GARABET IBRAILEANU, POSTUMELE...
Eminescu este un eveniment aproape inexplicabil în literatura noastră. El e aşa de mare faţă de predecesorii săi, încât nu mai poate fi vorba de o "evoluţie" a literaturii, ci de o săritură. Căci de la Alecsandri, Bolintineanu şi chiar Alexandrescu, în chip normal nu se putea ajunge la Eminescu. Şi nu vorbesc de conţinutul, de tendinţa operei lui Eminescu. Sărituri, în privinţa aceasta, s-au întâmplat în toate literaturile. Vorbesc numai de artă. Predecesorii săi sunt atât de puţin artişti, şi Eminescu e un atât de mare artist! El a moştenit atât de puţin şi a creat atât de enorm de mult! Şi această săritură părea şi mai mare pe vremea când nu se cunoştea decât opera sa, care începe cu Venere şi Madonă (ediţia Maiorescu). De când însă cunoaştem bucăţile anterioare Venerei şi Madonă (din ediţia Şaraga, şi acum, din aceste "postume"), putem asista la evoluţia ce a făcut-o Eminescu, care este în acelaşi timp evoluţia literaturii române însăşi, de la Alecsandri-Bolintineanu până la Eminescu, evoluţie întâmplată însă în activitatea unui singur om, care e Eminescu: Eminescu adolescentul, cel de până la Venere şi Madonă, este scriitorul care face evoluţia literaturii române de la Alecsandri până la ceea ce înţelegem prin "Eminescu".
Adolescentul Eminescu începe cu exerciţii în versuri, în care îl vedem influenţat de Eliade, de Alecsandri şi mai ales de Bolintineanu - şi uneori chiar de Conachi. Sentimentele sale sunt vagi, fără vlagă şi chiar afectate, ideile banale, subiectele ocazionale, imaginile nelămurite şi exagerate. Nimene n-ar fi putut prevedea după începuturile acestea pe autorul de mai pe urmă al lui Călin, al Luceafărului, al Scrisorilor. Dar, de la o vreme, Eminescu se emancipează de modelele sale.
Adolescentul Eminescu începe cu exerciţii în versuri, în care îl vedem influenţat de Eliade, de Alecsandri şi mai ales de Bolintineanu - şi uneori chiar de Conachi. Sentimentele sale sunt vagi, fără vlagă şi chiar afectate, ideile banale, subiectele ocazionale, imaginile nelămurite şi exagerate. Nimene n-ar fi putut prevedea după începuturile acestea pe autorul de mai pe urmă al lui Călin, al Luceafărului, al Scrisorilor. Dar, de la o vreme, Eminescu se emancipează de modelele sale.
POEZII POSTUME DE MIHAI EMINESCU
Patria vieţii e numai prezentul
Patria vieţii e numai prezentul,
Clipa de faţă numa-n ea suntem,
Suntem în adevăr. – Iară trecutul
Şi viitorul numai o gândire-s.
În van împingeţi ce vi-i dinainte,
În van doriţi acelea ce-or veni.
Întoarce-ţi-vă-n voi şi veţi cunoaşte
Că toate-n lume, toate-s în prezent.
Tot ce a fost şi tot ce-a fi vreodată
Au fost, au fost va fi numai pentru că e.
Nu ştiţi că atingând pe un singur om
I-atingeţi pe toţi ? Mulţimea e părere.
Spune la mii de inşi aceeaşi vorbă
Şi-n mii ea atunci va trezi
Icoană-aceeaşi şi acelaşi simţ.
Un semn că toţi e-n unul, unu-n toţi.
Numai poetul
Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.
Lebăda
Când printre valuri ce saltă
Pe baltă
În ritm uşor,
Lebăda albă cu-aripile-n vânturi
În cânturi
Se leagănă-n dor;
Aripile-i albe în apa cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătând,
Şi-apoi pe luciu, pe unda de-oglinde
Le-ntinde:
O barcă de vânt.
După ce atâta vreme
După ce atâta vreme.
Laolaltă n-am vorbit,
Mie-mi pare că uitarăm
Cât de mult ne-am fost iubit.
Dar acum te văd nainte-mi
Dulce, palidă cum şezi –
Lasă-mi ca altădată
Umilit să-ngenunchez,
Lasă-mă să-ţi plâng de milă,
Să-ţi sărut a tale mâni…
Mânuşiţe, ce făcurăţi
De atâtea săptămâni ?
CEA MAI VECHE. Însă, cea mai veche statuie, nu bust, reprezentându-l pe Mihai Eminescu, a fost dezvelită la 16 octombrie 1911, la Galaţi, sculptura fiind realizată de Frederic Storck. Cu un an mai devreme, Dimitrie Paciurea a încercat realizarea unui Monument Mihai Eminescu, însă macheta a fost distrusă în timpul transportului pentru o expoziţie din străinătate. Din păcate, istoria recentă a statuii este una tristă, «muza» lui Eminescu fiind vandalizată sistematic. Se pare că, pentru a şaptea oară, un misterios «colecţionar» a furat mâna muzei, deşi statuia se află în parcul din centrul municipiului Galaţi. De-a lungul timpului, mai mulţi sculptori s-au ocupat de remodelarea statuii.
În municipiul Iaşi, un loc «de suflet» al poetului, sunt trei monumente dedicate memoriei lui Eminescu. Unul dintre acestea este o statuie din bronz, realizată de sculptorul Ion Schmidt Faur şi inaugurată în 1929. Începând din anul 1957, monumentul este amplasat lângă Biblioteca Universitară «Mihai Eminescu». Statuia a fost realizată prin subscripţie publică, chete şi felurite acţiuni, din iniţiativa Ateneului Popular Toma Cozma din Păcurari - Iaşi şi prin participarea mai multor iubitori ai poetului care au reuşit să adune bani.
Primul concurs pentru realizarea statuii s-a ţinut la 2 mai 1927, unde s-au înscris sculptorii Ion Mateescu, Costin Petrescu, Vittorio Rossini, Ion Schmidt Faur. Al doilea concurs a avut loc cinci luni mai târziu, adăugându-se alte nume mari: Sorin Iordăchescu, Mihai Onofrei şi Ion C. Dimitriu-Bârlad. Abia la cel de-al treilea concurs organizat la 26 mai 1928, s-a reuşit găsirea unei figuri simbolice potrivite. În «cursa» finală au rămas trei artişti: Richard P. Hette, Ion Schmidt Faur şi Ion Mateescu. Juriul a fost format din Mihail Sadoveanu, Orest Tafrali, I. Soarec, V. Costin, C. Manolache, Emilian Vasilovschi, C. Andeescu. S-a ales macheta prezentată de Ion Schmidt Faur şi s-a hotărât ca piedestalul să fie de 5,20 metri. Iniţial, statuia a fost amplasată în faţa Facultăţii de Litere a Universităţii "Al. I. Cuza" din Iaşi, în locul unde este astăzi statuia lui A.D. Xenopol. Monumentul a stat multă vreme acoperit de pânze, întârziindu-se dezvelirea.
În Capitală, sunt mai multe monumente ale lui Mihai Eminescu. În Squarul din faţa Ateneului Român se află statuia poetului, al cărei autor este Gheorghe Anghel. Cel dintâi bust din ghips a fost amplasat în Sala Ateneului încă din anul morţii lui Eminescu – 1889. Lucrarea aparţine sculptorului Marin Filip (cel care i-a luat şi masca mortuară). De asemenea, în Rotonda Scriitorilor din Grădina Cişmigiu se găseşte Bustul lui Mihai Eminescu, monument sculptat de Ion Jalea în 1943, şi aflat pe lista monumentelor istorice ale Ministerului Culturii şi Cultelor. Cea de-a treia statuie este aşezată în faţa Muzeului Literaturii Române, fiind realizată de Miliţa Petraşcu. Efigia de pe monumentul funerar de la Cimitirul Belu (1890) este socotită tot o operă memorială, autorul fiind Ioan Georgescu. Acelaşi artist a realizat şi Bustul poetului, amplasat în parcul oraşului Botoşani. Şi în localitatea Dumbrăveni din Suceava există, din anul 1902, un Bust al «Luceafărului» realizat de Oscar Spaethe.
POVESTE. Eminescu are o înfăţişare "luceferiană" impozantă prin mantia cu care este îmbrăcat. Statuia are 3 metri înălţime, ea dominând zarea Copoului. La picioarele poetului, se află, ca şi în viaţă, Înţelepciunea - sub chipul unui bărbat care îşi sprijină capul în mână (în partea dreaptă a statuii) şi Poezia sau Iubirea - imagine feminină pentru care a servit ca model soţia sculptorului, pictoriţa - născută Nicolescu. Multor trecători nu le sunt cunoscute adevăratele semnificaţii ale monumentului, mulţi crezând că Poezia este reprezentată de Veronica Micle, iar Filozofia de Sărmanul Dionis. Cel de-al doilea monument se află în Parcul Copou, iar cel de-al treilea, un Bust, este situat în curtea Bisericii Trei Ierarhi.
În Vaslui, există trei monumente publice ale poetului nostru naţional. Unul este situat pe strada principală a oraşului, în faţa şcolii care-i poartă numele. Lucrarea aparţine arhitectului ieşean Gabriela Manole Adoc şi a fost inaugurată în 1980. În Parcul Copou, pe Aleea Scriitorilor, găsim o statuie, realizată între 1975 şi 1979. Nu se cunoaşte numele autorului. O astfel de statuie, inaugurată în 2000, există şi în parcul din faţa Muzeului Judeţean "Ştefan cel Mare". Este realizată de arhitectul bucureşean Dumitru Passima. Tot la Vaslui, în interiorul Muzeului Judeţean "Ştefan cel Mare" se găseşte un bust în bronz, lucrare semnată de maestrul Marcel Guguianu.
La Bârlad, cea mai importantă statuie dedicată memoriei lui Mihai Eminescu aparţine maestrului Ion Irimescu şi se află amplasată în faţa Teatrului Victor Ion Popa. Aceasta a fost dezvelită cu fast, în anul 1994. În total, în judeţul Vaslui sunt 8 statui şi busturi care îl reprezintă pe Mihai Eminescu, din care una în comuna Micleşti. Şi la Sibiu există un monument al lui Eminescu, realizat de sculptorul Radu Moga, fiind inaugurat în octombrie 1938, în prezenţa scriitorilor Ion Minulescu, Cezar Petrescu şi a unui numeros public.
La Constanţa, statuia poetului – nepereche, a fost realizată de sculptorul Oscar Han în 1930, atunci când Consiliul Local a decis ca dorinţa lui Eminescu în celebra poezie "Mai am un singur dor" să fie îndeplinită. Monumentul este amplasat pe malul mării, exact cum şi-a dorit poetul.
La Focşani, Bustul lui Mihai Eminescu, situat în centrul oraşului, a fost dezvelit la 22 iunie 1989, când actriţa Leopoldina Bălănuţă a recitat «Scrisoarea I», gest catalogat atunci ca fiind primul moment de disidenţă în Vrancea. Statuia a fost realizatată la iniţiativa profesorului Petrache Dima şi sculptată de maestrul Guguianu.
CEL MAI NOU. Ultimul monument, inaugurat în 2005, şi dedicat memoriei lui Mihai Eminescu se află la Blaj, autor fiind artistul Mircea Spătaru. 
De asemenea, monumente închinate lui Mihai Eminescu se mai regăsesc, pe teritoril României, la: Timişoara, 1934; Putna, 1926, autor Oscar Han; Drobeta Turnu Severin şi Craiova, autori Gheorghe Anghel şi Dimitriu Bârlad (bust); Şiria, Sânnicolaul Mare şi Oraviţa, autori Romulus Ladea şi Marcel Guguianu; Giurgiu, 1938, autor Cornel Medrea; Cluj – Napoca, 1976, în faţa Teatrului Naţional, autor Ovidiu Maitec; Dorohoi, autor Gheorghe Adoc; Brăila, autor Dumitru Pasima; Târgu Mureş, autor Izsac Martin; Arad, autor Stoicu Petre; Orşova, autor Marcel Guguianu; Oradea, Arad; Braşov; Ploieşti, Bustul poetului a fost dezvelit la 15 iunie 1997; Deva, Slatina; Câmpulung Moldovenesc, autor Lucian Murnu; Fălticeni, 2003, autor Ion Irimescu.
Eminescu, peste graniţe
