Don Caesar – In memoriam Cezar Ivănescu”, realizată cu sprijinul Bibliotecii „V. A. Urechia”. Expoziţia cuprinde aproximativ 45 de fotografii inedite din arhiva personală a poetei Angela Baciu – frânturi din viaţa unuia dintre cei mai mari poeţi contemporani, plecat de curând dintre noi - Cezar Ivănescu. Fotografiile au mai fost expuse în cadrul „Festivalului Naţional al Cărţii Axis Libri”, organizat de Biblioteca „V. A. Urechia. Anul viitor, expoziţia va căpăta un caracter itinerant, urmând să fie organizată şi la Brăila, Tecuci, Iaşi, Focşani şi Bucureşti.“ Roxana Artene Penciu
Nicolae Breban
lui Cezar Ivănescu, marelui poet
CEZAR IVANESCU: IN MEMORIAM
AIUD, 2009
Cezar Ivănescu, 1984
Foto: Paul Agarici
Petru Cretia
Pentru Cezar poeta magnus
Al. Raicu, Adio Baudelaire
Lui Cezar Ivănescu,
poetului de profundă originalitate, scriitorului european care va trasa o urmă vie, puternică, în literatura română, omului de nobleţă cum rar am întîlnit printre scriitorii contemporani, – această carte din care îl rog să citească cel puţin ultimul ciclu, cel legat de luminile Parisului, cu rugămintea fierbinte să-mi ierte întîrzierea acestor rînduri care deşi afectuoase, nu închid totuşi, îmi dau seama, emoţia şi dragostea ce-i port.
iunie 1982
25 septembrie 2009
AIUD. In memoriam, Cezar Ivănescu
Petru Cretia
Cezar Ivănescu, 1984
Foto: Paul Agarici
Mişcarea literară
Dosar Cezar Ivănescu. SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE NICOLAE MANOLESCU, PREŞEDINTE AL USR
George Astaloş
Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Bienala de artă Cezar Ivănescu, ediţia 2009
Nichita Stănescu
Cezar Ivănescu, Cătălin Ţârlea, Cu cărţile pe faţă, 7 ianuarie 1997 (fragmente)
M-au ameninţat şi cu moartea! Mircea Dinescu este unul dintre vinovaţii de moartea lui Preda.
Eminescu, Vulcanescu, Zub, Blaga şi lecţia lui Arghezi. Poezia este artă sacră.
Cezar Ivănescu, Paradigma românească, document audio, 8 iunie 2005
Inedit, despre Nicolae Manolescu şi cenzura comunistă pe care acesta a practicat-o, despre decăderea morală a unora, securitate, comunism şi neocomunism (fragment)
Cezar Ivănescu, 10.XII.1989, Tatăl meu Rusia
Semnături în contemporaneitate, convorbire cu poetul Cezar Ivănescu, 9.X.1989
Cezar Ivănescu, Despre Mihai Eminescu, Programul 2, 1989
Petru Creţia, Despre Constantin Noica, poezie şi Cezar Ivănescu
Cezar Ivănescu în dialog cu Eugenia Guzun, Cum vă place, Radio România Actualităţi, 7 iunie 2000
„Eu am fost săritor la trapez fără plasă toată viaţa“
Cezar Ivănescu
„Scrisul rămîne o artă pe deplin umană şi divină, scriind poţi face acel semn ca abisul în care să se resoarbă lumile, scriind, hîrtia poate lua foc de lumina lui Dumnezeu...“
Cine aplică Legea în România?
Extras din prevederile stipulate de Legea 187 şi de Regulamentul CNSAS, în vigoare şi la data de 29 ianuarie 2008: „darea spre publicitate a unor date sau informaţii din dosare, necorespunzătoare adevărului, de natură să lezeze viaţa, demnitatea, onoarea sau reputaţia unei persoane constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani, iar prezentarea denaturată a datelor din dosarul de Securitate, în scopul discreditării sau al nedeconspirării constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea dreptului de a mai lucra în domeniul arhivelor. Sustragerea, tăinuirea, falsificarea, contrafacerea, deteriorarea sau distrugerea dosarelor, registrelor şi a oricăror documente ale Securităţii se pedepsesc potrivit legii penale, maximul pedepsei majorându-se cu 2 ani şi că eliberarea de informaţii din dosare constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.“
Cezar Ivănescu a murit ca urmare a atacului imoral dar şi ilegal (v. citatul redat mai sus!) al unui membru al Colegiului CNSAS, Mircea Dinescu. Cine aplică Legea?
Basarab Nicolescu, Solomon Marcus, Magda Stravinschi, Cezar Ivănescu (Gaudeamus, 2007), lansarea cărţilor: Noi, particula şi lumea, Transdisciplinaritatea. Manifest, Teoreme poetice, Între ştiinţă şi religie, Basarab Nicolescu, Editura Junimea.
CEZAR IVĂNESCU, 1996
Eu în Doina (Melodie fără sfîrşit) şi aici îţi dau răspunsul cel mai profund vorbesc de drama moldovenilor aici în Bucureşti şi spun aşa: „Fiecăruia un gîde/ Şi-o paiaţa care sca-/ De satîrul morţii hîde/ Nu scapă batjocura”. Mă refer la Eminescu, Bacovia, Labiş, la mine şi la alţi moldoveni de geniu veniţi în Bucureşti. Dacă nu-ţi iau capul, te bajocoresc. Pe Eminescu l-a batjocorit /.../ Macedonski, pe Bacovia l-au batjocorit toţi în epocă, pe Labiş l-au omorît. Pe mine m-au batjocorit.
Cezar Ivănescu
1989, imagine din timpul filmarilor la documentarul Vlad Ţepeş
CEZAR IVĂNESCU
Muzică şi poezie
Cezar Ivănescu
folosind
Arhivă blog
• ► 2010 (18)
o ► septembrie (1)
► Sep 04 (1)
M. R. IACOBAN, DUBLU MALPRAXIS
o ► august (2)
► Aug 31 (1)
Cezar IVANESCU, greva foamei din 1983, pentru poem...
► Aug 01 (1)
VIDEO-DOCUMENT. Cezar Ivănescu în dialog cu Radu M...
o ► iulie (3)
► Iul 24 (2)
"Dacă uciderile lui Eminescu, Goga, Labiş, Preda s...
SCRISOAREA DESCHISĂ. CAZUL CEZAR IVĂNESCU
► Iul 17 (1)
AMFITRION. NUMĂR DEDICAT POETULUI CEZAR IVĂNESCU
o ► iunie (2)
► Iun 29 (1)
Cezar Ivănescu, interviu inedit, 8 februarie 2008,...
► Iun 05 (1)
CNSAS. RASPUNS LA SOLICITAREA DE A VEDEA DOSARUL I...
o ► aprilie (2)
► Apr 26 (1)
CEZAR IVANESCU, un Inger in Vinerea Patimilor
► Apr 02 (1)
„viaţa noastră dacă nu e dăruită unei misiuni sau ...
o ► martie (4)
► Mar 18 (2)
Magda URSACHE, Seismogramă la doi ani de la moarte...
Magdalena ALBU: DICTATURA NONVALORII…
► Mar 14 (1)
Angela Furtună, In Memoriam Cezar Ivănescu
► Mar 03 (1)
Daniela Firănescu: Mumiile sonore. Lucian BLAGA şi...
o ► februarie (1)
► Feb 05 (1)
CURENTUL. Fiica lui Cezar Ivănescu: Mircea Dinescu...
o ► ianuarie (3)
► Ian 26 (1)
De ce nu este România un stat de drept? 29.01.2008...
► Ian 16 (1)
CEZAR IVĂNESCU: Imitarea Mirumului (text integral)...
► Ian 07 (1)
SCRISOARE DESCHISA. CEZAR IVĂNESCU: ŞTIU mai bine ...
)
ETERNA REÎNTOARCERE. „...în decembrie 1989 în într...
► Dec 26 (1)
Mihai Ursachi (1979), dedicaţii pentru Cezar Ivăne...
o ► noiembrie (2)
► Nov 21 (1)
CEZAR IVĂNESCU: „USR ar fi trebuit să numească şi ...
► Nov 09 (1)
CEZAR IVĂNESCU MESAJ CĂTRE NICOLAE MANOLESCU. TEXT...
o ► octombrie (5)
► Oct 29 (1)
Câteva precizări necesare despre două cazuri total...
► Oct 24 (1)
CEZAR IVANESCU despre NICOLAE MANOLESCU: „Îl consi...
► Oct 18 (1)
INEDIT – CEZAR IVĂNESCU. INTERVIU AUDIO, 2005 şi P...
► Oct 06 (1)
A. KOMIVES: C. IVANESCU, un Don Quijote contempora...
► Oct 05 (1)
CEZAR IVANESCU despre NICOLAE MANOLESCU: „Îl consi...
o ► septembrie (1)
► Sep 05 (1)
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ LUI NICOLAE MANOLESCU,...
o ► august (2)
► Aug 29 (1)
Mircea Eliade. Scrisori către Cezar Ivănescu
► Aug 02 (1)
Profesorul G. Ivănescu, dedicaţii pentru Aurel Ivă...
o ► iulie (5)
► Iul 27 (1)
Moartea unui artist, un articol de Mircea Radu IAC...
► Iul 22 (1)
3 ianuarie 2006. Scriitorul Cezar Ivănescu agresat...
► Iul 15 (1)
Maria Ivănescu, Premiul de Traduceri din Literatur...
► Iul 07 (1)
In memoriam Cezar Ivanescu. Art-eveniment intermed...
► Iul 06 (1)
Marin Preda, dedicaţii pentru Cezar Ivănescu
o ▼ iunie (4)
▼ Iun 28 (1)
Moartea lui Cezar Ivănescu. Radiografia unei crime...
► Iun 16 (1)
„Eminescu-i Dumnezău/ Iar eu mi-s profetul său”. C...
► Iun 13 (1)
România literară, cenzura comunistă şi nedreptăţil...
► Iun 04 (1)
Constantin Noica: Iată poetul!, Petru Creţia despr...
o ► mai (7)
► Mai 31 (1)
Cezar Ivănescu, scrisoare deschisă adresată minist...
► Mai 28 (1)
Memoriu adresat Domniei Sale domnului Raed Arafat,...
► Mai 23 (1)
DOINA INCHINARE LUI EMINESCU, Cezar Ivănescu, 10 d...
► Mai 21 (1)
Gîndul
► Mai 12 (1)
Cezar Ivănescu. 11 aprilie 2008. Redacţia Editurii...
► Mai 06 (1)
MAÎTRE DE LA CLARTÉ. „Desculţ şi flămând s-a întor...
► Mai 01 (1)
Dosarul medical al unei crime „aproape“ perfecte. ...
o ► aprilie (3)
► Apr 30 (1)
Cezar Ivănescu, Efebul de la Marathon
► Apr 26 (1)
Un an de la „lichidarea“ scriitorului Cezar Ivănes...
► Apr 07 (1)
Maria Ciornei: „A mai plecat un Caesar“
o ► martie (4)
► Mar 29 (1)
Vlad Ţepeş, film documentar, 1989, cu participarea...
Slujbă de pomenire la şase luni de la moarte pentru Cezar Ivănescu
Slujba de pomenire s-a săvârşit în ziua de 20 octombrie 2008, la Reprezentanţa Patriarhiei Române de la Ierusalim de către Prea Cuviosul Părinte Protosinghel Serafim Pasca împreună cu soborul de monahii.
Slujba de pomenire la şase luni de la moarte pentru Cezar Ivănescu, Reprezentanţa Patriarhiei Române, Ierusalim
Cezar Ivănescu, dedicaţie pe volumul Timpul asasinilor
Constantin Noica, scrisoare către Cezar Ivănescu
De la Păltiniş, Constantin Noica îi împărtăşeşte gândurile despre La Baaad şi Muzeon, ca şi despre traducerea din Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980. În vremea cenzurii, poetul avea obiceiul să transcrie de mână, pe volumele dăruite cu dedicaţie, versurile cenzurate. Noica îi mulţumeşte pentru următoarele stihuri din Rosarium (Muzeon):
! stau în pământul sterp fără noroc,
cadavrul mi-l îngrop şi mi-l dezgrop,
gropar al vieţii mele fără viaţă
trăită-n scârbă, în dezgust şi greaţă,
plătit cu Timpul care mă omoară
dator vândut celui ce mă plăteşte
din groaza mea nu pot ieşi afară
cum Soarele arzând se osândeşte!“
Theodor Codreanu, Cezar Ivănescu. Date bio-bibliografice
Cezar Ivănescu, Doina (Străina) (numa floarea de cireş ţia), muzica şi versurile Cezar Ivănescu,la chitară Gelu Alecu, 1986
Laurenţiu Ulici, Cezar Ivănescu, Ion Caramitru, 15 ianuarie 2000
Cezar Ivanescu, 15 ianuarie 2001
Viaţa lui Adrian Păunescu în imagini | FOTOREPORTAJ
Autor: Ana Zidărescu
Poetul Adrian Păunescu a murit astăzi la vârsta de 67 de ani. Anunţul decesului a fost făcut de doctorul Şerban Brădişteanu, şeful şeful Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a Spitalului Floreasca.
Sursa: ARHIVA EVZ
El suferea de insuficienţă cardiacă, renală, hepatică şi respiratorie.
"Astazi, 05.11.2010, la orele 07.15, inima maestrului Adrian Păunescu a încetat să mai bată. După nenumarate tentative de resuscitare a trebuit sa ne declaram învinşi... şi maestrul a plecat dintre noi".
Medicii au declarat încă de miercuri că starea poetului Adrian Păunescu era extrem de gravă. Poetul Adrian Păunescu a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca în 26 octombrie.
Adrian Păunescu, alături de una dintre fiicele sale (Ana-Maria), la Palatul Elisabeta, pe 23 iulie 1993. Păunescu avea trei copii: Ioana (1967), Andrei (1969) şi Ana-Maria.
SURSA FOTO: EVZ
Desfiinţat în 1985, Cenaclul Flacăra, fondat de Adrian Păunescu, a adunat peste 1.600 de manifestări culturale, de muzică şi poezie. Peste 6 milioane de spectatori au participat la adunările Cenaclului Flacăra.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu a fondat Cenaclul Flacăra în septembrie 1973. Relaţia lui Păunescu cu regimul comunist a generat neînţelegeri, iar în cele din urmă, din cauza criticilor directe aduse conducerii regimului comunist, Păunescu a fost înlăturat de la conducerea Cenaclului, în 1985.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, în tinereţe. El s-a născut pe 20 iulie 1943, într-o localitate din Basarabia, sub numele de familie Păun.
SURSA FOTO: EVZ
Poetul s-a implicat în activitatea Partidului Comunist Român din 1968. Relaţia cu regimul comunist a fost una ambiguă, cu oscilaţii de la poezii adulatoare pentru Ceauşescu, la critici directe. În cele din urmă, Adrian Păunescu a fost exclus din PCR.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu alături de Cornelui Vadim Tudor. În urmă cu câteva zile, Corneliu Vadim Tudor, preşedintele PRM, a declarat în timpul unei conferinţe de presă că regretă starea de sănătate a lui Adrian Păunescu: "Nu cred ca e ora să nu mă gândesc la bietul Adrian Păunescu. Nu îmi pot imagina cum un om care a fost lucid o viaţă întreagă acum se zbate între viaţă şi moarte. Noi am fost ca fraţii siamezi. Ne ştim din 1964. Şi, în ciuda unor conflicte, ne-am preţuit reciproc", a mai spus Vadim.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu şi Ion Iliescu.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu şi Grigore Vieru. Vieru a murit anul trecut, în ianuarie, în urma unui accident rutier. Păunescu spunea că poetul Grigore Vieru i-a fost "cel mai bun şi mai drag prieten".
La înmormântarea lui Grigore Vieru, Adrian Păunescu a compus o poezie, "Iartă-ne, Grigore!", în memoria poetului basarabean:
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu şi Grigore Vieru.
Adrian Păunescu alături de Ion Aldea Teodorovici. Teodorovici, compozitor şi cântăreţ din Republica Moldova a cântat alături de soţia sa, Doina, şi de poeţii Grigore Vieru şi Adrian Păunescu, în faţa soldaţilor care au luptat în războiul de pe Nistru. Cei patru artişti s-au aflat la aproape 300 de metri distanţă de frontul de luptă. Ion şi Doina Aldea Teodorovici au murit pe 30 octombrie 1992, în urma unui accident de maşină, la 49 de kilometri distanţă de Bucureşti.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu şi Ilie Verdeţ, prim-ministru al României în perioada 29 martie 1979–21 mai 1982.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, la o întâlnire cu George Copos.
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, Ilie Verdeţ şi Corneliu Vadim Tudor
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, în Parlamentul României
SURSA FOTO: EVZ
Adrian Păunescu, în 2006, cu ocazia lansării volumului de antologie de poeme "Marea Târzie", de Evgheni Evtuşenko
SURSA FOTO: EVZ
În 2008, Andrian Păunescu recitând din "Cartea cărţilor de poezie":
Adrian Păunescu, alături de Octavian Belu, în iulie 2009, la evenimentul "Campioni de legendă". În cadrul evenimentului care a avut loc la Sala Floreasca au fost premiaţi handbaliştii de legendă ai anilor '60-'70.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu